bairam sn [At: CONDICA (1694-1704), ap. HEM 2365 / P: ba-i-, bai-ram / V: (înv) baer-, baiar-, -aiam, bariam / Pl: ~e, -uri / E: tc bayrâm] 1-2 Numele a două mari sărbători la musulmani, care se celebrează după postul Ramadanului. 3 (Îc) -peșcheș Dar pe care îl trimeteau domnii români cu ocazia bairamului (1) Cf bairamlâc, ramazanlâc. 4 (Fam) Petrecere.

BAIRAM, bairamuri, s. n. 1. (Turcism rar) Numele a două mari sărbători religioase musulmane. ◊ Ploconul bairamului = darul pe care domnii romîni erau obligați să-l trimită la Poarta otomană cu ocazia acestor sărbători. Ei au plătit în tot anul haraciul, ploconul bairamului, văcăritul. BĂLCESCU, O. I 17. 2. (Familiar) Petrecere, chef mare, zaiafet. – Pronunțat: ba-i-ram și (mai rar) bai-ram.

BAIRAM, bairamuri, s. n. 1. (Turcism) Numele a două mari sărbători religioase musulmane. 2. (Fam.) Petrecere; chef mare. [Pr.: bai-] – Tc. bayram.

BAIRAM ~uri n. 1) (nume generic) Două mari sărbători la musulmani. 2) fam. Petrecere mare; chef. [Sil. bai-ram] /<turc. bayram

BAIRAM s.n. (Mold., ȚR) Mare sărbătoare religioasă la musulmani. A: Dară numai trei-patru zile de ar fi mai fost vezir Topal-Pașa, era baraiamul turcilor, și atunce poate ar fi perit și el. NECULCE. Duminecă au făcut bairamul acolea la Anapoli. IM 1754, 142^v; cf. PSEUDO-AMIRAS (gl.); PSEUDO-AMIRAS. B: N-au putut să strîngă haraciul, ca să-l trimiță la vreame la bairam, după obiceiu. R. POPESCU; cf. IM 1730, 202^r. Variante: baraiam (NECULCE), bariam (PSEUDO-AMIRAS). Etimologie: tc. bayram. Vezi și bairamlîc.

bairam n. 1. sărbătoare cu care Mahomedanii termină ramadanul sau postul lor; cu acea ocaziune Domnii români trimiteau daruri Sultanului și altor Turci cu vază (așa numitul poclon de bairam ori bairamlâc): e bairamul vesel, Stambul e în picioare AL.; 2. fam. petrecere, chef: ce mai bairam o sa facem! [Turc. BAIARAM].

baĭrám n., pl. urĭ (turc. baĭram, d. pers. pop. bariam, sărbătoare). Sărbătoare cu care musulmaniĭ îșĭ termină postu cel mare numit ramadan. Fig. Fam. Mare chef: a trage un baĭram.

Bairam (sărbători musulmane) (desp. Bai-) s. propriu n.

Bairam (numele unor sărbători musulmane) (Bai-) s. propriu n.

bairam, bairamuri s. n. Numele a două mari sărbători musulmane: a) micul bairam (curban-bairam), sau „ruperea” postului, care are loc la sfârșitul lunii de post Ramadan și durează 3 zile; b) marele-bairam (ramazan-bairam), care are loc în timpul pelerinajului la Mecca și durează 4 zile. – Din tc. bayram.