10 definiții pentru eliberare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ELIBERÁRE, eliberări, s. f. Acțiunea de a (se) elibera și rezultatul ei; liberare. – V. elibera.

ELIBERÁRE, eliberări, s. f. Acțiunea de a (se) elibera și rezultatul ei; liberare. – V. elibera.

eliberare sf [At: CODRESCU, C. I, IV/5 / Pl: ~rări / E: elibera] 1 Punere în stare de libertate Si: (înv) eliberație, (pop) slobozire. 2-4 Înlăturare a oprimării naționale, politice, sociale. 5-6 Ieșire de sub ocupație militară (sau de sub dominație străină). 7 Lăsare la vatră. 8 Înmânare (la cerere), de către o instituție, a unor acte, documente justificative etc. 9 Predare a unei mărfi, contra unui bon (de plată). 10 Degajare dintr-o strâmtoare. 11 Debarasare de un obiect care jenează. 12 (Fig) Destindere. 13 Evacuare a unei încăperi, teren etc. 14 Eliminare a unor substanțe. 15 (Chm) Trecere a unui atom în stare liberă. 16 Scoatere a unei persoane dintr-o funcție.

ELIBERÁRE s. f. Acțiunea de a elibera. 1. Punere în libertate, dezrobire, descătușare. Eliberarea Romîniei de către Armata Sovietică n-a însemnat numai eliberarea națională a țării noastre, dar ea a creat condițiile necesare și toate premisele pentru zdrobirea claselor dominante – moșierii și capitaliștii. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 387. Partidul revoluționar marxist este arma principală în mîinile clasei muncitoare, în lupta ei pentru eliberarea de sub jugul capitalist, pentru victoria socialismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 355, 2/2. ♦ (Ieșit din uz) Lăsare la vatră. 2. Desărcinare dintr-o funcție, dintr-un post. Eliberarea tovarășului din funcția pe care o ocupa. 3. Înmînare de către o instituție, o autoritate, a unui act la cerere. ♦ Predare a unei mărfi contra bonului de plată achitat. 4. (Chim.) Trecere a unui atom în stare liberă.

ELIBERÁRE s.f. Acțiunea de a (se) elibera și rezultatul ei; liberare; lăsare la vatră. [< elibera].


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

eliberáre s. f., g.-d. art. eliberắrii; pl. eliberắri

eliberáre s. f., g.-d. art. eliberării; pl. eliberări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ELIBERÁRE s. 1. liberare, salvare, scăpare, scoatere, (înv. și pop.) slobozire, (pop.) mântuire, (înv.) scăpătură. (~ lor din robie.) 2. v. dezrobire. 3. v. ieșire. 4. v. liberare. 5. v. desfacere. 6. desărcinare, descăunare, scoatere. (~ cuiva dintr-o funcție.) 7. v. deblocare. 8. v. evacuare.

ELIBERARE s. 1. liberare, salvare, scăpare, scoatere, (înv. și pop.) slobozire, (pop.) mîntuire, (înv.) scăpătură. (~ lor din robie.) 2. dezrobire, emancipare, emancipație, liberare, (înv. și pop.) mîntuire, (pop.) slobozire, (înv. și reg.) slobozenie, (înv.) slobozie, (fig.) descătușare. (~ țăranilor dependenți.) 3. ieșire, liberare, scăpare. (După ~ lui din închisoare.) 4. (MIL.) liberare, lăsare la vatră. (~ unui ostaș în termen.) 5. desfacere, desprindere, liberare, scăpare, (înv. și pop.) slobozire. (~ lui din strînsoare.) 6. desărcinare, descăunare, scoatere. (~ cuiva dintr-o funcție.) 7. deblocare, degajare. (~ unui drum înzăpezit.) 8. evacuare, golire, liberare. (~ unei locuințe.)

Eliberare ≠ angajare, arestare, aservire, cotropire


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

ORGANIZAȚIA PENTRU ELIBERAREA PALESTINEI (O.E.P.), organizație creată în 1964 în Ierusalimul de Est, de către reprezentanți ai poporului palestinian, ai unor organizații profesionale și populare și ai unor mișcări ale rezistenței palestiniene. Organul său suprem este Consiliul Național Palestinian (C.N.P.), de fapt parlamentul poporului palestinian, compus din 530 membri, din care 180 din teritoriile arabe ocupate de Israel. Între sesiunile acestuia orientările generale sunt adoptate de Consiliul Central al O.E.P. Întreaga activitate a organizației este condusă de Consiliul Executiv format din 15 membri, printre care și reprezentați a 6 organizații ale rezistenței palestiniene. Președinte al Comitetului Executiv este, din 1969, Yasser Arafat.

Intrare: eliberare
eliberare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • eliberare
  • eliberarea
plural
  • eliberări
  • eliberările
genitiv-dativ singular
  • eliberări
  • eliberării
plural
  • eliberări
  • eliberărilor
vocativ singular
plural

eliberare

  • 1. Acțiunea de a (se) elibera și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: liberare
    • 1.1. Punere în libertate.
      exemple
      • Eliberarea Romîniei de către Armata Sovietică n-a însemnat numai eliberarea națională a țării noastre, dar ea a creat condițiile necesare și toate premisele pentru zdrobirea claselor dominante – moșierii și capitaliștii. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 387.
        surse: DLRLC
      • Partidul revoluționar marxist este arma principală în mîinile clasei muncitoare, în lupta ei pentru eliberarea de sub jugul capitalist, pentru victoria socialismului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 355, 2/2.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Desărcinare dintr-o funcție, dintr-un post.
      surse: DLRLC sinonime: desărcinare un exemplu
      exemple
      • Eliberarea tovarășului din funcția pe care o ocupa.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Înmânare de către o instituție, o autoritate, a unui act la cerere.
      surse: DLRLC
      • 1.3.1. Predare a unei mărfi contra bonului de plată achitat.
        surse: DLRLC
    • 1.4. chimie Trecere a unui atom în stare liberă.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi elibera
    surse: DEX '09 DEX '98 DN