3 intrări

37 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

atént, ~ă [At: BACOVIA, O. 73 / Pl: ~nți, ~e / E: lat attentus] 1 a Cu mintea concentrată asupra unui singur lucru. 2-3 a, av (Care este făcut) cu atenție (2). 4-5 av, a (În mod) interesat. 6-7 av, a (În mod) binevoitor. 8-9 av, a (În mod) politicos.

atenție sf [At: CONTEMPORANUL VI, II, 198 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr attention] 1 Activitate psihică complexă (conștientă sau inconștientă) de orientare și concentrare în mod clar și precis asupra unui obiect sau a unei activități, selecționate din mediul ambiant Si: băgare-de-seamă Vz seamă, luare-aminte, luare. 2 (Îs) ~ spontană Atenție (1) provocată instantaneu, involuntar, de un obiect care iese în evidență. 3 (Îe) ~ la...! Ia seama la...! 4 (Îae) Ascultă! 5 (Îs; arg) ~ la cotitură! Pericol! 6 Însușire care constă în capacitatea de atenție (1). 7 Interes. 8 Preocupare specială a cuiva pentru ceva. 9 Îndreptare a bunăvoinței către cineva sau ceva. 10 (Îe) A (nu) da ~ la... A (nu) arăta solicitudine față de... 11 (Îae) A (nu) da importanță unui fapt. 12 (Ccr) Flori, obiecte oferite cuiva în semn de considerație, recunoștință etc. 13 (Prt) Mită.

atențiune sf vz atenție

ATÉNT, -Ă, atenți, -te, adj. 1. Care urmărește concentrat un lucru, care are atenția (1) îndreptată spre cineva sau ceva. ♦ (Adesea adverbial) (Făcut) cu atenție. 2. Amabil, binevoitor, politicos. – Din lat. attentus.

ATÉNT, -Ă, atenți, -te, adj. 1. Care urmărește concentrat un lucru, care are atenția (1) îndreptată spre cineva sau ceva. ♦ (Adesea adverbial) (Făcut) cu atenție. 2. Amabil, binevoitor, politicos. – Din lat. attentus.

ATÉNȚIE, (3) atenții, s. f. 1. Însușire care constă în orientarea și în concentrarea activității psihice într-o anumită direcție. 2. Interes, grijă, preocupare specială a cuiva pentru ceva. ◊ Expr. În atenția cuiva = reclamând luarea-aminte specială a cuiva. A da (sau a acorda) atenție (unei probleme) = a considera ca important. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ascultă! bagă de seamă! ia seama! 3. Atitudine de bunăvoință, de amabilitate; gest, faptă amabilă. ◊ Loc. vb. A da (sau a acorda) atenție (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). ♦ (Concr.) Flori, obiecte etc. oferite cuiva în schimbul unor mici servicii; dar, cadou. [Var.: atențiúne s. f.] – Din fr. attention, lat. attentio -onis.

ATENȚIÚNE s. f. v. atenție.

ATENȚIÚNE s. f. v. atenție.

ATENȚIÚNE s. f. v. atenție.

ATENȚIÚNE s. f. v. atenție.

ATÉNȚIE, (3) atenții, s. f. 1. Însușire care constă în orientarea și în concentrarea activității psihice într-o anumită direcție. 2. Interes, grijă, preocupare specială a cuiva pentru ceva. ◊ Expr. În atenția cuiva = reclamând luarea-aminte specială a cuiva. A da (sau a acorda) atenție (unei probleme) = a considera ca important. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ascultă! bagă de seamă! ia seama! 3. Atitudine de bunăvoință, de amabilitate; gest, faptă amabilă. ◊ Loc. vb. A da (sau a acorda) atenție (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). ♦ (Concr.) Dar, cadou. [Var.: atențiúne s. f.] – Din fr. attention, lat. attentio, -onis.

ATÉNT, -Ă, atenți, -te, adj. 1. Care are atenția îndreptată spre cineva sau ceva, care urmărește un lucru cu luare-aminte, cu băgare de seamă. Șezu cîteva clipe uitîndu-se foarte atentă la soba înaltă de teracotă. DUMITRIU, B. F. 92. Eram atent, ca să văd tresărirea scînteilor electrice. SADOVEANU, N. F. 34. ♦ Care este făcut cu atenție. O analiză atentă a situației. ◊ (Adverbial) Medicul examinează atent pe bolnav. 2. Care e plin de solicitudine față de cineva; amabil, prevenitor, binevoitor, politicos, Jean era... întotdeauna atent cu doamnele. DAVIDOGLU, M. 81.

ATÉNȚIE, atenții, s. f. 1. Proces psihic complex, conștient și voluntar sau involuntar, prin care, din mai multe impresii simultane, percepem în mod deosebit de clar numai cîteva. Atenție dispersată. Intrînd în sala de expoziție, atenția îi fu atrasă de o pictură în ulei.Exigența mereu crescîndă față de activitatea științifică, cerințele mereu sporite pe care opera de construire a socialismului le pune în fața științei țin îndreptată atenția întregului popor asupra muncii desfășurate pe tărîmul științei și învățămîntului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 1/1. ◊ Expr. A atrage (cuiva) atenția v. atrage. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ascultați! băgați de seamă! Atenție! îl înștiința, cu aceeași voce scăzută, caporalul. SADOVEANU, M. C. 95. ◊ Expr. Atenție la... = fii atent! ia seama! Atenție la stop! Atenție la trepte! 2. Interes, grijă, preocupare. Atitudine lipsită de atenție față de munca tovarășilor lui.Expr. În atenția cuiva = reclamînd luarea-aminte specială a cuiva. În atenția propagandiștilor. (A fi, a sta, a pune etc.) în centrul atenției cuiva = (a fi, a sta etc.) în centrul preocupărilor cuiva. În centrul atenției organizațiilor de bază trebuie să stea problemele producției. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2701. A da (sau a acorda) atenție (unei probleme) = a considera ca important, a pune în centrul preocupărilor. Partidul și guvernul acordă cea mai mare atenție formării de cadre de ingineri mineri din rîndurile clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 27, 3/4. A îndrepta atenția (asupra unei ființe sau a unui lucru) = a-și concentra luarea-aminte. 3. (Adesea la pl.) Atitudine de bunăvoință sau de amabilitate; solicitudine. E plin de atenții față de oamenii în vîrstă.În singurătatea în care trăiesc mi s-ar cuveni poate un cuvînt, o atenție. SADOVEANU, N. F. 139. ◊ Expr. A da atenție (unei persoane) = a fi amabil, prevenitor, curtenitor (față de cineva). Vă mulțumesc că-mi dați atîta atenție. CONTEMPORANUL, VII 198. ♦ (Concretizat) Dar, cadou. Cu prilejul aniversării sale a primit o atenție din partea prietenilor. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: atențiúne (ALECSANDRI, T. 274) s. f.

ATÉNT, -Ă, atenți, -te, adj. 1. Care are atenția îndreptată spre cineva sau ceva, care urmărește un lucru cu luare-aminte. ♦ (Adesea adverbial) Făcut cu atenție. 2. Amabil, binevoitor; politicos. – Lat. lit. attentus.

ATÉNȚIE, (3) atenții, s. f. 1. Proces psihic complex, conștient și voluntar sau involuntar, prin care, din mai multe impresii simultane, percepem în mod deosebit de clar numai câteva. ♦ (Cu valoare de interjecție) Ascultă! bagă de seamă! ia seama! 2. Interes, grijă, preocupare. ◊ Expr. În atenția cuiva = reclamând luarea-aminte specială a cuiva. A da (sau a acorda) atenție (unei probleme) = a considera ca important. A-și îndrepta atenția = a-și concentra luarea-aminte. 3. Atitudine de bunăvoință, de amabilitate; gest, faptă amabilă; (concr.) cadou, dar. ◊ Expr. A da atenție (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). [Var.: atențiúne s. f.] – Fr. attention (lat. lit. attentio, -onis).

ATÉNT, -Ă adj. 1. Cu atenția îndreptată către ceea ce se petrece (în fața lui), cu luare-aminte, cu băgare de seamă. ♦ Făcut cu atenție. 2. Amabil, politicos, prevenitor față de cineva. [< lat. attentus < attendere – a se întinde spre, a fi cu luare-aminte].

ATÉNȚIE s.f. 1. Proces psihic complex care contribuie la perceperea distinctă numai a anumitor impresii din mai multe impresii simultane, prin orientarea și concentrarea conștiinței într-o anumită direcție. 2. Interes, preocupare, grijă. ◊ În atenția cuiva = reclamând luarea-aminte specială a cuiva. 3. (La pl.) Atitudine binevoitoare; solicitudine, amabilitate. ◊ A da atenție (cuiva) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva). ♦ (Concr.) Dar, cadou. [Var. atențiune s.f. / cf. fr. attention, it. attenzione, lat. attentio].

ATENȚIÚNE s.f. v. atenție.

ATÉNT, -Ă adj. 1. cu atenția îndreptată spre cineva sau ceva. ◊ (și adv.) cu atenție. 2. amabil, politicos, prevenitor. (< lat. attentus)

ATÉNȚIE I. s. f. 1. perceperea distinctă numai a anumitor impresii din mai multe simultane, prin orientarea și concentrarea conștiinței într-o anumită direcție. 2. interes, preocupare, grijă. 3. (pl.) atitudine binevoitoare; solicitudine, amabilitate. ♦ a da ~ (cuiva) = a fi amabil, curtenitor. ◊ dar, cadou oferit cuiva în schimbul unor mici servicii. II. interj. fii atent! bagă de seamă! (< fr. attention, lat. attentio)

ATÉNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care urmărește un lucru cu atenție. 2) și adverbial Care este făcut cu atenție. 3) Care manifestă voință și amabilitate. /<lat. attentus

ATÉNȚIE f. 1) Concentrare a conștiinței într-o anumită direcție, asupra unui anumit lucru. ~ dispersată. ◊ A da (sau a acorda) ~ (unei probleme) a considera ca important. A fi în centrul ~ei a fi considerat ca important; a trezi un interes general. A nu da ~ a nu lua în seamă. 2) Atitudine binevoitoare, amabilă. ◊ A da cuiva ~ a fi amabil cu cineva. 3) Obiect primit sau oferit fără plată în semn de prietenie, ca ajutor etc.; dar; cadou. [G.-D. atenției] /<fr. attention, lat. attentio, ~onis

atent a. cu mintea ațintită spre ceva.

atenți(un)e f. 1. încordarea spiritului: băgare-de-seamă, luare aminte; 2. pl. prevenințe, îngrijiri îndatoritoare.

arată toate definițiile

Intrare: atenții
atenții
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: atent
atent adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atent
  • atentul
  • atentu‑
  • atentă
  • atenta
plural
  • atenți
  • atenții
  • atente
  • atentele
genitiv-dativ singular
  • atent
  • atentului
  • atente
  • atentei
plural
  • atenți
  • atenților
  • atente
  • atentelor
vocativ singular
plural
Intrare: atenție
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atenție
  • atenția
plural
  • atenții
  • atențiile
genitiv-dativ singular
  • atenții
  • atenției
plural
  • atenții
  • atențiilor
vocativ singular
plural
atențiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • atențiune
  • atențiunea
plural
  • atențiuni
  • atențiunile
genitiv-dativ singular
  • atențiuni
  • atențiunii
plural
  • atențiuni
  • atențiunilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

atent

  • 1. Care urmărește concentrat un lucru, care are atenția îndreptată spre cineva sau ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: absent distrat neatent 2 exemple
    exemple
    • Șezu cîteva clipe uitîndu-se foarte atentă la soba înaltă de teracotă. DUMITRIU, B. F. 92.
      surse: DLRLC
    • Eram atent, ca să văd tresărirea scînteilor electrice. SADOVEANU, N. F. 34.
      surse: DLRLC
    • 1.1. adesea adverbial (Făcut) cu atenție.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
      exemple
      • O analiză atentă a situației.
        surse: DLRLC
      • Medicul examinează atent pe bolnav.
        surse: DLRLC
  • 2. Care e plin de solicitudine față de cineva
    exemple
    • Jean era... întotdeauna atent cu doamnele. DAVIDOGLU, M. 81.
      surse: DLRLC

etimologie:

atenție atențiune

  • 1. Însușire care constă în orientarea și în concentrarea activității psihice într-o anumită direcție.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN antonime: neatenție 2 exemple
    exemple
    • Atenție dispersată. Intrând în sala de expoziție, atenția îi fu atrasă de o pictură în ulei.
      surse: DLRLC
    • Exigența mereu crescîndă față de activitatea științifică, cerințele mereu sporite pe care opera de construire a socialismului le pune în fața științei țin îndreptată atenția întregului popor asupra muncii desfășurate pe tărîmul științei și învățămîntului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 1/1.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie A atrage (cuiva) atenția.
      surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A atrage (cuiva) atenția.
      surse: DLRLC
    • 1.3. interjecție Ascultă! bagă de seamă! ia seama!
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00 un exemplu
      exemple
      • Atenție! îl înștiință, cu aceeași voce scăzută, caporalul. SADOVEANU, M. C. 95.
        surse: DLRLC
      • 1.3.1. expresie Atenție la... = fii atent! ia seama!
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Atenție la stop! Atenție la trepte!
          surse: DLRLC
  • 2. Interes, grijă, preocupare specială a cuiva pentru ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: grijă interes preocupare un exemplu
    exemple
    • Atitudine lipsită de atenție față de munca tovarășilor lui.
      surse: DLRLC
    • 2.1. expresie În atenția cuiva = reclamând luarea-aminte specială a cuiva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • În atenția propagandiștilor.
        surse: DLRLC
    • 2.2. expresie (A fi, a sta, a pune etc.) în centrul atenției cuiva = (a fi, a sta etc.) în centrul preocupărilor cuiva.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • În centrul atenției organizațiilor de bază trebuie să stea problemele producției. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2701.
        surse: DLRLC
    • 2.3. expresie A da (sau a acorda) atenție (unei probleme) = a considera ca important.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Partidul și guvernul acordă cea mai mare atenție formării de cadre de ingineri mineri din rîndurile clasei muncitoare. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 27, 3/4.
        surse: DLRLC
    • 2.4. expresie A îndrepta atenția (asupra unei ființe sau a unui lucru) = a-și concentra luarea-aminte.
      surse: DLRLC
  • 3. Atitudine de bunăvoință, de amabilitate; gest, faptă amabilă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: amabilitate solicitudine 2 exemple
    exemple
    • E plin de atenții față de oamenii în vârstă.
      surse: DLRLC
    • În singurătatea în care trăiesc mi s-ar cuveni poate un cuvînt, o atenție. SADOVEANU, N. F. 139.
      surse: DLRLC
    • 3.1. locuțiune verbală A da (sau a acorda) atenție (unei persoane) = a fi amabil, curtenitor (cu cineva).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
      exemple
      • Vă mulțumesc că-mi dați atîta atenție. CONTEMPORANUL, VII 198.
        surse: DLRLC
    • 3.2. concretizat Flori, obiecte etc. oferite cuiva în schimbul unor mici servicii.
      surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: cadou dar (s.n.) un exemplu
      exemple
      • Cu prilejul aniversării sale a primit o atenție din partea prietenilor.
        surse: DLRLC

etimologie: