Definiția cu ID-ul 899371:
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BÎNTUIRE, bîntuiri, s. f. Acțiunea de a bîntui; devastare, jefuire, pustiire. Văzînd multele supărări și bîntuiri ce fac ostașii Ieși și svezi... s-au sculat cu slugile sale... și, lovind pre acei ostași fără veste, i-azi spart. NEGRUZZI, S. I 179.