10 definiții pentru bântuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
BÂNTUIRE, bântuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a bântui. – V. bântui.
BÂNTUIRE, bântuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a bântui. – V. bântui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de paula
- acțiuni
bântuire sf [At: MARCOVICI, C. 137/3 / Pl: ~ri / E: bântui] 1 Prigonire Cf bântui (1) Si: bântuit1 (1), (pop) bântuială (1). 2 Tulburare Cf bântui (2) Si: bântuit1 (2). 3 (Rar) Supărare Cf bântui (3). 4 (Înv) Încălcare a unui ținut Cf bântui Si: bântuit1 (3), bântuială (3). 5 Devastare Cf bântui (5) Si: bântuit1 (4). 6 Producere de pagube Cf bântui (6). 7 (Îvr) Ispitire Cf bântui (7) Si: bântuit1 (5), bântuială (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
bântuire f. fapta de a bântui: am auzit de bântuirile țării NEGR.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
bîntuire s.f. 1 Devastare, pustiire. 2 Tulburare. • pl. -i. /v. bîntui.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
BÎNTUIRE, bîntuiri, s. f. Acțiunea de a bîntui; devastare, jefuire, pustiire. Văzînd multele supărări și bîntuiri ce fac ostașii Ieși și svezi... s-au sculat cu slugile sale... și, lovind pre acei ostași fără veste, i-azi spart. NEGRUZZI, S. I 179.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
BÎNTUIRE, bîntuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a bîntui; devastare, jefuire.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
bîntuíre f. Suferință: bîntuirile țăriĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
bântuire s. f., g.-d. art. bântuirii; pl. bântuiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
bântuire s. f., g.-d. art. bântuirii; pl. bântuiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
bântuire s. f., g.-d. art. bântuirii; pl. bântuiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
bântuire, bântuirisubstantiv feminin
-
- Văzînd multele supărări și bîntuiri ce fac ostașii leși și svezi... s-au sculat cu slugile sale... și, lovind pre acei ostași fără veste, i-au spart. NEGRUZZI, S. I 179. DLRLC
-
etimologie:
- bântui DEX '98 DEX '09