aservire sf [At: DA / Pl: ~ri / E: aservi] Supunere a unui popor, a unui grup social, a unui individ intereselor altora Si: subjugare, înrobire, (pop) robire, (îvp) șerbire.

ASERVIRE, aserviri, s. f. Acțiunea de a aservi și rezultatul ei; supunere, subjugare, robire. Eliberarea țării noastre de către armata sovietică a creat condițiile pentru a se pune capăt o dată pentru totdeauna aservirii țării noastie de către trusturile străine. CONTEMPORANUL, S. II, 1951, nr. 237, 2/4.

ASERVIRE, aserviri, s. f. Acțiunea de a aservi și rezultatul ei; supunere, subjugare, robire.

ASERVIRE s.f. Acțiunea de a aservi și rezultatul ei; supunere, subjugare. [< aservi].

aservire s. f., g.-d. art. aservirii

aservire s. f., g.-d. art. aservirii

aservire s. f. → servire

ASERVIRE s. 1. v. subjugare. 2. v. dependență. 3. robie, sclavaj, sclavie. (Stare de ~ a unor țărani.)

ASERVIRE s. 1. înrobire, robie, robire, subjugare, supunere, (fig.) înfeudare, îngenunchere. (~ unui popor străin.) 2. atîrnare, dependență, subordonare, supunere, (livr.) servitute. (Stare de ~.) 3. robie, sclavaj, sclavie. (Stare de ~.)

Aservire ≠ eliberare