2 intrări

24 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ATRÁGERE, atrageri, s. f. Acțiunea de a (se) atrage.V. atrage.

ATRÁGERE, atrageri, s. f. Acțiunea de a (se) atrage.V. atrage.

atragere sf [At: DA / Pl: ~ri / E: atrage] 1 Tragere spre sine a unui obiect Si: (rar) atras1 (1). 2 Tendință reciprocă a mai multor obiecte de a micșora distanța dintre ele Si: (rar) atras1 (2). 3 (Fig) Iubire. 4 A provoca dorința cuiva de a se apropia de ceva sau de cineva Si: (rar) atras1 (4). 5 Aducere a cuiva cu sine Si: (rar) atras1 (5). 6 (Fig) Ispitire. 7 Polarizare spre sine a atenției tuturor Si: (rar) atras1 (7). 8 Polarizare a atenției cuiva spre un fapt important neglijat Si: (rar) atras1 (8). 9 (Fig) Exercitare a unei fascinații asupra cuiva Si: (rar) atras1 (9). 10 Determinare a cuiva (adesea prin viclenie) de a veni undeva Si: (rar) atras1 (10). 11 (Fig) Antrenare a unei consecințe Si: (rar) atras1 (11).

ATRAGÉRE, atrageri, s. f. Acțiunea de a atrage. 1. Determinare a cuiva de a veni alături de o persoană sau de un lucru. O mare importanță are atragerea în munca de agitație a activiștilor de partid și a cadrelor cu munci de conducere în aparatul de stat. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 25, 2/1. 2. Aducere (prin mijloace adecvate) a cuiva într-un loc sau într-o situație periculoasă; ademenire, amăgire. Se pusese la cale... atragerea domnului și răpirea sau înjunghierea lui. PAS, L. I 112.

ATRÁGERE, atrageri, s. f. Acțiunea de a (se) atrage.

ATRÁGERE s.f. Acțiunea de a atrage și rezultatul ei. [< atrage].

ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a trage spre sine. Magnetul atrage fierul.Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A3 + trage (după fr. attirer).

atráge [At: (a. 1865) URICARIUL, X, 377/4 / Pzi: atrág / Ps: -răséi / E: a3 + trage după fr attirer] 1 vt A trage ceva spre sine. 2 vr (D. mai multe obiecte) A tinde reciproc să micșoreze distanța dintre ele. 3 vr (Fig) A se iubi. 4 vt A face pe cineva să simtă dorința de a se apropia de ceva sau de cineva. 5 vt A aduce pe cineva cu sine. 6 vt (Fig) A ispiti. 7 vt (Îe) – atenția A face ca atenția tuturor să se îndrepte spre sine. 8 vt (Îae) A face ca atenția cuiva să se îndrepte spre un fapt important neglijat. 9 vt (Îae) A avertiza. 10 vt (Fig) A exercita o fascinație asupra cuiva. 11 vt A determina pe cineva (adesea prin viclenie) să vină undeva. 12 vt (Fig) A avea drept consecință un fapt.

ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A exercita o atracție (1); a apropia la sine. Magnetul atrage fierul.Refl. recipr. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a) a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simți o atracție (2). ♦ Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecință; a determina. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – A3 + trage (după fr. attirer).

ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A trage spre sine, a aduce la sine. Magnetul atrage fierul.Prezența lui în fața magazinului a atras mulți clienți. SAHIA, N. 109. ◊ Refl. reciproc. Electricitățile de semn contrar se atrag. ♦ A determina (pe cineva) să vină sau să se ducă undeva. L-a atras într-o cursă.Colonii de lumi pierdute... Sînt atrase în viață de un dor nemărginit. EMINESCU, O. I 132. [Arcașii] la fugă se gătesc, Cercînd s-atragă leșii din tabără afară. ALECSANDRI, P. III 221. ◊ Expr. A atrage atenția (sau luarea-aminte) a cuiva = a face ca atenția cuiva să se îndrepte într-o anumită direcție, a face pe cineva atent. Numai după ce n-a mai rămas nimic pe fundul de lemn... lelea Ileana a crezut venit momentul să atragă luarea-aminte a lui Moș Vasile. SADOVEANU, N. F. 126. Tu îmi vei răspunde că e bine... Să-mi atrag luare-aminte a bărbaților din țară. EMINESCU, O. I 137. ♦ Fig. A ademeni, a ispiti. Romanii au venit în Dacia atrași de faima acestor mine. BOGZA, Ț. 61. Toate micile mizerii unui suflet chinuit Mult mai mult îi vor atrage decît tot ce ai gîndit. EMINESCU, O. I. 136. 2. A aduce după sine, a avea drept consecință. Condamnarea penală atrage după sine destituirea din funcție.Fig. Mi-am atras neplăceri. 3. A exercita o atracție asupra cuiva. Istoria mă atrage. – Formă gramaticală: part. atras.

ATRÁGE, atrág, vb. III. Tranz. 1. A trage spre sine, a aduce la sine. Magnetul atrage fierul.Refl. Electricitățile de sens contrar se atrag. ♦ A determina pe cineva să vină sau să se ducă undeva. ◊ Expr. A atrage atenția (cuiva) = a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție; a face atent. 2. A aduce după sine, a avea drept consecință. 3. A exercita o atracție asupra cuiva. ♦ Fig. A ademeni, a ispiti. [Perf. s. atrăsei, part. atras] – Din a3 + trage (după fr. attirer).

ATRÁGE vb. III. tr. 1. A trage, a aduce la (către) sine. ♦ A hotărî, a determina (pe cineva) să facă ceva. 2. (Fig.) A ispiti, a ademeni. 3. A avea ca urmare, drept consecință. [P.i. atrág, perf. s. atrăsei. / < trage, după fr. attirer, it. attrarre].

ATRÁGE vb. tr. 1. a trage, a duce la (către) sine. ◊ a determina (pe cineva) să facă ceva. 2. (fig.) a ademeni; a stârni curiozitate, interes. 3. a avea drept consecință. (după fr. attirer)

A ATRÁGE atrág tranz. 1) A trage spre sine; a face să vină spre sine (printr-o acțiune materială). Magnetul atrage fierul. 2) A face să adere (la ceva sau la cineva). 3) A determina prin diverse mijloace să participe la o acțiune; a antrena. ◊ ~ atenția (cuiva) a) a face pe cineva să-și concentreze atenția asupra cuiva sau a ceva; b) a face în prealabil atent; a preveni. 4) A face să simtă o atracție. Pictura îl atrage mult. 5) fig. A face să fie cuprins de uimire și admirație; a fermeca; a fascina; a încânta; a vrăji. Marea mă atrage mereu. 6) A avea drept consecință. [Sil. a-tra-] /a + a trage

atrage v. 1. a trage la sine; 2. fig. a procura, a cauza.

*atrág, atrás, a atráge v. tr. (lat. attráhere. V. trag). Trag spre mine: magnetu atrage feru. Fig. Fac să privească: lumina îțĭ atrage privirea. Fac să vină: politeța te atrage.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

atragere (a-tra-) s. f., g.-d. art. atragerii; pl. atrageri

atrágere s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. atrágerii; pl. atrágeri

atrage (a ~) (a-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrag, 1 pl. atragem, imperf. 3 sg. atrăgea, perf. s. 1 sg. atrăsei, 1 pl. atraserăm; conj. prez. 3 să atragă; part. atras

atráge vb. (sil. -tra-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. atrág, 1 pl. atrágem, imperf. 3 sg. atrăgeá, perf. s. 1 sg. atrăséi, 1 pl. atráserăm; conj. prez. 3 sg. și pl. atrágă; part. atrás

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ATRÁGE vb. 1. v. tenta. 2. v. încânta.

ATRAGE vb. 1. a ademeni, a amăgi, a ispiti, a momi, a seduce, a tenta, (înv.) a aromi, a năpăstui, (fig.) a îmbia. (Perspectiva îl ~.) 2. a captiva, a cuceri, a delecta, a desfăta, a fascina, a fermeca, a încînta, a răpi, a seduce, a subjuga, a vrăji, (fig.) a hipnotiza, a magnetiza. (Ce mult l-a ~ spectacolul!)

A atrage ≠ a dezgusta, a repugna, a respinge

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

atráge (-g, -ás), vb. – A exercita o atracție, a apropia la sine. Format pe baza lui trage, ca fr. attirer de la tirer.Der. atrăgător, adj. (atractiv). Cf. atracție, s. f., din fr. attraction; atractiv, adj., din fr.

Intrare: atragere
  • silabație: a-tra- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atragere
  • atragerea
plural
  • atrageri
  • atragerile
genitiv-dativ singular
  • atrageri
  • atragerii
plural
  • atrageri
  • atragerilor
vocativ singular
plural
Intrare: atrage
  • silabație: a-tra-ge info
verb (VT649)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • atrage
  • atragere
  • atras
  • atrasu‑
  • atrăgând
  • atrăgându‑
singular plural
  • atrage
  • atrageți
  • atrăgeți-
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • atrag
(să)
  • atrag
  • atrăgeam
  • atrăsei
  • atrăsesem
a II-a (tu)
  • atragi
(să)
  • atragi
  • atrăgeai
  • atrăseși
  • atrăseseși
a III-a (el, ea)
  • atrage
(să)
  • atra
  • atrăgea
  • atrase
  • atrăsese
plural I (noi)
  • atragem
(să)
  • atragem
  • atrăgeam
  • atraserăm
  • atrăseserăm
  • atrăsesem
a II-a (voi)
  • atrageți
(să)
  • atrageți
  • atrăgeați
  • atraserăți
  • atrăseserăți
  • atrăseseți
a III-a (ei, ele)
  • atrag
(să)
  • atra
  • atrăgeau
  • atraseră
  • atrăseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

atragere, atragerisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) atrage. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Determinare a cuiva de a veni alături de o persoană sau de un lucru. DLRLC
      antonime: respingere
      • format_quote O mare importanță are atragerea în munca de agitație a activiștilor de partid și a cadrelor cu munci de conducere în aparatul de stat. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 25, 2/1. DLRLC
    • 1.2. Aducere (prin mijloace adecvate) a cuiva într-un loc sau într-o situație periculoasă. DLRLC
      • format_quote Se pusese la cale... atragerea domnului și răpirea sau înjunghierea lui. PAS, L. I 112. DLRLC
etimologie:
  • vezi atrage DEX '09 DEX '98 DN

atrage, atragverb

  • 1. A exercita o atracție; a trage spre sine. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: trage antonime: respinge
    • format_quote Magnetul atrage fierul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Prezența lui în fața magazinului a atras mulți clienți. SAHIA, N. 109. DLRLC
    • 1.1. reflexiv reciproc Electricitățile de sens contrar se atrag. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.2. A determina (adesea prin vicleșuguri) pe cineva să vină sau să se ducă undeva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote L-a atras într-o cursă. DLRLC
      • format_quote Colonii de lumi pierdute... Sînt atrase în viață de un dor nemărginit. EMINESCU, O. I 132. DLRLC
      • format_quote [Arcașii] la fugă se gătesc, Cercînd s-atragă leșii din tabără afară. ALECSANDRI, P. III 221. DLRLC
    • chat_bubble A atrage atenția (cuiva) = a face ca atenția (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Tu îmi vei răspunde că e bine... Să-mi atrag luare-aminte a bărbaților din țară. EMINESCU, O. I 137. DLRLC
    • chat_bubble A atrage atenția (sau luarea-aminte a) (cuiva) = avertiza, preveni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Numai după ce n-a mai rămas nimic pe fundul de lemn... lelea Ileana a crezut venit momentul să atragă luarea-aminte a lui Moș Vasile. SADOVEANU, N. F. 126. DLRLC
  • 2. A exercita sau a simți o atracție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Istoria mă atrage. DLRLC
  • 3. A avea drept consecință. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: determina
    • format_quote Condamnarea penală atrage după sine destituirea din funcție. DLRLC
    • format_quote figurat Mi-am atras neplăceri. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.