prevenitor, ~oare [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 201 / Pl: ~i, ~oare / E: preveni¹ + -tor] 1 a (D. oameni și manifestările lor) Plin de solicitudine Si: amabil, îndatoritor, serviabil. 2 sn (Thl; îs) ~ de erupție Dispozitiv instalat la gura sondei, în timpul operațiilor de foraj sau de reparație, pentru a putea închide, etanș și rapid, spațiul dintre coloanele de tubaj și garnitura de prăjini de foraj sau de țevi de extracție în cazul unei erupții libere, necontrolate a sondei, când se forează sub presiune. 3 av Cu precauție.

PREVENITOR, -OARE, prevenitori, -oare, adj. Îndatoritor, amabil, serviabil, politicos. O gazdă prevenitoare.

PREVENITOR, -OARE adj. Îndatoritor, politicos, amabil. // s.n. (Tehn.) Prevenitor de erupție = dispozitiv care se montează la gura unei sonde pentru a preveni o eventuală erupție nedorită. [< preveni + -tor].

PREVENITOR, -OARE I. adj. îndatoritor, politicos, amabil. II. s. n. ~ de erupție = dispozitiv care se montează la gura unei sonde pentru a preveni o eventuală erupție nedorită. (< preveni + -tor)

PREVENITOR ~oare (~ori, ~oare) Care vădește multă bunăvoință și amabilitate; delicat. Comportament ~. /a preveni + suf. ~tor

prevenitor a. 1. îndatoritor: amic prevenitor; 2. care dispune în favoarea sa: maniere prevenitoare.

*prevenitór, -oáre adj. Care te previne, care-țĭ preîntîmpină cu amabilitate dorințele: un amic prevenitor. Care te dispune în favoarea luĭ: o față prevenitoare.

prevenitor² s. n., pl. prevenitoare

prevenitor¹ adj. m., pl. prevenitori; f. sg. și pl. prevenitoare

prevenitor¹ adj. m., pl. prevenitori; f. sg. și pl. prevenitoare

prevenitor² s. n., pl. prevenitoare

prevenitor s. n., pl. prevenitoare

prevenitor adj. m., pl. prevenitori; f. sg. și pl. prevenitoare

PREVENITOR adj. v. amabil, binevoitor, îndatoritor, serviabil.

PREVENITOR adj. v. politicos.

PREVENITOR adj. amabil, politicos. (Om ~.)

prevenitor adj. v. AMABIL. BINEVOITOR. ÎNDATORITOR. SERVIABIL.