3 intrări

43 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru2; a (se) înăspri. Din aspru2.

ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru2; a (se) înăspri. – Din aspru2.

ASPRÍ, aspresc, vb. IV. Tranz. 1. A face să devină aspru; a înăspri. Vîntul asprește pielea. 2. (Transilv.; cu privire la rufe) A scrobi.

ASPRÍ, aspresc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni aspru; a (se) înăspri. 2. Tranz. (Reg.) A scrobi. – Din aspru2.

A SE ASPRÍ se ~ește intranz. A deveni (mai) aspru. [Sil. as-pri] /Din aspru

A ASPRÍ ~ésc tranz. A face să se asprească. [Sil. as-pri] /Din aspru

asprì v. 1. a (se) face aspru; 2. a fi aspru.

aspríi [At: LB / Pl: ~resc / E: aspru2] 1-2 vtr (Rar) A (se) înăspri. 3 vr (Fig) A se întărâta. 4 vr (Fig) A se face frig. 5 vr (Trs; rar) A se răsti (la cineva). 6 vr A trata pe cineva cu asprime (2). 7 vt (Trs) A apreta. 8 vi (Rar) A îngheța puțin.

áspru1 sm [At: (1471), ap. HEM 1882 / Pl: ~ri și (înv) -re sn / E: ngr άσπρον] (Înv) 1 Cea mai mică monedă turcească de argint, valorând în sec. XVII a 6-a parte dintr-un potronic de argint. 2 Mică monedă de argint de 22 bani.

áspru2, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. 95/2 / Pl: ~ri, -re / E: ml asper] 1 a Cu suprafața zgrunțuroasă, care dă (la pipăit) o senzație de zgâriere. 2 a Neplăcut la pipăit. 3 sn (Iuz; lpl) Obiecte aspre. 4 a (D. păr) Tare și țepos. 5 a (D. perii) Cu fire aspre (3). 6 a (D. ovine) Cu lâna răsucită, cu fir gros. 7 a (D. apă) Care coține săruri calcaroase. 8 a (D. vin) Care are gust acru, înțepător. 9-10 a, av Puternic. 11 a (D. vreme) Geroasă. 12 a (D. voce) Care zgârie auzul. 13-14 a, av (Fig) (într-un mod) neplăcut. 15-16 a, av (Fig) (într-un mod) greu suportabil. 17-18 a, av Dificil. 19-20 a, av (În mod) sever. 21 sn (Îlav) Cu ~l Cu asprime (6). 22 sm (Iht) Biban (Perca fluviatilis).

ÁSPRU2, -Ă, aspri, -e, adj. I. 1. Cu suprafața zgrunțuroasă, care dă (la pipăit) o senzație specifică, neplăcută. ♦ (Despre fire de păr) Tare și țepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari și țepoase. 2. (Despre apă) Care conține (din abundență) săruri calcaroase. 3. (Despre vin) Care are gust înțepător; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Mare, intens, puternic, înverșunat. Vânt aspru. 2. Care provoacă suferințe, greu de îndurat. Aspră robíe. 3. Lipsit de indulgență, sever, neînduplecat, necruțător. Purtare aspră.Lat. asper.

ÁSPRU1, aspri, s. m. Monedă turcească de argint, cu circulație în Țările Române între sec. XV-XIX. – Din ngr. áspron.

ÁSPRU2, -Ă, aspri, -e, adj. I. 1. Cu suprafața zgrunțuroasă care dă la pipăit o senzație specifică, neplăcută. ♦ (Despre fire de păr) tare și țepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari și țepoase. 2. (Despre apă) Care conține (din abundență) săruri calcaroase. 3. (Despre vin) Care are gust înțepător; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Mare, intens, puternic, înverșunat. Vânt aspru. 2. Care provoacă suferințe, greu de îndurat. Aspră robie. 3. Lipsit de indulgență, sever, neînduplecat, necruțător. Purtarea aspră.Lat. asper.

ÁSPRU1, aspri, s. m. Monedă turcească de argint, cu circulație în țările române începând din sec. XV. – Din ngr. áspron.

ÁSPRU1, aspri, s. m. (Învechit) Monedă turcească de valoarea cea mai mică, care a circulat și în Principatele Romîne încă din secolul al XV-lea. Îl opri în Țarigrad cu leafă din haznaua împărătească, și peste cîteva luni îi mai adăogi și douăzeci aspri tain pe zi. ODOBESCU, S. A. 156.

ÁSPRU2,-Ă, aspri, -e, adj. I. (în opoziție cu neted). Cu o suprafață zgrunțuroasă care produce (la pipăit) o senzație de zgîriere; neplăcut la pipăit. Stofă aspră. Piele aspră.Fig. Poezia noastră din veacul al XVI-lea... îmi place pentru că e naivă și fără pretenție, pentru că e moale și netedă, nu aspră și ciotoroasă. NEGRUZZI, S. I 265. ◊ Apă aspră (în opoziție cu apă moale) = apă care, fiind saturată cu săruri calcaroase, nu spală bine. ♦ (Despre firele de păr) Tare și țepos. Avea... fruntea umbrită de părul negru și aspru. MIHALE, O. 218. Cuprinde gîtul lui plîngînd Și-n aspra-i coamă îngropînd Obrajii palizi... suspină trist. COȘBUC, P. I 110. ♦ (Despre perii) Cu firele tari și țepoase. II. Fig. 1. (Despre fenomene atmosferice, intemperii) Puternic, năprasnic. Un vînt aspru se izbea în geamuri. SADOVEANU, O. VI 138. Gerul aspru și sălbatic strînge-n brațe-i cu jălire Neagra luncă de pe vale. ALECSANDRI, P. A. 113. Turnul geme-n temelie Ca de aspră vijelie. ALECSANDRI, P. II 35. 2. (Despre împrejurări grele, robie, biruri etc.) Care provoacă suferințe, greu de îndurat. Arabul căzuse în aspră robie. MACEDONSKI, O. I 15. Toți se așteptau la o contribuție mult mai aspră. BĂLCESCU, O. II 275. ♦ Înverșunat. Un cîmp de aspră luptă. ALECSANDRI, P. A. 109. 3. (Despre oameni și despre manifestări ale lor) Care nu cunoaște indulgența; neînduplecat, riguros, exigent, sever. Tată-său era un om aspru. ISPIRESCU, L. 120. Iubesc o fată... fata Genarului, om mîndru și sălbatec... O, cît e de aspru el, cît e de frumoasă fata lui! EMINESCU, N. 13. Creațiunea sa... nu mai are nimic din aspra candoare și din energia virginală a anticei Artemide. ODOBESCU, S. III 57. ◊ Fig. Pe rege-l prind fiori, Un stol de gînduri aspre trecu peste-a lui frunte. EMINESCU, O. 1 93. 4. (Despre voce sau vorbe) Sever, dur, necruțător. Țipă cu voce aspră. SAHIA, N. 53. Se aude glasul aspru al gardianului căpităniei. DUNĂREANU, CH. 94. ◊ (Adverbial) Cu asprime, cu severitate. Crivățul suflă aspru din partea munților ale căror culmi se văd albind de omăt. RUSSO, O. 152. Ochii-n sînge-și încrunta Ș-apoi aspru cuvînta: Alelei! fecior de lele! ALECSANDRI, P. P. 138. 5. (Despre vin) Acru, înțepător.

ÁSPRU1, aspri, s. m. Monedă turcească cu circulație în Principatele Române începând din secolul al XV-lea. – Ngr. aspron.

ÁSPRU2, -Ă, aspri, -e, adj. I. 1. Cu o suprafață zgrunțuroasă care dă (la pipăit) o senzație specifică, neplăcută. ♦ (Despre firele de păr) Tare și țepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari și țepoase. 2. (Despre apă) Care conține (din abundență) săruri calcaroase. 3. (Despre vin) Înțepător; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Puternic, năpraznic. Vânt aspru se izbea în geamuri (SADOVEANU). 2. Care provoacă suferințe, greu de îndurat. Arabul căzuse în aspră robie (MACEDONSKI). ♦ Înverșunat. Un câmp de aspră luptă (ALECSANDRI). 3. Lipsit de indulgență, neînduplecat, necruțător. ♦ Ager, curajos. 4. (Adesea adverbial) Sever, dur. Voce aspră.Lat. asper.

ÁSPRU1 ~ă (~i, ~e) 1) Care are suprafața zgrunțuroasă; cu asperități. 2) (despre perii, păr etc.) Care are firele tari, țepoase. 3) (despre apă) Care conține săruri peste limita admisă; dur. 4) (despre făină) Care nu este măcinată mărunt. 5) Care se suportă greu; care întrece măsura obișnuită. Ger ~. Vânt ~. 6) (despre persoane) Care se caracterizează prin lipsă de indulgență; fără indulgență; dur; exigent; sever. [Sil. as-pru] /<lat. asper

ÁSPRU2 ~i m. Monedă turcească care a circulat și în țările române în sec. XV-XIX. [Sil. as-pru] /<ngr. áspron

arată toate definițiile

Intrare: aspri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • aspri
  • asprire
  • asprit
  • aspritu‑
  • asprind
  • asprindu‑
singular plural
  • asprește
  • aspriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • aspresc
(să)
  • aspresc
  • aspream
  • asprii
  • asprisem
a II-a (tu)
  • asprești
(să)
  • asprești
  • aspreai
  • aspriși
  • aspriseși
a III-a (el, ea)
  • asprește
(să)
  • asprească
  • asprea
  • aspri
  • asprise
plural I (noi)
  • asprim
(să)
  • asprim
  • aspream
  • asprirăm
  • aspriserăm
  • asprisem
a II-a (voi)
  • aspriți
(să)
  • aspriți
  • aspreați
  • asprirăți
  • aspriserăți
  • aspriseți
a III-a (ei, ele)
  • aspresc
(să)
  • asprească
  • aspreau
  • aspri
  • aspriseră
Intrare: aspru (adj.)
aspru1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A96)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aspru
  • asprul
  • aspru‑
  • aspră
  • aspra
plural
  • aspri
  • asprii
  • aspre
  • asprele
genitiv-dativ singular
  • aspru
  • asprului
  • aspre
  • asprei
plural
  • aspri
  • asprilor
  • aspre
  • asprelor
vocativ singular
plural
Intrare: aspru (s.m.)
aspru2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M62)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aspru
  • asprul
  • aspru‑
plural
  • aspri
  • asprii
genitiv-dativ singular
  • aspru
  • asprului
plural
  • aspri
  • asprilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aspri

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98

aspru (adj.)

  • 1. Cu suprafața zgrunțuroasă, care dă (la pipăit) o senzație specifică, neplăcută.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Stofă aspră. Piele aspră.
      surse: DLRLC
    • figurat Poezia noastră din veacul al XVI-lea... îmi place pentru că e naivă și fără pretenție, pentru că e moale și netedă, nu aspră și ciotoroasă. NEGRUZZI, S. I 265.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre fire de păr) Tare și țepos.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Avea... fruntea umbrită de părul negru și aspru. MIHALE, O. 218.
        surse: DLRLC
      • Cuprinde gîtul lui plîngînd Și-n aspra-i coamă îngropînd Obrajii palizi... suspină trist. COȘBUC, P. I 110.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (Despre perii) Cu firele tari și țepoase.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. (Despre apă) Care conține (din abundență) săruri calcaroase.
    surse: DEX '09
    • 2.1. Apă aspră (în opoziție cu apă moale) = apă care, fiind saturată cu săruri calcaroase, nu spală bine.
      surse: DLRLC
  • 3. (Despre vin) Care are gust înțepător.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: acru (adj.) înțepător
  • 4. (Despre făină) Care nu este măcinată mărunt.
    surse: NODEX
  • 5. figurat adesea adverbial Despre fenomene atmosferice, intemperii:
    exemple
    • Un vînt aspru se izbea în geamuri. SADOVEANU, O. VI 138.
      surse: DLRLC
    • Gerul aspru și sălbatic strînge-n brațe-i cu jălire Neagra luncă de pe vale. ALECSANDRI, P. A. 113.
      surse: DLRLC
    • Turnul geme-n temelie Ca de aspră vijelie. ALECSANDRI, P. II 35.
      surse: DLRLC
  • 6. figurat Care provoacă suferințe, greu de îndurat.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Arabul căzuse în aspră robie. MACEDONSKI, O. I 15.
      surse: DLRLC
    • Toți se așteptau la o contribuție mult mai aspră. BĂLCESCU, O. II 275.
      surse: DLRLC
  • 7. figurat Lipsit de indulgență.
    exemple
    • Purtare aspră.
      surse: DEX '09
    • Tată-său era un om aspru. ISPIRESCU, L. 120.
      surse: DLRLC
    • Iubesc o fată... fata Genarului, om mîndru și sălbatec... O, cît e de aspru el, cît e de frumoasă fata lui! EMINESCU, N. 13.
      surse: DLRLC
    • Creațiunea sa... nu mai are nimic din aspra candoare și din energia virginală a anticei Artemide. ODOBESCU, S. III 57.
      surse: DLRLC
    • Pe rege-l prind fiori, Un stol de gînduri aspre trecu peste-a lui frunte. EMINESCU, O. 1 93.
      surse: DLRLC
  • 8. figurat Despre voce sau vorbe:
    exemple
    • Țipă cu voce aspră. SAHIA, N. 53.
      surse: DLRLC
    • Se aude glasul aspru al gardianului căpităniei. DUNĂREANU, CH. 94.
      surse: DLRLC
    • 8.1. (și) adverbial Cu asprime, cu severitate.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Crivățul suflă aspru din partea munților ale căror culmi se văd albind de omăt. RUSSO, O. 152.
        surse: DLRLC
      • Ochii-n sînge-și încrunta Ș-apoi aspru cuvînta: Alelei! fecior de lele! ALECSANDRI, P. P. 138.
        surse: DLRLC

etimologie:

aspru (s.m.)

  • 1. Monedă turcească de argint, cu circulație în Țările Române între secolele XV-XIX.
    surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
    exemple
    • Îl opri în Țarigrad cu leafă din haznaua împărătească, și peste cîteva luni îi mai adăogi și douăzeci aspri tain pe zi. ODOBESCU, S. A. 156.
      surse: DLRLC

etimologie: