10 definiții pentru omucidere


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

omucidere sf [At: MAN. SĂNĂT. 14/21 / V: (reg) omoc~, omic~ / Pl: ~ri / E: om + ucidere] 1 Asasinat. 2 Ucidere.

OMUCÍDERE, omucideri, s. f. Omor, crimă, asasinat. – Om + ucidere.

OMUCÍDERE, omucideri, s. f. Omor, crimă, asasinat. – Om + ucidere.

OMUCIDÉRE, omucideri, s. f. (Jur.) Omor, asasinat.

OMUCÍDERE ~i f. rar Crimă constând în uciderea unui om; omor. /om + ucidere


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!omucídere (o-mu-/om-u-) s. f., g.-d. art. omucíderii; pl. omucíderi

omucídere s. f. (sil. mf. om-) ucidere


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OMUCIDERE s. asasinat, crimă, moarte, omor, omorîre, ucidere, (livr.) homicid, (înv.) deșugubină, omucid, sîngi, ucigătură. (Condamnat pentru ~.)

Intrare: omucidere
omucidere substantiv feminin
  • silabație: o-mu-, om-u-
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • omucidere
  • omuciderea
plural
  • omucideri
  • omuciderile
genitiv-dativ singular
  • omucideri
  • omuciderii
plural
  • omucideri
  • omuciderilor
vocativ singular
plural

omucidere

etimologie:

  • Om + ucidere
    surse: DEX '98 DEX '09