2 intrări

23 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÂNTUÍRE, bântuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a bântui.V. bântui.

BÂNTUÍRE, bântuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a bântui.V. bântui.

bântuire sf [At: MARCOVICI, C. 137/3 / Pl: ~ri / E: bântui] 1 Prigonire Cf bântui (1) Si: bântuit1 (1), (pop) bântuială (1). 2 Tulburare Cf bântui (2) Si: bântuit1 (2). 3 (Rar) Supărare Cf bântui (3). 4 (Înv) Încălcare a unui ținut Cf bântui Si: bântuit1 (3), bântuială (3). 5 Devastare Cf bântui (5) Si: bântuit1 (4). 6 Producere de pagube Cf bântui (6). 7 (Îvr) Ispitire Cf bântui (7) Si: bântuit1 (5), bântuială (4).

BÂNTUÍRE, bântuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a bântui; devastare, jefuire.

bântuire f. fapta de a bântui: am auzit de bântuirile țării NEGR.

BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri; la pers. 3) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. 3. Intranz. și tranz. (Fam.) A cutreiera (1). – Din magh. bántani.

bântuí [At: (a. 1602), ap. HEM. 3210 / V: băn- / Pzi: bântui, (rar) -esc / E: mg bántani] 1-2 vti (Înv; mai ales d. oameni) A nu lăsa pe cineva în pace Si: a asupri, a prigoni. 3-4 vti (Înv; mai ales d. acțiunea unui spirit rău, un vis urât etc.) A întuneca mintea cuiva Si: a chinui, a tulbura. 5-6 (Rar; d. un miros neplăcut) A supăra. 7-8 vti (Înv; d. hoți, dușmani, monștri) A încălca un ținut (prin atacuri și năvăliri repetate) Si: a jefui. 9-10 vti (D. războaie, boli molipsitoare etc.) A da peste cineva Si: a face ravagii, a devasta. 11-12 vti (D. forțele naturii) A lovi repetat și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.) producând pagube. 13 vt (Îvr) A pune la încercare Si: a ispiti. 14 vt (Reg; în imprecații) A pedepsi.

BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Tranz. și intranz. (Despre forțele naturii: la pers. 3) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube. A cutreiera. ♦ Tranz. (Despre boli, războaie, năvăliri) A pustii, a devasta, a face ravagii. 2. Tranz. (Înv.) A împila, a chinui, a asupri. ♦ (Reg., în imprecații) A pedepsi, a bate. Să (mă) bântuie (Dumnezeu)! – Din magh. bántani.

BÎNTUÍ, bîntui, vb. IV. 1. Intranz. (Despre, un element dezlănțuit al naturii, o epidemie, o pacoste, o nenorocire; fig. despre griji, necazuri) A se abate, cu furie și pentru o durată (relativ) mare, aducînd pagube; a face ravagii. Visez ca vijeliile cumplite Ce-au bîntuit în aste părți... [copiii] să le-auză numai povestite. BENIUC, V. 17. După ce-a bîntuit cît i-a fost rînduiala, viscolul a stat. SADOVEANU, P. M. 180. Aflu din țară că p-acolo bîntuie ger strașnic. CARAGIALE, O. VII 112. ◊ Tranz. (Cu privire la locul sau persoana care pătimește) Cite alte vești de-acestea nu bîntuie bordeiele răchițencelor. CAMILAR, N. I 336. In toată domnia noastră griji multe ne-au bîntuit [zise împăratul Kira]. SADOVEANU, D. P. 164. Chelbea bîntuie plășile Răcăciunii, Gîrlele și Bilieștii. IONESCU, P. 178. Jălania și tristețea bîntuiau acuma casa popii. ȘEZ. IV 186 ◊ Fig. - Țăranul... cu un singur cuvînt... arată furtuna ce-i bîntuie sufletul. GHEREA, ST. CR. II 244. ◊ Refl. pas. Pe cînd Moldavia se bîntuia de războaie și de răscoale, [Alexandru cel Bun] zidi aproape de biserică și un turn de piatră. NEGRUZZI S.I 213. 2. Tranz. (Învechit; subiectul este o persoană, complementul arată o țară, un ținut) A pustii, a devasta; (complementul indică o colectivitate) a împila, a asupri, a oprima. [Alexandru-vodă] bîntuia cumplit țara cu asuprelile sale. ISPIRESCU, M. V. 4. În tot cursul verii [posturile turcești de la Rahova] ne zădărise... bîntuind tare tîrgulețul nostru Bechetul și împrejmuirile lui. ODOBESCU, S. III 568. Dumnezeu să te întărească în gîndul ce ai pus de a nu mai... bîntui norodul. NEGRUZZI, S. I 151. (În basme și superstiții) Chimera... bintuia nouă țări împrejurul sălașului ei. ISPIRESCU, U. 121 După bucluc umbli, peste bucluc ai dat... Să te înveți tu de altă dată a mai bîntui oamenii, sarsailă spurcat ce ești. CREANGĂ, P. 306.

BÎNTUÍRE, bîntuiri, s. f. Acțiunea de a bîntui; devastare, jefuire, pustiire. Văzînd multele supărări și bîntuiri ce fac ostașii Ieși și svezi... s-au sculat cu slugile sale... și, lovind pre acei ostași fără veste, i-azi spart. NEGRUZZI, S. I 179.

BÂNTUÍ, bấntui, vb. IV. 1. Intranz. (Despre un element al naturii, o calamitate etc.; fig. despre griji, necazuri; la pers. 3) A se abate cu furie, aducând pagube, a face ravagii. ♦ Tranz. Viscolul bântuie satele. 2. Tranz. (Înv., despre oameni) A pustii, a devasta; fig. a asupri, a oprima. – Magh. bántani.

A BÂNTUÍ bântuie intranz. (despre epidemii, fenomene ale naturii etc.) A se desfășura cu o mare putere, luând amploare (cauzând pierderi). /<ung. bántani

bântuì v. 1. a face mare pagubă, a vătăma, a strica: piatra a bântuit rău bucatele; 2. a infesta: Turcii bântuiră țara; 3. a pustii: ciuma bântue orașul. [Ung. BÁNTANI].

bîntuĭ și -ĭésc, a -í v. tr. (ung. bántani; vsl. bantováti, bg. bantuvam). Vatăm, stric: grindina a bîntuit cerealele. Infestez: dușmaniĭ aŭ bîntŭit țara. Îs în acțiune vătămătoare: cĭuma bîntuĭe orașu. V. intr. Pe aicĭ bîntuĭe boala.

bîntuíre f. Suferință: bîntuirile țăriĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

bântuíre s. f., g.-d. art. bântuírii; pl. bântuíri

bântuíre s. f., g.-d. art. bântuírii; pl. bântuíri

bântuí (a ~) vb., ind. prez. 3 bấntuie, imperf. 3 sg. bântuiá; conj. prez. 3 să bấntuie

bântuí vb., ind. prez. 1 sg. bântui, 3 sg. și pl. bântuie, imperf. 3 sg. bântuiá

bîntui (ind. prez. 3 sg. și pl. bîntuie)

bântuiu, -tue 3 ind., conj., -uiam 1 imp.

arată toate definițiile

Intrare: bântuire
bântuire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bântuire
  • bântuirea
plural
  • bântuiri
  • bântuirile
genitiv-dativ singular
  • bântuiri
  • bântuirii
plural
  • bântuiri
  • bântuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: bântui
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • bântui
  • bântuire
  • bântuit
  • bântuitu‑
  • bântuind
  • bântuindu‑
singular plural
  • bântuie
  • bântuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • bântui
(să)
  • bântui
  • bântuiam
  • bântuii
  • bântuisem
a II-a (tu)
  • bântui
(să)
  • bântui
  • bântuiai
  • bântuiși
  • bântuiseși
a III-a (el, ea)
  • bântuie
(să)
  • bântuie
  • bântuia
  • bântui
  • bântuise
plural I (noi)
  • bântuim
(să)
  • bântuim
  • bântuiam
  • bântuirăm
  • bântuiserăm
  • bântuisem
a II-a (voi)
  • bântuiți
(să)
  • bântuiți
  • bântuiați
  • bântuirăți
  • bântuiserăți
  • bântuiseți
a III-a (ei, ele)
  • bântuie
(să)
  • bântuie
  • bântuiau
  • bântui
  • bântuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

bântuire

  • 1. rar Acțiunea de a bântui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: devastare jefuire pustiire attach_file un exemplu
    exemple
    • Văzînd multele supărări și bîntuiri ce fac ostașii leși și svezi... s-au sculat cu slugile sale... și, lovind pre acei ostași fără veste, i-au spart. NEGRUZZI, S. I 179.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi bântui
    surse: DEX '98 DEX '09

bântui

  • 1. tranzitiv intranzitiv unipersonal (Despre forțele naturii) A lovi insistent și cu violență (o regiune, recolta, livezile, satele etc.), producând pagube.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Visez ca vijeliile cumplite Ce-au bîntuit în aste părți... [copiii] să le-auză numai povestite. BENIUC, V. 17.
      surse: DLRLC
    • După ce-a bîntuit cît i-a fost rînduiala, viscolul a stat. SADOVEANU, P. M. 180.
      surse: DLRLC
    • Aflu din țară că p-acolo bîntuie ger strașnic. CARAGIALE, O. VII 112.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv (Despre boli, războaie, năvăliri; figurat despre griji, necazuri) A face ravagii.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: devasta pustii attach_file 6 exemple
      exemple
      • Cîte alte vești de-acestea nu bîntuie bordeiele răchițencelor. CAMILAR, N. I 336.
        surse: DLRLC
      • În toată domnia noastră griji multe ne-au bîntuit [zise împăratul Kira]. SADOVEANU, D. P. 164.
        surse: DLRLC
      • Chelbea bîntuie plășile Răcăciunii, Gîrlele și Bilieștii. IONESCU, P. 178.
        surse: DLRLC
      • Jălania și tristețea bîntuiau acuma casa popii. ȘEZ. IV 186.
        surse: DLRLC
      • figurat Țăranul... cu un singur cuvînt... arată furtuna ce-i bîntuie sufletul. GHEREA, ST. CR. II 244.
        surse: DLRLC
      • reflexiv pasiv Pe cînd Moldavia se bîntuia de războaie și de răscoale, [Alexandru cel Bun] zidi aproape de biserică și un turn de piatră. NEGRUZZI S.I 213.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • [Alexandru-vodă] bîntuia cumplit țara cu asuprelile sale. ISPIRESCU, M. V. 4.
      surse: DLRLC
    • În tot cursul verii [posturile turcești de la Rahova] ne zădărise... bîntuind tare tîrgulețul nostru Bechetul și împrejmuirile lui. ODOBESCU, S. III 568.
      surse: DLRLC
    • Dumnezeu să te întărească în gîndul ce ai pus de a nu mai... bîntui norodul. NEGRUZZI, S. I 151.
      surse: DLRLC
    • în basme în superstiții După bucluc umbli, peste bucluc ai dat... Să te înveți tu de altă dată a mai bîntui oamenii, sarsailă spurcat ce ești. CREANGĂ, P. 306.
      surse: DLRLC
    • în basme în superstiții Chimera... bîntuia nouă țări împrejurul sălașului ei. ISPIRESCU, U. 121.
      surse: DLRLC
  • surse: DEX '09 sinonime: cutreiera

etimologie: