5 intrări

49 de definiții

din care

Explicative DEX

BAIRAM, bairamuri, s. n. 1. Numele a două mari sărbători religioase musulmane. 2. (Fam.) Petrecere, chef mare. – Din tc. bayram.

BAIRAM, bairamuri, s. n. 1. Numele a două mari sărbători religioase musulmane. 2. (Fam.) Petrecere, chef mare. – Din tc. bayram.

bairam sn [At: CONDICA (1694-1704), ap. HEM 2365 / P: ba-i-, bai-ram / V: (înv) baer-, baiar-, -aiam, bariam / Pl: ~e, -uri / E: tc bayrâm] 1-2 Numele a două mari sărbători la musulmani, care se celebrează după postul Ramadanului. 3 (Îc) -peșcheș Dar pe care îl trimeteau domnii români cu ocazia bairamului (1) Cf bairamlâc, ramazanlâc. 4 (Fam) Petrecere.

bairám s.n. 1 (relig.) Numele a două mari sărbători religioase musulmane, care se celebrează după postul Ramadanului. ◇ Compus: bairam-peșcheș = dar pe care îl trimiteau domnii români cu ocazia acestor sărbători. 2 (fam.) Petrecere, chef mare. Mergem seara asta la un bairam. • pl. -uri. și (înv.) baerám, baierám, baiarám, bairaiám, bariám s.n./<tc. bayram.

BAIRAM (pl. -amuri) sn. Sărbătoare cu care Musulmanii termină ramadanul sau postul lor; cu ocaziunea acestei sărbători, Domnii români trimiteau în vechime daruri Sultanului: n’au putut Ghica-Vodă să strîngă haraciul, casă-l trimiță după obiceiu Ia ~ (LET.) [tc. bayram].

BAIRAM, bairamuri, s. n. 1. (Turcism rar) Numele a două mari sărbători religioase musulmane. ◊ Ploconul bairamului = darul pe care domnii romîni erau obligați să-l trimită la Poarta otomană cu ocazia acestor sărbători. Ei au plătit în tot anul haraciul, ploconul bairamului, văcăritul. BĂLCESCU, O. I 17. 2. (Familiar) Petrecere, chef mare, zaiafet. – Pronunțat: ba-i-ram și (mai rar) bai-ram.

BAIRAM, bairamuri, s. n. 1. (Turcism) Numele a două mari sărbători religioase musulmane. 2. (Fam.) Petrecere; chef mare. [Pr.: bai-] – Tc. bayram.

BAIRAM ~uri n. 1) (nume generic) Două mari sărbători la musulmani. 2) fam. Petrecere mare; chef. [Sil. bai-ram] /<turc. bayram

bairam n. 1. sărbătoare cu care Mahomedanii termină ramadanul sau postul lor; cu acea ocaziune Domnii români trimiteau daruri Sultanului și altor Turci cu vază (așa numitul poclon de bairam ori bairamlâc): e bairamul vesel, Stambul e în picioare AL.; 2. fam. petrecere, chef: ce mai bairam o sa facem! [Turc. BAIARAM].

baĭrám n., pl. urĭ (turc. baĭram, d. pers. pop. bariam, sărbătoare). Sărbătoare cu care musulmaniĭ îșĭ termină postu cel mare numit ramadan. Fig. Fam. Mare chef: a trage un baĭram.

I1, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie1. – Din baie1.

I1, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie1. – Din baie1.

I2, băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie2.

I2, băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie2.

baeram sn vz baieram[1]

  1. Probabil greșit, în loc de bairam. — gall

baiaram sn vz bairam

bairaiam sn vz bairam

baraiam sn vz bairam

bariam sn vz bairam

i1 vtr [At: CONTEMPORANUL I, 205 / V: băia / P: bă-i / Pzi: ~esc / E: baie1 + -i] (Rar) A (se) scălda. corectat(ă)

i2 [At: LB / P: bă-i / Pzi: ~esc / E: din baie2 + -i] 1 vi (Îrg) A lucra la o mină. 2 vt (Trs) A exploata o mină.

băia2 v vz băi1

baerám s.n. v. bairam.

baiarám s.n. v. bairam.

baierám s.n. v. bairam.

bairaiám s.n. v. bairam.

i1 vb. IV. refl. (înv., reg.) A face baie; a se scălda. prez.ind. -iesc. /baie1 + -i.

i2 vb. IV. intr. (pop.) A lucra într-o mină (de aur). prez.ind. -iesc. /baie2 + -i.

BAERAM... – BAIRAM...

BAIARAM... = BAIRAM...

BAIERAMBAIRAM.

I (băesc) l. vb. intr. Băn. Trans. (BUD.) (FR.-CDR.) A lucra ca băiaș la o mină. II. vb. tr. A exploata o mină [baie].

BĂIA (băiez) vb. tr. 1 ÎMBĂIA...: fiul tău ce l-ai băiat și l-ai înfășat și l-ai aplecat (VARL.) 2 Băn. A mîngîia, a desmierda [baie].

I, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie; a se îmbăia, a se scălda. (Fig.) [Burghezii] trîndavi, lacomi, mîndri se scald și se băiesc în lacrimi de-a mulțimii. CONTEMPORANUL, I 205.

I2, băiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lucra în mină. – Din baie2.

I1, băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie. – Din baie1.

Ortografice DOOM

Bairam (sărbători musulmane) (desp. Bai-) s. propriu n.

bairam (petrecere) (fam.) (desp. bai-) s. n., pl. bairamuri

bairam (fam.) (bai-) s. n., pl. bairamuri

Bairam (numele unor sărbători musulmane) (Bai-) s. propriu n.

bairam s. n. (sil. bai-), pl. bairamuri

i1 (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiesc, 3 sg. băiește, imperf. 1 băiam; conj. prez. 1 sg. să băiesc, 3 să băiască

!Ramazan Bairam (sărbătoare) (desp. Bai-) s. propriu n., g.-d. art. Ramazan Bairamului

i (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiesc, imperf. 3 sg. băia; conj. prez. 3 să băiască

i (a face baie, a lucra într-o mină) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băiesc, imperf. 3 sg. băia; conj. prez. 3 sg. și pl. băiască

Enciclopedice

bairam, bairamuri s. n. Numele a două mari sărbători musulmane: a) micul bairam (curban-bairam), sau „ruperea” postului, care are loc la sfârșitul lunii de post Ramadan și durează 3 zile; b) marele-bairam (ramazan-bairam), care are loc în timpul pelerinajului la Mecca și durează 4 zile. – Din tc. bayram.

Argou

bairam, bairamuri s. n. (adol.) petrecere cu dans

Sinonime

I vb. v. îmbăia, scălda.

i vb. v. ÎMBĂIA. SCĂLDA.

Regionalisme / arhaisme

BAIRAM s.n. (Mold., ȚR) Mare sărbătoare religioasă la musulmani. A: Dară numai trei-patru zile de ar fi mai fost vezir Topal-Pașa, era baraiamul turcilor, și atunce poate ar fi perit și el. NECULCE. Duminecă au făcut bairamul acolea la Anapoli. IM 1754, 142v; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.); PSEUDO-AMIRAS. B: N-au putut să strîngă haraciul, ca să-l trimiță la vreame la bairam, după obiceiu. R. POPESCU; cf. IM 1730, 202r. Variante: baraiam (NECULCE), bariam (PSEUDO-AMIRAS). Etimologie: tc. bayram. Vezi și bairamlîc.

BARAIAM s.n. v. bairam. substantiv neutru

BARIAM s.n. v. bairam. substantiv neutru

Intrare: bairam
  • silabație: bai-ram info
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bairam
  • bairamul
  • bairamu‑
plural
  • bairamuri
  • bairamurile
genitiv-dativ singular
  • bairam
  • bairamului
plural
  • bairamuri
  • bairamurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baeram
  • baeramul
plural
  • baeramuri
  • baeramurile
genitiv-dativ singular
  • baeram
  • baeramului
plural
  • baeramuri
  • baeramurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bariam
  • bariamul
plural
  • bariamuri
  • bariamurile
genitiv-dativ singular
  • bariam
  • bariamului
plural
  • bariamuri
  • bariamurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baraiam
  • baraiamul
plural
  • baraiamuri
  • baraiamurile
genitiv-dativ singular
  • baraiam
  • baraiamului
plural
  • baraiamuri
  • baraiamurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bairaiam
  • bairaiamul
plural
  • bairaiamuri
  • bairaiamurile
genitiv-dativ singular
  • bairaiam
  • bairaiamului
plural
  • bairaiamuri
  • bairaiamurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baiaram
  • baiaramul
plural
  • baiaramuri
  • baiaramurile
genitiv-dativ singular
  • baiaram
  • baiaramului
plural
  • baiaramuri
  • baiaramurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • baieram
  • baieramul
plural
  • baieramuri
  • baieramurile
genitiv-dativ singular
  • baieram
  • baieramului
plural
  • baieramuri
  • baieramurilor
vocativ singular
plural
Intrare: Bairam
  • silabație: Bai-ram info
substantiv propriu (SP001MS)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Bairam
  • Bairamul
plural
genitiv-dativ singular
  • Bairamului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: băi (îmbăia)
verb (V408)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • i
  • ire
  • it
  • itu‑
  • ind
  • indu‑
singular plural
  • băiește
  • iți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • băiesc
(să)
  • băiesc
  • băiam
  • ii
  • isem
a II-a (tu)
  • băiești
(să)
  • băiești
  • băiai
  • iși
  • iseși
a III-a (el, ea)
  • băiește
(să)
  • băiască
  • băia
  • i
  • ise
plural I (noi)
  • im
(să)
  • im
  • băiam
  • irăm
  • iserăm
  • isem
a II-a (voi)
  • iți
(să)
  • iți
  • băiați
  • irăți
  • iserăți
  • iseți
a III-a (ei, ele)
  • băiesc
(să)
  • băiască
  • băiau
  • i
  • iseră
verb (VT213)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • băia
  • băiere
  • băiat
  • băiatu‑
  • ind
  • indu‑
singular plural
  • băia
  • băiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • băiez
(să)
  • băiez
  • băiam
  • băiai
  • băiasem
a II-a (tu)
  • băiezi
(să)
  • băiezi
  • băiai
  • băiași
  • băiaseși
a III-a (el, ea)
  • băia
(să)
  • băieze
  • băia
  • băie
  • băiase
plural I (noi)
  • băiem
(să)
  • băiem
  • băiam
  • băiarăm
  • băiaserăm
  • băiasem
a II-a (voi)
  • băiați
(să)
  • băiați
  • băiați
  • băiarăți
  • băiaserăți
  • băiaseți
a III-a (ei, ele)
  • băia
(să)
  • băieze
  • băiau
  • băia
  • băiaseră
Intrare: băi (mineri)
verb (V408)
Surse flexiune: DOOM 3
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • i
  • ire
  • it
  • itu‑
  • ind
  • indu‑
singular plural
  • băiește
  • iți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • băiesc
(să)
  • băiesc
  • băiam
  • ii
  • isem
a II-a (tu)
  • băiești
(să)
  • băiești
  • băiai
  • iși
  • iseși
a III-a (el, ea)
  • băiește
(să)
  • băiască
  • băia
  • i
  • ise
plural I (noi)
  • im
(să)
  • im
  • băiam
  • irăm
  • iserăm
  • isem
a II-a (voi)
  • iți
(să)
  • iți
  • băiați
  • irăți
  • iserăți
  • iseți
a III-a (ei, ele)
  • băiesc
(să)
  • băiască
  • băiau
  • i
  • iseră
Intrare: Ramazan Bairam
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Ramazan Bairam
  • Ramazan Bairamul
plural
genitiv-dativ singular
  • Ramazan ?
  • Ramazan Bairamului
plural
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bairam, bairamurisubstantiv neutru

  • 1. familiar Petrecere, chef mare. DEX '09 MDA2 DEXI DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    • format_quote Mergem seara asta la un bairam. DEXI
  • 2. compus Bairam-peșcheș = dar pe care îl trimiteau domnii români cu ocazia Bairamului. MDA2 DEXI
etimologie:

Bairamsubstantiv propriu neutru

  • 1. Numele a două mari sărbători religioase musulmane. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM NODEX
    • format_quote N’au putut Ghica-Vodă să strîngă haraciul, casă-l trimiță după obiceiu Ia Bairam. (LET.) CADE
    • 1.1. Ploconul Bairamului = darul pe care domnii români erau obligați să-l trimită la Poarta otomană cu ocazia acestor sărbători. DLRLC
      • format_quote Ei au plătit în tot anul haraciul, ploconul bairamului, văcăritul. BĂLCESCU, O. I 17. DLRLC
etimologie:
  • limba turcă bayram DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM NODEX

i, băiescverb

  • 1. reflexiv rar A face baie; a se îmbăia, a se scălda. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM
    • format_quote figurat [Burghezii] trîndavi, lacomi, mîndri se scald și se băiesc În lacrimi de-a mulțimii. CONTEMPORANUL, I 205. DLRLC
    • format_quote Fiul tău ce l-ai băiat și l-ai înfășat și l-ai aplecat. (VARL.) CADE
  • 2. regional Dezmierda, mângâia. CADE
etimologie:
  • baie DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM

i, băiescverb

etimologie:
  • baie DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.