4 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

barc sn vz bărc

BARC s.n. (Mar.) Velier cu trei arbori și velatură pătrată, în afară de artimon, care poartă vele aurice. [Pl. -uri. / < engl., fr. barque, it. barco, germ. Barca].

BARC s. n. velier cu trei arbori și velatură pătrată, în afară de artimon, care poartă vele aurice. (<engl., fr. barque, it. barco)

bărc1 sn [At: PONTBRIANT, D. / V: berc, barc / Pl: ~uri / E: mg berek] (Mgm; rar) 1 Tufiș. 2 Dumbravă. 3 Pădurice. 4 Lăstar. 5 Rediu. 6 Huciu. 7 Hugeag. 8 Pământ lunecos și moale. 9 Lac.

bârc sn [At: VICIU, GL. / Pl: ~uri / E: nct] 1 (Trs) Crestătură făcută pe bățul cu care măsoară ciobanii nivelul laptelui. 2 Lemn mic, scobit, de prins albine.

berc1 sn [At: DEX2 / Pl: ~uri / E: mg berek] (Reg) 1 Dumbravă. 2 Pădurice.

berc4 sm [At: MARIAN, D. 216 / Pl: ~rci / E: nct] (Atm; Trs; Buc; sîs bercii nasului) Parte cărnoasă dintre nări Si: (pop) punticica nasului.

berc3, bearcă [At: DAMÉ, T. 29 / V: berg / Pl: ~rci, berce / E: nct] 1 a (D. animale) Cu coada scurtă. 2 a ( Spc; d. bou și vacă) Cu coada fără șfichi. 3 a (D. animale) Fără coadă Cf ciumpav, ciopârtac, retezat. 4 af (D. căciuli) Fără vârf. 5 af (D. căciuli) Teșit. 6 af (D. cămăși) Scurt.

1) berc și bărc n., pl. urĭ (ung. berek). Trans. Vc. Zăvoi.

bîrc n., pl. urĭ. Olt. O măsură cĭobănească maĭ mică decît ocaŭa. Trans. Crestătură pe răboj.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bîrc (-curi), s. n. – (Trans.) Dungă, crestătură (mai ales pe bățul cu care se măsoară laptele turnat). – Var. (Mold., Bucov., Basar.), vÎrcă, s. f. (linie, dungă). Rus. birka „semn”. Etimonul a fost semnalat de Bogrea, Dacor., IV, 792, dar numai pentru bîrc. Vîrcă, în mod normal considerat cuvînt separat, este pus în legătură de Scriban cu bg. vŭrva „sfoară”.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

barc, s.n. – v. bărc („desiș”).

bărc (berc), bắrcuri (bércuri), s.n. (reg.) tufiș, dumbravă, rediu, huceag.

bărc, bărcuri, (berc, barc), s.n. – (reg.) 1. Smârc, desiș, tufiș. 2. Pădurice. 3. Luncă plină cu bălți, mlaștini și ape curgătoare. 4. Teren umed. ♦ (top.) Barc, pădure, tufișuri în Vima Mare (Vișovan, 2008: 19). – Din magh. berek „pădurice pe malul unei ape” (Scriban, MDA).

bărc, -uri, (berc), s.n. – Smârc, desiș, tufiș; pădurice. – Din magh. berek „pădurice pe malul unei ape”.

arată toate definițiile

Intrare: barc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barc
  • barcul
  • barcu‑
plural
  • barcuri
  • barcurile
genitiv-dativ singular
  • barc
  • barcului
plural
  • barcuri
  • barcurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Bărc
Bărc nume propriu
nume propriu (I3)
  • Bărc
Intrare: bărc
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bărc
  • bărcul
  • bărcu‑
plural
  • bărcuri
  • bărcurile
genitiv-dativ singular
  • bărc
  • bărcului
plural
  • bărcuri
  • bărcurilor
vocativ singular
plural
Intrare: bârc
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bârc
  • bârcul
  • bârcu‑
plural
  • bârcuri
  • bârcurile
genitiv-dativ singular
  • bârc
  • bârcului
plural
  • bârcuri
  • bârcurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)