10 definiții pentru robire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROBIRE, robiri, s. f. Acțiunea de a (se) robi și rezultatul ei; stare de rob. – V. robi.

ROBIRE, robiri, s. f. Acțiunea de a (se) robi și rezultatul ei; stare de rob. – V. robi.

robire sf [At: BIBLIA (1688), 3382/19 / Pl: ~ri / E: robi] 1 Înrobire. 2 (Înv) Ocupare (prin forța armelor) a unui teritoriu. 3 Luare de prizonieri (de război) Si: prizonierat, captivitate (1), robie (3). 4 Subjugare totală față de un sentiment, de o pasiune, de o îndeletnicire etc. Si: dominație (1), robie (11).

ROBIRE, robiri, s. f. Acțiunea de a robi și rezultatul ei; stare de rob, robie. Romînii din Principatul Valahiei, după mai multe veacuri de amărăciune și robire... sparseră lanțurile. BOLINTINEANU, O. 247. Cînd omul s-a aflat în față cu omul, cel dintîi rezultat al luptei a fost robirea celor mai slabi. KOGĂLNICEANU, S. A. 91. Vai de acele nații unde un mic număr de cetățeni își întemeiază puterea și fericirea lor pe robirea gloatelor. BĂLCESCU, O. I 144. ◊ Fig. Această robire unui singur simțimînt face din Anca un tip unilateral. GHEREA, ST. CR. II 157.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

robire s. f., g.-d. art. robirii; pl. robiri

robire s. f., g.-d. art. robirii; pl. robiri

robire s. f., g.-d. art. robirii; pl. robiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ROBIRE s. v. captivitate, prizonierat, robie, sclavie.

ROBIRE s. aservire, înrobire, robie, subjugare, supunere, (fig.) înfeudare, îngenunchere. (~ unui popor străin.)

robire s. v. CAPTIVITATE. PRIZONIERAT. ROBIE. SCLAVIE.

Intrare: robire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • robire
  • robirea
plural
  • robiri
  • robirile
genitiv-dativ singular
  • robiri
  • robirii
plural
  • robiri
  • robirilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

robire, robirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) robi și rezultatul ei; stare de rob. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Romînii din Principatul Valahiei, după mai multe veacuri de amărăciune și robire... sparseră lanțurile. BOLINTINEANU, O. 247. DLRLC
    • format_quote Cînd omul s-a aflat în față cu omul, cel dintîi rezultat al luptei a fost robirea celor mai slabi. KOGĂLNICEANU, S. A. 91. DLRLC
    • format_quote Vai de acele nații unde un mic număr de cetățeni își întemeiază puterea și fericirea lor pe robirea gloatelor. BĂLCESCU, O. I 144. DLRLC
    • format_quote figurat Această robire unui singur simțimînt face din Anca un tip unilateral. GHEREA, ST. CR. II 157. DLRLC
etimologie:
  • vezi robi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.