8 definiții pentru atragere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

atragere sf [At: DA / Pl: ~ri / E: atrage] 1 Tragere spre sine a unui obiect Si: (rar) atras1 (1). 2 Tendință reciprocă a mai multor obiecte de a micșora distanța dintre ele Si: (rar) atras1 (2). 3 (Fig) Iubire. 4 A provoca dorința cuiva de a se apropia de ceva sau de cineva Si: (rar) atras1 (4). 5 Aducere a cuiva cu sine Si: (rar) atras1 (5). 6 (Fig) Ispitire. 7 Polarizare spre sine a atenției tuturor Si: (rar) atras1 (7). 8 Polarizare a atenției cuiva spre un fapt important neglijat Si: (rar) atras1 (8). 9 (Fig) Exercitare a unei fascinații asupra cuiva Si: (rar) atras1 (9). 10 Determinare a cuiva (adesea prin viclenie) de a veni undeva Si: (rar) atras1 (10). 11 (Fig) Antrenare a unei consecințe Si: (rar) atras1 (11).

ATRÁGERE, atrageri, s. f. Acțiunea de a (se) atrage.V. atrage.

ATRÁGERE, atrageri, s. f. Acțiunea de a (se) atrage.V. atrage.

ATRAGÉRE, atrageri, s. f. Acțiunea de a atrage. 1. Determinare a cuiva de a veni alături de o persoană sau de un lucru. O mare importanță are atragerea în munca de agitație a activiștilor de partid și a cadrelor cu munci de conducere în aparatul de stat. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 25, 2/1. 2. Aducere (prin mijloace adecvate) a cuiva într-un loc sau într-o situație periculoasă; ademenire, amăgire. Se pusese la cale... atragerea domnului și răpirea sau înjunghierea lui. PAS, L. I 112.

ATRÁGERE, atrageri, s. f. Acțiunea de a (se) atrage.

ATRÁGERE s.f. Acțiunea de a atrage și rezultatul ei. [< atrage].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

atrágere (a-tra-) s. f., g.-d. art. atrágerii; pl. atrágeri

atrágere s. f. (sil. -tra-), g.-d. art. atrágerii; pl. atrágeri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: atragere
  • silabație: a-tra-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atragere
  • atragerea
plural
  • atrageri
  • atragerile
genitiv-dativ singular
  • atrageri
  • atragerii
plural
  • atrageri
  • atragerilor
vocativ singular
plural

atragere

  • 1. Acțiunea de a (se) atrage.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Determinare a cuiva de a veni alături de o persoană sau de un lucru.
      surse: DLRLC antonime: respingere un exemplu
      exemple
      • O mare importanță are atragerea în munca de agitație a activiștilor de partid și a cadrelor cu munci de conducere în aparatul de stat. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 25, 2/1.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Aducere (prin mijloace adecvate) a cuiva într-un loc sau într-o situație periculoasă.
      exemple
      • Se pusese la cale... atragerea domnului și răpirea sau înjunghierea lui. PAS, L. I 112.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi atrage
    surse: DEX '09 DEX '98 DN