2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ASASINÁRE, asasinări, s. f. Acțiunea de a asasina.V. asasina.

ASASINÁRE, asasinări, s. f. Acțiunea de a asasina.V. asasina.

ASASINÁRE, asasinări, s. f. Acțiunea de a asasina; omor, omucidere. Asasinarea [la 13 iunie 1916 a] celor nouă muncitori în frunte cu Spiridon Vrînceanu și Pascal Zaharia, departe de a intimida pe muncitorii revoluționari, a fost semnalul unor puternice demonstrații de protest. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 520.

ASASINÁRE, asasinări, s. f. Acțiunea de a asasina; omorâre, ucidere; omor.

asasináre s. f., g.-d. art. asasinắrii; pl. asasinắri

asasináre s. f., g.-d. art. asasinării; pl. asasinări

asasináre sf [At: URICARIUL XIV, 245/17 / Pl: ~nări / E: asasina] Omorâre cu premeditare.

ASASINÁRE s. v. omorâre.

ASASINÁRE s.f. Acțiunea de a asasina; ucidere; omor. [< asasina].

ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî pe cineva cu premeditare. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva, a obosi pe cineva cu insistențele. – Din fr. assassiner.

ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî pe cineva cu premeditare. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva, a obosi pe cineva cu insistențele. – Din fr. assassiner.

ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. (Cu privire la oameni) A omorî mișelește, a ucide. Soții Rosenberg au fost torturați și asasinați tocmai pentru că au apărat prin atitudinea lor demnă principiile democrației, ale păcii, ale adevărului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 351, 6/3.

ASASINÁ, asasinez, vb. I. Tranz. A omorî mișelește și cu premeditare; a ucide. ♦ Fig. (Fam.) A plictisi, a enerva cu insistențele. – Fr. assassiner.

asasiná (a ~) vb., ind. prez. 3 asasineáză

asasiná vb., ind. prez. 3 sg. și pl. asasineáză

asasiná vt [At: DA ms / Pzi: -néz / E: fr assiner] 1 A omorî pe cineva cu premeditare. 2 (Fig) A plictisi și a enerva pe cineva cu insistențele.

ASASINÁ vb. I. tr. A comite un asasinat; a ucide. ♦ (Fig.; fam.) A plictisi în cel mai înalt grad (cu insistențele). [< fr. assassiner, it. assassinare].

ASASINÁ vb. tr. 1. a comite un asasinat. 2. (fam.) a plictisi în cel mai înalt grad (cu insistențele). (< fr. assassiner)

A ASASINÁ ~éz tranz. A ucide printr-un asasinat. /<fr. assassiner

Intrare: asasinare
asasinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular asasinare asasinarea
plural asasinări asasinările
genitiv-dativ singular asasinări asasinării
plural asasinări asasinărilor
vocativ singular
plural
Intrare: asasina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) asasina asasinare asasinat asasinând singular plural
asasinea asasinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) asasinez (să) asasinez asasinam asasinai asasinasem
a II-a (tu) asasinezi (să) asasinezi asasinai asasinași asasinaseși
a III-a (el, ea) asasinea (să) asasineze asasina asasină asasinase
plural I (noi) asasinăm (să) asasinăm asasinam asasinarăm asasinaserăm, asasinasem*
a II-a (voi) asasinați (să) asasinați asasinați asasinarăți asasinaserăți, asasinaseți*
a III-a (ei, ele) asasinea (să) asasineze asasinau asasina asasinaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)