14 intrări

62 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÁRBĂ, bărbi, s. f. 1. Păr care crește la bărbați pe bărbie și pe obraji. ◊ Loc. adv. În barbă = pe ascuns, numai pentru sine. ◊ Expr. (Fam.) A se trage de barbă (cu cineva) = a fi foarte intim cu cineva, a se bate pe burtă (cu cineva). (Arg.) A pune (sau a trage) bărbi = a minți, a înșira verzi și uscate. ◊ Compuse: barba-caprei = denumire dată mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi și înguste și cu flori galbene (Tragopogon); barba-împăratului = plantă erbacee cu flori de diferite culori, care se cultivă ca plantă de ornament și a cărei rădăcină are proprietăți purgative; norea (Mirabilis jalapa); barba-lupului = plantă erbacee cu flori galbene (Crispis biennis); barba-ursului = coada-calului. 2. Bărbie. 3. Smoc de păr pe care îl au unele animale sub bot. 4. Țeapă de la spicele cerealelor. – Lat. barba.

barbă sf [At: VARLAAM, C. II, 50 / Pl: bărbi, (înv) ~be / E: lat barba] 1 Părul care crește la bărbați pe bărbie, pe gât și pe obraji. 2 (Pfm; îe) A trage nădejde ca spânul de ~ A nădăjdui (la) ceva ce nu se poate realiza niciodată. 3 (Pfm; îe) A râde în ~ A râde în sine (cu răutate). 4 (Pfm; îlav) Când mi-o crește iarbă-n ~! Niciodată. 5 (Pfm; îe) A purta gâscă în ~ (sau a-i ieși brânza în ~) A(-i) încărunți (cuiva) barba (1). 6 (Îe) A-și da ~a pe mâna altuia A se lăsa la discreția altuia. 7 (Pfm; îe) A face dâră (drum) prin ~ A deschide calea. 8 (Pfm; îae) A stabili un obicei. 9 (Pfm; îe) A șopti în ~ A spune ceva numai pentru sine, încet. 10 (Pfm; d. o anecdotă; îe) A avea ~ A fi veche și cunoscută. 11 (Pfm; îe) A pune o ~ cuiva A înșela. 12 (Pfm; îe) A pune (sau a trage) bărbi A minți. 13 (Pfm; îe) A se trage de ~ (cu cineva) A fi bun prieten. 14 (Îc) ~-cot sau Statu-palmă-~-cot Pitic din basme. 15 (Reg; îs) ~ba lui Dumnezeu Suprafață foarte mică, cultivată cu grâu, nesecerată. 16 (Îs) ~ albastră Bărbat care schimbă mereu nevestele. 17 (Bot; îc) ~ba-boierului Planta labiată Ajuga laxmanni. 18 (Bot; reg; îae) Vineriță (Ajuga reptans). 19 (Bot; reg; îc) ~ba-boierului (sau ~ba-leului) Chica-voinicului (Nigella dmascena). 20 (Bot; reg; îc) ~ba bradului (sau ~ba copacilor, ~ba-împăratului, ~ba-ursului) Mătreața-brazilor (Usnea). 21 (Bot; reg; îc) ~ba popii (sau, reg, ~ba caprei, ~ba țapului) Planta rozacee Aruncus vulgaris. 22 (Bot; reg; îc) ~ba-caprei Bărboasă (.Botriochloa ischaemum). 23 (Bot; reg; îae) Ciuperca necomestibilă Calocera viscosa. 24 (Bot; reg; îae) Merișor (Buxus sempervirens). 25 (Bot; reg; îae) Crețișoară (Dryodron coralloides). 26 (Bot; reg; îae) Crețușcă (Filipendula ulmaria). 27 (Bot; reg; îae) Aglică (Filipendula vulgaris). 28 (Bot; reg; îae) Gheață (Cryophytum cristallinum). 29 (Bot; reg; îae) Bureți-de-veveriță (Ramaria botrytis). 30 (Îae) Planta Ramaria flava. 31 (Bot; reg; îae) Brustan (Telekia speciosa). 32 (Bot; reg; îc) ~ba-ciutei Iarba-fiarelor (Cynancum vincetoxicum). 33 (Bot; reg; îc) ~ba-cucului Poroinic (Orchis). 34 (Bot; reg; îc) ~ba-dracului Torțel (Cuscuta epithymum). 35 (Reg; îc) ~ba-împăratului Neghină (Agosthema githago). 36 (Bot; reg; îae) Lalea-pestriță (Fritillaria imperialis). 37 (Bot; reg; îae) Flocoșele (Lychnis coronaria). 38 (Îae) Planta Mirabilis Jalapa. 39 (Bot; reg; îae) Zorele (Pharbitis purpurea). 40 (Reg; îae) Planta violacee Viola tricolor. 41 (Bot; reg; îc) ~ba-lui-Aron Rodul-pământului (Arum maculatum). 42 (Bot; reg; îc) ~ba-lupului Planta compozită Crepis biennis. 43 (Bot; reg; îae) Sunătoare (Crepis foetida). 44 (Bot; reg; îae) Gălbenoasă (Crepis biennis). 45 (Bot; reg; îc) ~ba-sasului Ferigă (Dryopteris filix-mass). 46 (Bot; reg; îae; șîc ~ba-ursului) Coada-calului (Equisetum arvense). 47 (Bot; reg; îc) ~ba-lui-Tatin (sau ~ba-tatei, -întăritoare) Tătăneasă (Symphitum officinale). 48 (Îc) ~ba-ungurului Planta Dianthus spiculifolius Si: (reg) căsuțe-albe. 49 (Bot; reg; îae) Garoafe-de-munte (Dianthus superbus). 50 (Bot; reg; îc) ~ba-ursului Coada-calului. 51 (Bot; reg; îc) ~-ungurească Ochii-șoricelului (Saxifraga adscendens). 52 Țepii de la spicele cerealelor. 53 Bărbie. 54 (Pop; îe) A da banii prin ~ A freca de bărbie primii bani încasați într-o zi sau la o afacere, pentru a avea noroc. 55 (Ban) Vârful dinainte al trupiței plugului.

cârstănea sf [At: HEM 2175 / V: căr~, ~tin~, cristen~, crâs~, creștin~, crestăn~, cresten~, crestin~, cristin~ / Pl: ~ese / E: nct] (Bot) 1 Barba-boierului (Ajuga laxmani). 2 Avrămeasă (Gratiola officinalis).

bárbă s.f. I 1 Păr care crește la bărbați pe bărbie și pe obraji. ◇ Expr. A șopti în barbă = a spune ceva încet, numai pentru sine. A rîde (sau a-și rîde) în barbă = a rîde pe ascuns, în sine. A se trage de barbă cu cineva = a fi în relații apropiate cu cineva. A-și da barba pe mîna altuia = a se lăsa la discreția altuia. A purta (sau a fi cu) gîsca în barbă (sau a-i ieși brînza în barbă) = a-i încărunți cuiva barba. A pune o barbă cuiva = a înșela pe cineva. A pune (sau a trage) bărbi = a minți. A o lua în barbă = a avea necazuri mari din cauza cuiva; a fi respins de cineva. A da banii prin barbă = a freca de barbă sau de bărbie primii bani încasați într-o zi sau la o afacere, pentru a avea noroc. A face dîră prin barbă v. dîră. A-i ninge în barbă v. ninge. A-și smulge barba v. smulge. A smulge barba cuiva v. smulge. Cînd va face spînul barbă v. spîn. A se șterge pe barbă v. șterge. 2 (anat.) Bărbie. 3 Smoc de păr pe care îl au unele animale sub bot. Țap cu barbă. 4 (bot.) Țepii sau țepușele de la spicele cerealelor. Barba grîului. II Compuse: (bot; pop.) barba-boierului (sau -leului) = chica-voinicului (Nigella damascena); barba-caprei = a) bărboasă (Andropogon ischaemum); b) merișor (Buxus sempervirens); c) crețișoară (Dryodron coralloides); d) crețușcă (Filipendula ulmaria); e) gheață (Cryophytum cristallinum); barba-ciutei = iarba-fiarelor (Cynancum vincetoxicum); barba-cucului = poroinic (Orchis); barba-dracului = torțel (Cuscuta epithymum); barba-împăratului = a) plantă erbacee din familia nictaginaceelor, cu florile roșii, galbene, albe sau pestrițe, plăcut mirositoare, originară din America de Sud, cultivată ca plantă decorativă, a cărei rădăcină are proprietăți purgative (Mirabilis jalapa); b) neghină (Agrosthema githago); c) lalea pestriță (Fritillaria imperialis); barba-lupului = plantă erbacee din familia compozitelor, cu florile galbene și cu fructele achene (Crispis biennis); barba-ungurului = plantă erbacee din familia cariofilaceelor, cu numeroase tulpini, cu florile albe sau roz, plăcut mirositoare, care crește numai în Carpații României, pe roci calcaroase (Dianthus spiculifolius); barba-ursului = coada-calului (Equisetum arvense); barba-lui-Tatin (sau -tatei) = tătăneasă (Symphitum officinale). • pl. bărbi. /lat. barba, -ae.

BÁRBĂ, bărbi, s. f. 1. Păr care crește la bărbați pe bărbie și pe obraji. ◊ Loc. adv. În barbă = pe ascuns, numai pentru sine. ◊ Expr. (Fam.) A se trage de barbă (cu cineva) = a fi foarte intim cu cineva, a se bate pe burtă (cu cineva). (Arg.) A pune (sau a trage) bărbi = a minți, a înșira verzi și uscate. ◊ Compuse: barba-caprei = denumire dată mai multor specii de plante erbacee perene, cu frunze lungi și înguste și cu flori galbene (Tragopogon); barba-împăratului = plantă erbacee cu flori de diferite culori, care se cultivă ca plantă de ornament și a cărei rădăcină are proprietăți purgative; norea (Mirabilis jalapa); barba-lupului = plantă erbacee cu flori galbene (Crispis biennis); barba-ursului = coada-calului. 2. Bărbie. 3. Smoc de păr pe care îl au unele animale sub bot. 4. Țepii de la spicele cerealelor. – Lat. barba.

BÁRBĂ, bărbi, s. f. 1. Părul care crește la bărbați pe bărbie și pe obraji. Bărbile le crescuseră mari. DUMITRIU, B. F. 154. Așa vă treceți, bieți bătrîni, Cu rugi la preacurata, Și plînge mama pe ceaslov Și-n barbă plînge tata. GOGA, P. 12. Călcau spahiii-n goană pe barba ta bătrînă, Iar pumnii-n loc de aur strîngeau în ei țărînă. COȘBUC, P. II 79. Drept în fața lui Dan se ivi un om înalt, cu barba lungă și sură. EMINESCU, N. 51. ◊ (Lungimea bărbii indica odinioară ierarhia boierească) Văzîndu-mă cu barbă, m-au cunoscut că sînt de treapta divanului. GOLESCU, Î. 146. ◊ Expr. A trage nădejde ca spînul de barbă = a nădăjdui ceva ce nu se poate realiza. A rîde în barbă = a rîde în sine. A șopti în barbă = a spune ceva încet, numai pentru sine. Cu o ură ne-mpăcată mi-am șoptit atunci în barbă... EMINESCU, O. I 147. ◊ (Urmat de atribute ca: «lungă», «lată», «deasă», «sură» etc. și formînd locuțiuni atributive, întrebuințate uneori ca porecle) Irina zări o barbă stufoasă și neagră ca fundul ceaunului. BUJOR, S. 83. Spune, spune, barbă-sură, Căișorii cum se fură. TEODORESCU, P. P. 299. Cînd de-acasă am plecat, Eram tinerel băiat, Tinerel fără mustață, Și acum barbă stufoasă... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 300. ◊ Compuse: barba-caprei = plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene-deschis (Tragopogon major); barba-împăratului = plantă erbacee cu flori de diferite culori, care se deschid seara și se închid dimineața și a cărei rădăcină are proprietăți purgative; se cultivă ca plantă de ornament (Mirabilis Jalepa); barba-lupului = plantă erbacee din familia compozeelor, cu flori galbene (Crispis biensis); barba-ursului = plantă erbacee a cărei tulpină, conținînd silice, se întrebuințează în medicină, precum și în industrie la lustruitul mobilelor (Equisetum arvense). 2. Bărbie. Uracu, încăpățînat, ședea împietrit... cu barba-n pumni. BUMITRIU, B. F. 104. Se frecă la ochi... și ce să vază? O sfrijită de lighioaie, mai urîtă decît ciuma, cu barba adusă, de părea că sta să o apuce de nasu-i. ISPIRESCU, L. 206. 3. Țepii sau țepușele de la spicele cerealelor. Barba grîului.

LUP, lupi, s. m. 1. Mamifer sălbatic, carnivor, care seamănă cu un cîine, dar are capul ceva mai mare, botul și urechile mai ascuțite și coada mai stufoasă (Canis lupus). Dintr-o dată s-au sculat cu mînie scroafele asupra lupului, clefăind și pălindu-l cu sfîrlele. SADOVEANU, B. 103. Argatul... a murit sărmanul mușcat de un lup turbat. HOGAȘ, DR. II 46. Și deodată-n urmă-le văzură că se ridică o pădure, neagră, deasă, mare, înfiorată... de un urlet flămînd de lupi. EMINESCU, N. 23. Ochii bancherului se înflăcărară; ai fi zis că e un lup flămînd ce vede o pradă. BOLINTINEANU, O. 393. ◊ (În proverbe și zicători) Pe ciobanul fără cîine Lupii-l lasă fără pîine (= cel care nu-și ia măsuri de prevedere păgubește). Lup îmbrăcat în piele de oaie (sau lup în pielea oii), se spune despre un om șiret, rău, care se preface că e bun și cu vorbe mieroase caută să-și ajungă scopul. Lupul mănîncă și din oile numărate v. numărat. Lupul, cu slugi rămîne flămînd (= cine nu se servește singur rămîne păgubit). Ori îi urla ca lupul, ori îi cînta ca cucul (= tot una este). A intrat lupu-n coșar (= păzește-te de hoț). Vorbești de lup și lupul la ușă, se spune atunci cînd, pomenind numele cuiva, acesta tocmai sosește. A da oile în paza lupului (= a lăsa pe cineva la discreția unui dușman al lui). Lupul își schimbă părul, dar năravul ba (= deprinderile rele și învechite nu se schimbă ușor). ◊ Loc. adv. De cînd cu lupii albi v. alb.Expr. A trăi ca lupul în pădure = a trăi la largul său. A avea urechi de lup = a auzi bine. A închide lupul în stînă = a avea dușmani în casă. A înghiți (sau a mînca) ca (sau cît) lupul = a înghiți sau a mînca mult și cu lăcomie. A se duce (ca) pe gura lupului v. gură (I 1). A se arunca în gura lupului = a se expune primejdiilor. A scoate (sau a trage) ca din gura lupului = a scăpa, a salva un lucru aproape pierdut. Foame de lup = foame mare. Gură de lup v. gură.Fig. Om hrăpăreț și crud. Și lupii s-or frînge amarnic de rău De-or vrea să se-atingă de leagănul tău. FRUNZĂ, S. 11. 2. Compuse: lupul-bălții = știucă; lup-de-mare = numele unei specii de focă; fig. marinar experimentat. Femeia... vorbește cu pasiune, ca orice lup-de-mare, despre chestii navale, vapoare, furtuni și naufragii. BART, E. 225; lupul-vrăbiilor = pasăre cu spinare cenușie și cu aripile și coada negre; se hrănește cu păsări mici, șoareci și insecte (Lanius excubitor); lupul-albinelor = gîndăcel viu colorat a cărui larvă trăiește în stupii de albine, producînd pagube (Trichodes apiarius); (Bot.) barba-lupului v. barbă; gura-lupului v. gură; ochiul-lupului v. ochi; părul-lupului v. păr; spinarea-lupului v. spinare; talpa-lupului v. talpă. 3. Buștean susținut de o capră deasupra jilipului, folosit ca frînă pentru reducerea vitezei lemnelor. 4. Nume dat la diverse mașini folosite în filaturi pentru curățirea sau prelucrarea materialelor textile.

BÁRBĂ, bărbi, s. f. 1. Părul care crește la bărbați pe bărbie și pe obraji. ◊ Loc. adv. În barbă = pe ascuns, numai pentru sine. Rîde în barbă.Expr. A trage nădejde ca spînul de barbă = a nădăjdui ceva ce nu se poate realiza. (Arg.) A pune (sau a trage) bărbi = a minți, a înșira verzi și uscate. ◊ Compuse: barba-caprei = plantă erbacee cu flori galbene-deschise (Tragopogon major); barba-împăratului = plantă erbacee cu flori de diferite culori, care se cultivă ca plantă de ornament și a cărei rădăcină are proprietăți purgative (Mirabilis Jalapa); barba-lupului = plantă erbacee cu flori galbene (Crispis biensis); barba-ursului = plantă erbacee a cărei tulpină se întrebuințează în medicină și în industrie (Equisetum arvense). 2. Bărbie. 3. Smoc de păr pe care-l au unele animale sub bot. 4. Țepii de la spicele cerealelor. – Lat. barba.

BÁRBĂ s. f. fiecare dintre perișorii implantați în tija unei pene de pasăre. (< fr. barbe)

BÁRBĂ bărbi f. 1) Păr care crește (la bărbați) pe bărbie și pe obraji. A-și lăsa ~. ◊ A râde în ~ a râde pe ascuns, numai pentru sine. A vorbi în ~ a spune ceva încet; a vorbi numai pentru sine. Câți peri în ~ în număr foarte mare. 2) v. BĂRBIE. 3) Smoc de păr care crește la unele animale sub bot. 4) Totalitate a țepilor unui spic de cereale. * ~a-împăratului plantă erbacee, cultivată mai ales în scopuri decorative, având flori de diferite culori și rădăcini cu proprietăți purgative. ~a-caprei a) plantă erbacee, având frunze lungi și înguste, flori galbene și fructe achene de formă lunguiață; b) ciupercă comestibilă sub forma unor ace suculente. [G.-D. bărbii] /<lat. barba

Aron (barba lui) f. Tr. V. rodu pământului. [Alterațiune populară din arum (maculatum)].

barbă f. 1. păr ce crește pe bărbie și pe fălci (la om): a-și rade barba; 2. părul de sub falcă la unele animale; 3. bărbie, locul barbei: bube pe barbă; 4. nume popular de plante: barba boierului, un fel de cicoare (Nigella damascena); barba caprei, un fel de salată de iarnă (Tragopogon); barba împăratului, un fel de viorea cu trei colori (Viola tricolor); barba lui Aron (v. Aron); barba sasului, ursului, plantă criptogamă ce crește în locuri umede și ale cării tulpine servă spre a lustrui metalele (Equisetum); barba ungurului, soiu de garoafă proastă (Dianthus spiculifolius). [Lat. BARBA].

bárbă f., pl. e și bărbĭ (lat. barba, it. pv. sp. pg. barba, fr. barbe). Păru care crește împrejuru fălcilor la bărbațĭ saŭ pe supt fălcĭ la capre ș.a. Bărbie. Numele popular al mai multor plante, variabil de la un gen la altu: barba boĭeruluĭ, o plantă erbacee ranunculacee cu florĭ albastre, numită și „chica voĭniculuĭ” (nigella damascena); barba capreĭ, o ciupercă (colocera viscósa saŭ claviaria viscósa); barba împăratuluĭ, 1) curcubeŭ, din familia cariofileelor, cu flori marĭ purpuriĭ (lychnis coronária, agrostemma coronária saŭ coronária tomentosa); 2) noptiță, jalapa; barba popiĭ, coada pricolicilor; barba Sasuluĭ saŭ ursului, coada caluluĭ, păru porculuĭ, o plantă erbacee (equisetum arvense), ale căreĭ tulpine, fiindcă conțin silice, se întrebuințează la lustruitu metalelor; barba Unguruluĭ, un fel de garoafă care crește pin pășuni și stîncĭ văroase (dianthus spiculifolius).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

barba-caprei (plantă) (-ca-prei) s. f. art., g.-d. art. bărbii-caprei

barba-împăratului (plantă) s. f. art., g.-d. art. bărbii-împăratului

barba-lupului (plantă) s. f. art., g.-d. art. bărbii-lupului

barba-ursului (plantă) s. f. art., g.-d. art. bărbii-ursului

barbă s. f., g.-d. art. bărbii; pl. bărbi

bárba-cáprei s. f. (sil. -prei)

bárbă s. f., g.-d. art. bărbii, pl. bărbi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BARBA-BOIÉRULUI s. v. chica-voinicului.

BARBA-CÁPREI s. v. aglică, burete de conopidă, creasta-cocoșului, crețușcă, rămurele, tocmăgel.

BARBA-CĂLÚGĂRULUI s. v. cucută.

BARBA-ÎMPĂRÁTULUI s. v. curcubeu, pansea, panseluță, trei-frați-pătați, zorea.

BARBA-LUI-ARÓN s. v. rodul-pământului.

BARBA-LÚPULUI s. v. pojarniță, rujă, spânz, sunătoare.

BARBA-SÁSULUI s. v. barba-ursului, coada-calului.

BARBA-TÁTEI s. v. tătăneasă.

BARBA-ȚÁPULUI s. v. barba-popii.

BARBA-ÚNGURULUI s. v. garofiță.

BARBA-ÚRSULUI s. v. piedicuță, pletele-muierii.

BÁRBĂ s. 1. v. bărbie. (Are o ~ proeminentă.) 2. (BOT.) țeapă, (pop.) mustață. (~ de la spicele cerealelor.) 3. (BOT.) barba-boierului (Ajuga laxmanni) = avrămeasă, avrămească, (reg.) cârstănească, cristeneasă; barba-caprei (Tragopogon major) = (reg.) floare-de-câmp-galbenă, salată-de-iarnă, țâța-caprei; barba-caprei (Calocera viscosa) = (reg.) coada-șopârlei; barba-împăratului (Mirabilis jalapa) = (reg.) noptiță, norea; barba-popii (Spiraea aruncus) = (reg.) barba-țapului, coada-priculicilor, cornul-dracului, floarea-zmeului, goliciunea-fetii-pădurii, Mama-Pădurii; barba-ursului v. coada-calului.

barba-boierului s. v. CHICA-VOINICULUI.

barba-caprei s. v. AGLICĂ. BURETE-DE-CONOPIDĂ. CREASTA-COCOȘULUI. CREȚUȘCĂ. RĂMURELE. TOCMĂGEL.

barba-împăratului s. v. CURCUBEU. PANSEA. PANSELUȚĂ. TREI-FRAȚI-PĂTAȚI. ZOREA.

barba-lul-Aron s. v. RODUL-PĂMÎNTULUI.

barba-lupului s. v. POJARNIȚĂ. RUJĂ. SPÎNZ. SUNĂTOARE.

barba-sasului s. v. BARBA-URSULUI. COADA-CALULUI.

barba-ursului s. v. PIEDICUȚĂ. PLETELE-MUIERII.

BARBĂ s. 1. bărbie. (Are o ~ proeminentă.) 2. (BOT.) țeapă, (pop.) mustață. (~ de la spicele cerealelor.) 3. (BOT.) barba-boierului (Ajuga laxmanni) = avrămeasă, avrămească, (reg.) cîrstănească, cristeneasă; barba-caprei (Tragopogon major) = (reg.) floare-de-cîmp-galbenă, salată-de-iarnă, țîța-caprei; barba-caprei (Calocera viscosa) = (reg.) coada-șopîrlei; barba-împăratului (Mirabilis jalapa) = (reg.) noptiță, norea; barba-popii (Spiraea aruncus) = (reg.) barba-țapului, coada-priculicilor, cornul-dracului, floarea-zmeului, goliciunea-fetii-pădurii, mama-pădurii; barba-ursului (Equisetum arvense) = coada-calului, (reg.) brădișor, codîie, slăbănog, barba-sasului, coada-iepei, coada-mînzului, iarbă-de-cositor, părul-porcului, (Transilv. și Maram.) perie.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bárbă (-ắrbi), s. f. – Păr crescut pe bărbie și pe obraji. – Mr., megl. barbă, istr. borbę. Lat. barba (Pușcariu 182; REW 994; Candrea-Dens., 133; DAR) comun tuturor limbilor romanice. – Der. bărbărie, s. f. (bătrîn ramolit, boșorog); bărbos, adj. (cu barbă); bărbușoară, s. f. (caracudă, plevușcă). Din rom. provine săs. bärbos.Cf. și bărbat.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

BARBI- „barbă, smoc de păr”. ◊ L. barba „barbă” > fr. barbi- > rom. barbi-.~fer (v. -fer), adj., (despre plante) prevăzut cu un smoc de peri lungi; ~form (v. -form), adj., în formă de barbă.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ARUNCUS Adans., BARBA POPII, fam. Rosaceae. Gen originar din regiunile continentale ale emisferei nordice, 2 specii, erbacee, vivace. Flori (5-8 sepale, 5 petale libere, numeroase stamine) dioice. mici, albe, numeroase, în raceme paniculate, lungi. Frunze multipenat-compuse cu foliole mari, ovate, cu vîrf lung, ascuțit, neregulat-dentate, însoțite de stipele caduce.

Dianthus petraeus Waldst. et Kit., (syn. D. spiculifolius Schur., D. hungaricus Griseb.), « Barba ungurului, Garofiță ». Specie perenă, originară din munții Carpați. Înflorește vara. Flori (lamina celor 5 petale ale corolei este fimbriată pînă la 1/3, scvamele caliciului ovat-eliptice, scurt-aristate) albe, roz, roșii, plăcut mirositoare, dispuse terminal. Fructe, capsule galbene. Plantă erbacee cu numeroase tulpini patrunghiulare, netede, îndesuit-tufoase, rar multiflore. Frunze verzi, 1 mm lățime, liniar-subulate cu 3 nervuri, pe margini cu peri scurți și rigizi.

TRAGOPOGON L., BARBA CAPREI, fam. Compositae. Gen cu cca 46 specii originare din nordul Africii, Asia continentală și Europa, erbacee, bienale sau vivace, de obicei glabre. Frunze alterne, liniare, întregi, sesile, deseori ierboase. Flori galbene, albastre sau purpur dispuse în capitule terminale, cu foliolele involucrului – pînă la 12 – de aceeași lungime, verzi, vîrf ascuțit, la bază uneori așezate într-un singur rînd, concrescute. Fructe, achene liniar-cilindrice sau cu 5 colțuri și pînă la 10 coaste, rostrate la vîrf, cioc destul de lung.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a merge pe barba lui expr. a urma o strategie personală.

a o lua în barbă / în bâză / în freză expr. 1. a fi bătut, a fi învins 2. a da de necaz, a avea neplăceri 3. a suferi o decepție

a pune bărbi expr. a minți, a exagera.

a trage (cuiva) o smeche / un zbing în barbă expr. a trage (cuiva) un pumn.

a vorbi în barbă expr. a vorbi încet, a mormăi numai pentru sine.

când o face spânul barbă expr. niciodată.

cheie cu barbă expr. (intl.) adevăr.

pe barba cuiva expr. pe riscul cuiva; în contul cuiva

Intrare: barbi
barbi
prefix (I7-P)
  • barbi
Intrare: barba-boierului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barba-boierului
plural
genitiv-dativ singular
  • bărbii-boierului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: barba-caprei
  • silabație: -ca-prei info
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barba-caprei
plural
genitiv-dativ singular
  • bărbii-caprei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: barba-călugărului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barba-călugărului
plural
genitiv-dativ singular
  • bărbii-călugărului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: barba-împăratului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barba-împăratului
plural
genitiv-dativ singular
  • bărbii-împăratului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: barba-lui-Aron
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barba-lui-Aron
plural
genitiv-dativ singular
  • bărbii-lui-Aron
plural
vocativ singular
plural
Intrare: barba-lupului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barba-lupului
plural
genitiv-dativ singular
  • bărbii-lupului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: barba-popii
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barba-popii
plural
genitiv-dativ singular
  • bărbii-popii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: barba-sasului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barba-sasului
plural
genitiv-dativ singular
  • bărbii-sasului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: barba-tatei
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barba-tatei
plural
genitiv-dativ singular
  • bărbii-tatei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: barba-țapului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barba-țapului
plural
genitiv-dativ singular
  • bărbii-țapului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: barba-ungurului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barba-ungurului
plural
genitiv-dativ singular
  • bărbii-ungurului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: barba-ursului
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barba-ursului
plural
genitiv-dativ singular
  • bărbii-ursului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: barbă
barbă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barbă
  • barba
plural
  • bărbi
  • bărbile
genitiv-dativ singular
  • bărbi
  • bărbii
plural
  • bărbi
  • bărbilor
vocativ singular
plural
barbă2 (pl. -e) substantiv feminin învechit
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: MDA2
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • barbă
  • barba
plural
  • barbe
  • barbele
genitiv-dativ singular
  • barbe
  • barbei
plural
  • barbe
  • barbelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

barba-boieruluisubstantiv feminin articulat

barba-capreisubstantiv feminin articulat

  • 1. Denumire dată mai multor specii de plante erbacee perene (din familia compozeelor), cu frunze lungi și înguste, cu flori galbene și fructe achene de formă lunguiață (Tragopogon). DEX '09 DLRLC NODEX
  • 2. Ciupercă comestibilă sub forma unor ace suculente; burete de conopidă, rămurele. NODEX
    sinonime: tocmăgel

barba-călugăruluisubstantiv feminin articulat

barba-împăratuluisubstantiv feminin articulat

barba-lui-Aronsubstantiv feminin articulat

barba-lupuluisubstantiv feminin articulat

barba-sasuluisubstantiv feminin articulat

barba-tateisubstantiv feminin articulat

barba-țapuluisubstantiv feminin articulat

barba-unguruluisubstantiv feminin articulat

barba-ursuluisubstantiv feminin articulat

  • 1. Plantă erbacee a cărei tulpină, conținând silice, se întrebuințează în medicină, precum și în industrie la lustruitul mobilelor; pletele-muierii (Equisetum arvense). DEX '09 DLRLC
    sinonime: pedicuță

barbă, bărbisubstantiv feminin

  • 1. Păr care crește la bărbați pe bărbie și pe obraji. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote A-și lăsa barbă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Bărbile le crescuseră mari. DUMITRIU, B. F. 154. DLRLC
    • format_quote Așa vă treceți, bieți bătrini, Cu rugi la preacurata, Și plînge mama pe ceaslov Și-n barbă plînge tata. GOGA, P. 12. DLRLC
    • format_quote Călcau spahiii-n goană pe barba ta bătrînă, Iar pumnii-n loc de aur strîngeau în ei țărînă. COȘBUC, P. II 79. DLRLC
    • format_quote Drept în fața lui Dan se ivi un om înalt, cu barba lungă și sură. EMINESCU, N. 51. DLRLC
    • 1.1. Lungimea bărbii indica odinioară ierarhia boierească. DLRLC
      • format_quote Văzîndu-mă cu barbă, m-au cunoscut că sînt de treapta divanului. GOLESCU, Î. 146. DLRLC
    • 1.2. Urmat de atribute ca: «lungă», «lată», «deasă», «sură» etc., formează locuțiuni atributive, întrebuințate uneori ca porecle. DLRLC
      • format_quote Irina zări o barbă stufoasă și neagră ca fundul ceaunului. BUJOR, S. 83. DLRLC
      • format_quote Spune, spune, barbă-sură, Căișorii cum se fură. TEODORESCU, P. P. 299. DLRLC
      • format_quote Cînd de-acasă am plecat, Eram tinerel băiat, Tinerel fără mustață, Și acum barbă stufoasă... JARNÍK-BÎRSEANU, D. 300. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială În barbă = pe ascuns, numai pentru sine. DEX '09 DEX '98
      • chat_bubble A râde în barbă = a râde în sine. DLRLC NODEX
      • chat_bubble A șopti (sau a vorbi) în barbă = a spune ceva încet, numai pentru sine. DLRLC NODEX
        • format_quote Cu o ură ne-mpăcată mi-am șoptit atunci în barbă... EMINESCU, O. I 147. DLRLC
    • chat_bubble familiar A se trage de barbă (cu cineva) = a fi foarte intim cu cineva, a se bate pe burtă (cu cineva). DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble argou; argotic A pune (sau a trage) bărbi = a înșira verzi și uscate. DEX '09 DEX '98 DLRM
      sinonime: minți
    • chat_bubble A trage nădejde ca spânul de barbă = a nădăjdui ceva ce nu se poate realiza. DLRLC
    • chat_bubble Câți peri în barbă = în număr foarte mare. NODEX
  • 2. Bărbie. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: bărbie
    • format_quote Uracu, încăpățînat, ședea împietrit... cu barba-n pumni. DUMITRIU, B. F. 104. DLRLC
    • format_quote Se frecă la ochi... și ce să vază? O sfrijită de lighioaie, mai urîtă decît ciuma, cu barba adusă, de părea că sta să o apuce de nasu-i. ISPIRESCU, L. 206. DLRLC
  • 3. Smoc de păr pe care îl au unele animale sub bot. DEX '09 DEX '98 NODEX
  • 4. Țeapă de la spicele cerealelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Barba grâului. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
  • 5. Fiecare dintre perișorii implantați în tija unei pene de pasăre. MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic