9 definiții pentru robire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ROBÍRE, robiri, s. f. Acțiunea de a (se) robi și rezultatul ei; stare de rob. – V. robi.

ROBÍRE, robiri, s. f. Acțiunea de a (se) robi și rezultatul ei; stare de rob. – V. robi.

robire sf [At: BIBLIA (1688), 3382/19 / Pl: ~ri / E: robi] 1 Înrobire. 2 (Înv) Ocupare (prin forța armelor) a unui teritoriu. 3 Luare de prizonieri (de război) Si: prizonierat, captivitate (1), robie (3). 4 Subjugare totală față de un sentiment, de o pasiune, de o îndeletnicire etc. Si: dominație (1), robie (11).

ROBÍRE, robiri, s. f. Acțiunea de a robi și rezultatul ei; stare de rob, robie. Romînii din Principatul Valahiei, după mai multe veacuri de amărăciune și robire... sparseră lanțurile. BOLINTINEANU, O. 247. Cînd omul s-a aflat în față cu omul, cel dintîi rezultat al luptei a fost robirea celor mai slabi. KOGĂLNICEANU, S. A. 91. Vai de acele nații unde un mic număr de cetățeni își întemeiază puterea și fericirea lor pe robirea gloatelor. BĂLCESCU, O. I 144. ◊ Fig. Această robire unui singur simțimînt face din Anca un tip unilateral. GHEREA, ST. CR. II 157.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

robíre s. f., g.-d. art. robírii; pl. robíri

robíre s. f., g.-d. art. robírii; pl. robíri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ROBÍRE s. v. captivitate, prizonierat, robie, sclavie.

robire s. v. CAPTIVITATE. PRIZONIERAT. ROBIE. SCLAVIE.

ROBIRE s. aservire, înrobire, robie, subjugare, supunere, (fig.) înfeudare, îngenunchere. (~ unui popor străin.)

Intrare: robire
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • robire
  • robirea
plural
  • robiri
  • robirile
genitiv-dativ singular
  • robiri
  • robirii
plural
  • robiri
  • robirilor
vocativ singular
plural