13 definiții pentru benedictină (persoană)
din care- explicative (10)
- morfologice (2)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BENEDICTIN, -Ă, benedictini, -e, s. m., s. f., adj. 1. S. m. Ordin religios întemeiat de Benedict de Nursia în sec. VI, căruia îi aparțin mai multe congregații. 2. S. m. și f. Călugăr care face parte din acest ordin. 3. Adj. Care aparține benedictinilor (2), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 4. S. f. Lichior fin, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparat la început de benedictini). – Din fr. bénédictin.
benedictin, ~ă [At: ENC. AGR. / Pl: ~i, ~e / E: fr bénédictin] 1 smf Călugăr (sau călugăriță) din ordinul religios întemeiat de Benedict de Nursia în sec. VI, în Italia, la Monte Cassino. 2 a Care aparține benedictinilor (1). 3 a Care se referă la benedictini. 4 a (Fig) Harnic. 5 sm (Îs) Muncă de - Muncă intelectuală intensă și de mare erudiție. 6 sf Băutură spirtoasă, fină, dulce, de culoare galbenă (preparată la început de benedictini).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
benedictin, -ă s.m., s.f., adj. 1 s.m., s.f. (bis.) Călugăr (sau călugăriță) dintr-un ordin catolic întemeiat în sec. 6 de Sfîntul Benedict de Nursia. ◊ Muncă de benedictin = muncă intelectuală minuțioasă și de lungă durată. 2 adj. (bis.) Care aparține benedictinilor, privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 3 s.f. Băutură spirtoasă, fină, de culoare galbenă, cu gust dulce, obținută prin macerarea în alcool a unor plante aromate, preparată la început de benedictinii francezi. • pl. -i, -e. /<fr. bénédictin; cf. nm. pr. Sfîntul Benedict de Nursia.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
*BENEDICTIN sm., BENEDICTINĂ (pl. -ne) I. sf. ⛪ Călugăr(iță) din ordinul întemeiat de Sf. Benedict în anul 529 (🖼 443). II. BENEDICTINĂ sf. 🍸 Numele unei băuturi spirtoase, dulce la gust, ce se fabrică în Franța [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BENEDICTIN, -Ă, benedictini, -e, subst., adj. 1. S. m. și f. Călugăr (sau călugăriță) din ordinul întemeiat de sf. Benedict de Nursia în secolul VI. 2. Adj. Care aparține benedictinilor (1), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios, harnic, muncitor. 3. S. f. Băutură spirtoasă, fină, de culoare galbenă, cu gust dulce (preparată la început de benedictini). – Din fr. bénédictin.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
BENEDICTIN, -Ă, benedictini, -e, s. m. și f. Călugăr (sau călugăriță) făcînd parte dintr-un ordin călugăresc întemeiat în secolul al Vl-lea.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BENEDICTIN, -Ă, benedictini, -e, s. m. și f. 1. Călugăr (sau călugăriță) dintr-un ordin călugăresc întemeiat în secolul al VI-lea. 2. (La f.) Băutură spirtoasă cu gust dulce (preparată la început de benedictini). – Fr. bénédictin.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
BENEDICTIN, -Ă s.m. și f. Călugăr(iță) dintr-un ordin călugăresc, întemeiat în sec. VI de Benedict de Nursia în mănăstirea de la Monte Cassino din Italia. // adj. Care aparține benedictinilor, referitor la benedictini. ♦ (Fig.) Laborios. [< fr. bénédictin].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
BENEDICTIN, -Ă I. s. m. f. călugăr(iță) dintr-un ordin catolic, care a desfășurat o susținută activitate în domeniul construcțiilor. ♦ muncă de ~ = muncă intelectuală minuțioasă și de lungă durată. II. adj. 1. care aparține benedictinilor. 2. (fig.) laborios, harnic, muncitor. (< fr. bénédiction)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
benedictín, -ă s. Călugăr orĭ călugăriță catolică din ordinu Sfîntuluĭ Benedict. Fig. Erudit: e un adevărat benedictin.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
benedictin adj. m., s. m., pl. benedictini; adj. f., s. f. benedictină, pl. benedictine
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
benedictin adj. m., s. m., pl. benedictini; adj. f., s. f. benedictină, pl. benedictine
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
BENEDICTÍN, -Ă (< fr.) s. m. și f., adj. 1. Ordin religios întemeiat de Benedict de Nursia în 529, la Montecassino (Italia) și căruia îi aparțin mai multe congregații: cistercieni, celestini etc. A numărat printre membrii săi erudiți ai ev. med., care au conservat pentru posteritate majoritatea operelor literare ale Greciei și Romei, munca lor stăruitoare devenind proverbială. 2. Adj. Care aparține benedictinilor (1), privitor la benedictini. ♦ Fig. Laborios. 3. Sf. Lichior fin, galben, cu gust dulce obținut prin macerarea în alcool etilic a unui amestec de plante aromate; preparat la început de benedictini (1).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
benedictin, benedictinisubstantiv masculin benedictină, benedictinesubstantiv feminin
-
- 1.1. Muncă de benedictin = muncă intelectuală minuțioasă și de lungă durată. MDN '00
-
etimologie:
- bénédictin DEX '09 DEX '98 DN