2 intrări

25 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

aservíre sf [At: DA / Pl: ~ri / E: aservi] Supunere a unui popor, a unui grup social, a unui individ intereselor altora Si: subjugare, înrobire, (pop) robire, (îvp) șerbire.

ASERVÍRE s. f. Acțiunea de a aservi și rezultatul ei. – V. aservi.

ASERVÍRE s. f. Acțiunea de a aservi și rezultatul ei. – V. aservi.

ASERVÍRE, aserviri, s. f. Acțiunea de a aservi și rezultatul ei; supunere, subjugare, robire. Eliberarea țării noastre de către armata sovietică a creat condițiile pentru a se pune capăt o dată pentru totdeauna aservirii țării noastie de către trusturile străine. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 237, 2/4.

ASERVÍRE, aserviri, s. f. Acțiunea de a aservi și rezultatul ei; supunere, subjugare, robire.

aservíre s. f., g.-d. art. aservírii

aservíre s. f. → servire

ASERVÍRE s. 1. v. subjugare. 2. v. dependență. 3. robie, sclavaj, sclavie. (Stare de ~ a unor țărani.)

ASERVÍRE s.f. Acțiunea de a aservi și rezultatul ei ; supunere, subjugare. [< aservi].

asérvi vt [At: DA / Pzi: -vesc / E: fr asservir] A supune un popor, un grup social, un individ unei clase dominante sau unor interese străine Si: a subjuga, a înrobi, (pop) a robi, (îvp) a șerbi.

ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante; a subjuga, a înrobi. – Din fr. asservir.

ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un grup social, un popor, o țară unor interese străine sau unei clase dominante. – Din fr. asservir.

ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la un individ, un popor, o țară) A supune unor interese străine, a aduce sub totală ascultare și dependență; a subjuga, a robi. Oportuniștii Internaționalei a Il-a, care jucau rolul de agenți ai imperialismului în mișcarea muncitorească, căutau să aservească mișcarea muncitorească intereselor burgheziei. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 35.

ASERVÍ, aservesc, vb. IV. Tranz. A supune un popor, o țară unor interese străine; a subjuga, a înrobi. – Fr. asservir.

aserví (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. aservésc, imperf. 3 sg. aserveá; conj. prez. 3 să aserveáscă

A aservi ≠ a dezrobi, a elibera

ASERVÍ vb. IV. tr. A supune (un popor, o țară) unor interese străine, a subjuga, a înrobi. [P.i. -vesc. / < fr. asservir, cf. lat. asservire].

Intrare: aservire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aservire aservirea
plural aserviri aservirile
genitiv-dativ singular aserviri aservirii
plural aserviri aservirilor
vocativ singular
plural
Intrare: aservi
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aservi aservire aservit aservind singular plural
aservește aserviți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aservesc (să) aservesc aserveam aservii aservisem
a II-a (tu) aservești (să) aservești aserveai aserviși aserviseși
a III-a (el, ea) aservește (să) aservească aservea aservi aservise
plural I (noi) aservim (să) aservim aserveam aservirăm aserviserăm, aservisem*
a II-a (voi) aserviți (să) aserviți aserveați aservirăți aserviserăți, aserviseți*
a III-a (ei, ele) aservesc (să) aservească aserveau aservi aserviseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)