asasinare sf [At: URICARIUL XIV, 245/17 / Pl: ~nări / E: asasina] Omorâre cu premeditare.

ASASINARE, asasinări, s. f. Acțiunea de a asasina; omor, omucidere. Asasinarea [la 13 iunie 1916 a] celor nouă muncitori în frunte cu Spiridon Vrînceanu și Pascal Zaharia, departe de a intimida pe muncitorii revoluționari, a fost semnalul unor puternice demonstrații de protest. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 520.

ASASINARE, asasinări, s. f. Acțiunea de a asasina; omorîre, ucidere; omor.

ASASINARE s.f. Acțiunea de a asasina; ucidere; omor. [< asasina].

asasina vt [At: DA ms / Pzi: ~nez / E: fr assiner] 1 A omorî pe cineva cu premeditare. 2 (Fig) A plictisi și a enerva pe cineva cu insistențele.

*ASASINA (-inez) vb. tr. 1 A omorî cu premeditare, stînd la pîndă ¶ 2 Fig.: mă asasinează cu privirea ei ¶ 3 Fig. A plictisi mereu pe cineva cu un lucru: mă asasinează cu lectura scrierilor lui [fr. < it.].

ASASINA, asasinez, vb. I. Tranz. (Cu privire la oameni) A omorî mișelește, a ucide. Soții Rosenberg au fost torturați și asasinați tocmai pentru că au apărat prin atitudinea lor demnă principiile democrației, ale păcii, ale adevărului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 351, 6/3.

ASASINA, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî mișelește și cu premeditare; a ucide. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva cu insistențele. – Fr. assassiner.

ASASINA vb. I. tr. A comite un asasinat; a ucide. ♦ (Fig.; fam.) A plictisi în cel mai înalt grad (cu insistențele). [< fr. assassiner, it. assassinare].

ASASINA vb. tr. 1. a comite un asasinat. 2. (fam.) a plictisi în cel mai înalt grad (cu insistențele). (< fr. assassiner)

A ASASINA ~ez tranz. A ucide printr-un asasinat. /<fr. assassiner

asasinà v. 1. a ucide cu precugetare și prin surprindere (ca tâlharii); 2. fig. a importuna foarte.

*asasinéz v. tr. (fr. assassiner). Ucid mișelește. Fig. Iron. Plictisesc cu vorba.

asasinare s. f., g.-d. art. asasinării; pl. asasinări

asasinare s. f., g.-d. art. asasinării; pl. asasinări

asasinare s. f., g.-d. art. asasinării; pl. asasinări

asasina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. asasinez, 3 asasinează; conj. prez. 1 sg. să asasinez, 3 să asasineze

asasina (a ~) vb., ind. prez. 3 asasinează

asasina vb., ind. prez. 3 sg. și pl. asasinează

ASASINARE s. v. omorâre.

ASASINARE s. omorîre, suprimare, ucidere, (rar) ucis, (pop.) răpunere, (înv.) ucigătură, (fam. fig.) achitare, lichidare. (~ cuiva.)

ASASINA vb. v. omorî.

ASASINA vb. a omorî, a suprima, a ucide, (rar) a masacra, (înv. și pop.) a prăpădi, a sfîrși, (pop.) a dovedi, a găti, a răpune, (înv. și reg.) a pieri, a pustii, a sparge, a stinge, (reg.) a mătrăși, a prăda, (Mold.) a stropși, (înv.) a cumpli, a pierde, a săvîrși, a seca, a strica, (înv. și pop. fig.) a muta, (fam. fig.) a achita, a curăța, a lichida, (arg.) a mierli.