16 definiții pentru aspru (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

áspru2, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. 95/2 / Pl: ~ri, -re / E: ml asper] 1 a Cu suprafața zgrunțuroasă, care dă (la pipăit) o senzație de zgâriere. 2 a Neplăcut la pipăit. 3 sn (Iuz; lpl) Obiecte aspre. 4 a (D. păr) Tare și țepos. 5 a (D. perii) Cu fire aspre (3). 6 a (D. ovine) Cu lâna răsucită, cu fir gros. 7 a (D. apă) Care coține săruri calcaroase. 8 a (D. vin) Care are gust acru, înțepător. 9-10 a, av Puternic. 11 a (D. vreme) Geroasă. 12 a (D. voce) Care zgârie auzul. 13-14 a, av (Fig) (într-un mod) neplăcut. 15-16 a, av (Fig) (într-un mod) greu suportabil. 17-18 a, av Dificil. 19-20 a, av (În mod) sever. 21 sn (Îlav) Cu ~l Cu asprime (6). 22 sm (Iht) Biban (Perca fluviatilis).

ÁSPRU2, -Ă, aspri, -e, adj. I. 1. Cu suprafața zgrunțuroasă, care dă (la pipăit) o senzație specifică, neplăcută. ♦ (Despre fire de păr) Tare și țepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari și țepoase. 2. (Despre apă) Care conține (din abundență) săruri calcaroase. 3. (Despre vin) Care are gust înțepător; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Mare, intens, puternic, înverșunat. Vânt aspru. 2. Care provoacă suferințe, greu de îndurat. Aspră robíe. 3. Lipsit de indulgență, sever, neînduplecat, necruțător. Purtare aspră.Lat. asper.

ÁSPRU2, -Ă, aspri, -e, adj. I. 1. Cu suprafața zgrunțuroasă care dă la pipăit o senzație specifică, neplăcută. ♦ (Despre fire de păr) tare și țepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari și țepoase. 2. (Despre apă) Care conține (din abundență) săruri calcaroase. 3. (Despre vin) Care are gust înțepător; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Mare, intens, puternic, înverșunat. Vânt aspru. 2. Care provoacă suferințe, greu de îndurat. Aspră robie. 3. Lipsit de indulgență, sever, neînduplecat, necruțător. Purtarea aspră.Lat. asper.

ÁSPRU2,-Ă, aspri, -e, adj. I. (în opoziție cu neted). Cu o suprafață zgrunțuroasă care produce (la pipăit) o senzație de zgîriere; neplăcut la pipăit. Stofă aspră. Piele aspră.Fig. Poezia noastră din veacul al XVI-lea... îmi place pentru că e naivă și fără pretenție, pentru că e moale și netedă, nu aspră și ciotoroasă. NEGRUZZI, S. I 265. ◊ Apă aspră (în opoziție cu apă moale) = apă care, fiind saturată cu săruri calcaroase, nu spală bine. ♦ (Despre firele de păr) Tare și țepos. Avea... fruntea umbrită de părul negru și aspru. MIHALE, O. 218. Cuprinde gîtul lui plîngînd Și-n aspra-i coamă îngropînd Obrajii palizi... suspină trist. COȘBUC, P. I 110. ♦ (Despre perii) Cu firele tari și țepoase. II. Fig. 1. (Despre fenomene atmosferice, intemperii) Puternic, năprasnic. Un vînt aspru se izbea în geamuri. SADOVEANU, O. VI 138. Gerul aspru și sălbatic strînge-n brațe-i cu jălire Neagra luncă de pe vale. ALECSANDRI, P. A. 113. Turnul geme-n temelie Ca de aspră vijelie. ALECSANDRI, P. II 35. 2. (Despre împrejurări grele, robie, biruri etc.) Care provoacă suferințe, greu de îndurat. Arabul căzuse în aspră robie. MACEDONSKI, O. I 15. Toți se așteptau la o contribuție mult mai aspră. BĂLCESCU, O. II 275. ♦ Înverșunat. Un cîmp de aspră luptă. ALECSANDRI, P. A. 109. 3. (Despre oameni și despre manifestări ale lor) Care nu cunoaște indulgența; neînduplecat, riguros, exigent, sever. Tată-său era un om aspru. ISPIRESCU, L. 120. Iubesc o fată... fata Genarului, om mîndru și sălbatec... O, cît e de aspru el, cît e de frumoasă fata lui! EMINESCU, N. 13. Creațiunea sa... nu mai are nimic din aspra candoare și din energia virginală a anticei Artemide. ODOBESCU, S. III 57. ◊ Fig. Pe rege-l prind fiori, Un stol de gînduri aspre trecu peste-a lui frunte. EMINESCU, O. 1 93. 4. (Despre voce sau vorbe) Sever, dur, necruțător. Țipă cu voce aspră. SAHIA, N. 53. Se aude glasul aspru al gardianului căpităniei. DUNĂREANU, CH. 94. ◊ (Adverbial) Cu asprime, cu severitate. Crivățul suflă aspru din partea munților ale căror culmi se văd albind de omăt. RUSSO, O. 152. Ochii-n sînge-și încrunta Ș-apoi aspru cuvînta: Alelei! fecior de lele! ALECSANDRI, P. P. 138. 5. (Despre vin) Acru, înțepător.

ÁSPRU2, -Ă, aspri, -e, adj. I. 1. Cu o suprafață zgrunțuroasă care dă (la pipăit) o senzație specifică, neplăcută. ♦ (Despre firele de păr) Tare și țepos. ♦ (Despre perii) Cu firele tari și țepoase. 2. (Despre apă) Care conține (din abundență) săruri calcaroase. 3. (Despre vin) Înțepător; acru. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Puternic, năpraznic. Vânt aspru se izbea în geamuri (SADOVEANU). 2. Care provoacă suferințe, greu de îndurat. Arabul căzuse în aspră robie (MACEDONSKI). ♦ Înverșunat. Un câmp de aspră luptă (ALECSANDRI). 3. Lipsit de indulgență, neînduplecat, necruțător. ♦ Ager, curajos. 4. (Adesea adverbial) Sever, dur. Voce aspră.Lat. asper.

ÁSPRU1 ~ă (~i, ~e) 1) Care are suprafața zgrunțuroasă; cu asperități. 2) (despre perii, păr etc.) Care are firele tari, țepoase. 3) (despre apă) Care conține săruri peste limita admisă; dur. 4) (despre făină) Care nu este măcinată mărunt. 5) Care se suportă greu; care întrece măsura obișnuită. Ger ~. Vânt ~. 6) (despre persoane) Care se caracterizează prin lipsă de indulgență; fără indulgență; dur; exigent; sever. [Sil. as-pru] /<lat. asper

aspru a. 1. care nu este neted sau dulce; 2. strașnic, neîndurat (mai mult ca formă): ger aspru. ║ adv. cu asprime. [Lat. ASPERUM].

2) áspru, -ă adj., pl. aspri și așpri, f. e (lat. asper, it. aspro, fr. âpre). Neneted, zgrunțuros: părete aspru. De un gust înțepător: vin aspru. Fig. Intens: ger aspru. Sever: privire aspră. Adv. Cu severitate: a vorbi aspru.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

áspru1 adj. m., pl. áspri; f. áspră, pl. áspre

áspru adj. m., pl. áspri; f. sg. áspră, pl. áspre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ÁSPRU adj. v. anevoios, auster, dificil, grav, greu, sever, sobru.

ÁSPRU adj., adv. 1. adj. scorțos, zgrunțuros, (rar) grunzuros, zgrunțuit, (livr.) rugos. (O suprafață ~.) 2. adj. v. înăsprit. 3. adj., adv. v. rău. 4. adj. brutal, câinesc, câinos, crud, inuman, nemilos, neomenos, (înv.) vărvăresc, (fig.) dur. (Purtare ~.) 5. adj. răstit, ridicat, (fig.) dur, rece, sec, tăios. (Îi vorbește cu un ton ~.) 6. adj. brutal, greu, tare, violent, (fig.) dur. (Vorbe ~.) 7. adj. drastic, sever, (fig.) dur. (O pedeapsă ~.) 8. adj. v. riguros. 9. adj. v. înverșunat. 10. adj. aprig, crâncen, crud, crunt, cumplit, încrâncenat, îndârjit, înverșunat, neîmpăcat, nepotolit, sângeros, vajnic, violent, (înv.) crâncenit, tare, (fig.) încleștat. (O bătălie ~.) 11. adj. v. auster. 12. adj. greu, (fig.) câinesc, câinos. (O vreme ~.)

ASPRU adj., adv. 1. adj. scorțos, zgrunțuros, (rar) grunzuros, zgrunțuit, (livr.) rugos. (O suprafață ~.) 2. adj. înăsprit. înțepător, pișcăcios, pișcător, (reg.) pișcav, pișcos, (înv.) stifos. (Un vin ~.) 3. adj., adv. aprig, barbar, brutal, cîinos, crîncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruțător, neiertător, neîmblînzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sîngeros, violent, (livr.) sanguinar, (înv. și pop.) năsilnic, (înv. și reg.) tare, (reg.) pogan, (Mold. și Bucov.) avan, hapsîn, (înv.) jestoc, neomenit, sanguinic, sălbăticos, sireap, (fig.) dur, negru. (Om ~; se poartă ~.) 4. adj. brutal, cîinesc, cîinos, crud, inuman, nemilos, neomenos, (înv.) vărvăresc, (fig.) dur. (Purtare ~.) 5. adj. răstit, ridicat, (fig.) dur, rece, sec, tăios. (Îi vorbește cu un ton ~.) 6. adj. brutal, greu, tare, violent, (fig.) dur. (Vorbe ~.) 7. adj. drastic, sever, (fig.) dur. (O pedeapsă ~.) 8. adj. riguros, sever, strașnic, strict, (rar) strîns. (O disciplină ~; un regim alimentar ~.) 9. adj. acerb, înverșunat, necruțător. (O dispută ~.) 10. adj. aprig, crîncen, crud, crunt, cumplit, încrîncenat, îndîrjit, înverșunat, neîmpăcat, nepotolit, sîngeros, vajnic, violent, (înv.) crîncenit, tare, (fig.) încleștat. (O bătălie ~.) 11. adj. auster, sever, sobru, spartan. (Duce o viață ~.) 12. adj. greu, (fig.) cîinesc, cîinos. (O iarnă, o vreme ~.)

aspru adj. v. ANEVOIOS. AUSTER. DIFICIL. GRAV. GREU. SEVER. SOBRU.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

áspru (áspră), adj.1. Tare, dur (în sens propriu și figurat). – 2. (Adv.) Cu asprime. – Mr., megl. aspru. Lat. asper (Pușcariu 146; Candrea-Dens., 191; REW 768; DAR); cf. alb. aspëre, it. aspro, prov., cat. aspre, fr. âpre, sp., port. áspero. Cf. dubletul următor. Der. aspreală, s. f. (asprime, duritate); aspri, vb. (a face să devină aspru); asprime, s. f. (proprietatea de fi aspru); aspriu, adj. (fără gust, insipid); înăspri, vb. (a face să devină aspru, încordat).

Intrare: aspru (adj.)
aspru1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A96)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • aspru
  • asprul
  • aspru‑
  • aspră
  • aspra
plural
  • aspri
  • asprii
  • aspre
  • asprele
genitiv-dativ singular
  • aspru
  • asprului
  • aspre
  • asprei
plural
  • aspri
  • asprilor
  • aspre
  • asprelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

aspru (adj.)

  • 1. Cu suprafața zgrunțuroasă, care dă (la pipăit) o senzație specifică, neplăcută.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Stofă aspră. Piele aspră.
      surse: DLRLC
    • figurat Poezia noastră din veacul al XVI-lea... îmi place pentru că e naivă și fără pretenție, pentru că e moale și netedă, nu aspră și ciotoroasă. NEGRUZZI, S. I 265.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (Despre fire de păr) Tare și țepos.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Avea... fruntea umbrită de părul negru și aspru. MIHALE, O. 218.
        surse: DLRLC
      • Cuprinde gîtul lui plîngînd Și-n aspra-i coamă îngropînd Obrajii palizi... suspină trist. COȘBUC, P. I 110.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (Despre perii) Cu firele tari și țepoase.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. (Despre apă) Care conține (din abundență) săruri calcaroase.
    surse: DEX '09
    • 2.1. Apă aspră (în opoziție cu apă moale) = apă care, fiind saturată cu săruri calcaroase, nu spală bine.
      surse: DLRLC
  • 3. (Despre vin) Care are gust înțepător.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: acru (adj.) înțepător
  • 4. (Despre făină) Care nu este măcinată mărunt.
    surse: NODEX
  • 5. figurat adesea adverbial Despre fenomene atmosferice, intemperii:
    exemple
    • Un vînt aspru se izbea în geamuri. SADOVEANU, O. VI 138.
      surse: DLRLC
    • Gerul aspru și sălbatic strînge-n brațe-i cu jălire Neagra luncă de pe vale. ALECSANDRI, P. A. 113.
      surse: DLRLC
    • Turnul geme-n temelie Ca de aspră vijelie. ALECSANDRI, P. II 35.
      surse: DLRLC
  • 6. figurat Care provoacă suferințe, greu de îndurat.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Arabul căzuse în aspră robie. MACEDONSKI, O. I 15.
      surse: DLRLC
    • Toți se așteptau la o contribuție mult mai aspră. BĂLCESCU, O. II 275.
      surse: DLRLC
  • 7. figurat Lipsit de indulgență.
    exemple
    • Purtare aspră.
      surse: DEX '09
    • Tată-său era un om aspru. ISPIRESCU, L. 120.
      surse: DLRLC
    • Iubesc o fată... fata Genarului, om mîndru și sălbatec... O, cît e de aspru el, cît e de frumoasă fata lui! EMINESCU, N. 13.
      surse: DLRLC
    • Creațiunea sa... nu mai are nimic din aspra candoare și din energia virginală a anticei Artemide. ODOBESCU, S. III 57.
      surse: DLRLC
    • Pe rege-l prind fiori, Un stol de gînduri aspre trecu peste-a lui frunte. EMINESCU, O. 1 93.
      surse: DLRLC
  • 8. figurat Despre voce sau vorbe:
    exemple
    • Țipă cu voce aspră. SAHIA, N. 53.
      surse: DLRLC
    • Se aude glasul aspru al gardianului căpităniei. DUNĂREANU, CH. 94.
      surse: DLRLC
    • 8.1. (și) adverbial Cu asprime, cu severitate.
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Crivățul suflă aspru din partea munților ale căror culmi se văd albind de omăt. RUSSO, O. 152.
        surse: DLRLC
      • Ochii-n sînge-și încrunta Ș-apoi aspru cuvînta: Alelei! fecior de lele! ALECSANDRI, P. P. 138.
        surse: DLRLC

etimologie: