3 intrări

58 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

árs1 sn [At: CORESI, PS. 46 / Pl: ~uri, ~e / E: arde] 1 Distrugere prin foc. 2 Incendiere. 3 (Rar) Defectare a unui aparat electric. 4 Consumare. 5 Incinerare. 6 Însemnare cu fierul înroșit în foc. 7 Încălzire cu combustibil. 8 (Înv; șîs -ul soarelui) Dogorire. 9 Strălucire. 10 Consumare de combustibil pentru a produce lumină. 11 Pârlire. 12 înnegrire. 13 Bronzare excesivă. 14 Stricare din cauza expunerii la foc. 15 Cauterizare. 16 Dezinfectare. 17 Distrugere printr-o reacție chimică. 18 Expunere la foc în procesul de fabricare. 19 Opărire. 20 Șfichiuire. 21 Lovire. 22 Expunere la acțiunea focului. 23 (Iuz, lpl) Jertfire Cf ardere de tot.

ars2, ~ă [At: CORESI, PS. 352 / Pl: ~rși, ~e / E: arde] 1 a (D. obiecte, orașe etc.) Distrus de foc. 2 a (Cdpț „de” care indică focul) Pârlit. 3 a (Cdpț poziția „de” care indică fulgerele) Fulgerat. 4-5 smf, a (Ființă) care are arsuri sau care a murit într-un incendiu. 6 a (D. diferite obiecte, ace, cuțite) Care a fost trecut prin foc pentru dezinfectare. 7 a (Înv, fig) Pur Cf lămurit. 8 a Incendiat. 9 a Fierbinte. 10 a (D. curentul electric, lemne, gaze etc) Consumat. 11 a Incinerat. 12 a (D. animale) înfierat. 13 a Întărit prin foc. 14 a (Îs) Oțel ~ Oțel care prin supraîncălzire a devenit sfărâmicios. 15 a Înnegrit. 16 a Bronzat excesiv. 17 a (D. piele, buze etc.) Crăpat de vânt, de ger. 18 a (D. răni) Cauterizat. 19 a Supus acțiunii focului. 20 a (D. becuri, siguranțe) Stricat de un curent electric prea puternic. 21 a (Spc; d. obiecte de lemn) Pirogravat. 22 a Distrus sub acțiunea unui agent corosiv, a unui acid etc. 23 a (D. oameni) Torturat cu foc sau cu obiecte incandescente. 24 a (D. gură, gât) Care are senzația de uscăciune, de arsură din pricina setei. 25 a (D. mâncare) Care s-a stricat pentru că a stat prea mult la foc. 26 a Pârjolit de secetă. 27-28 a (Îe) A sări (sau a striga ca) ~ A reacționa instantaneu (sau a țipa). 29 a (Îe) A trece ca ~ A trece repede, ca fulgerul Cf glonț, pușcă. 30 a (Îe) A mirosi a ~ A avea un miros specific materiilor arse. 31 a (Gmț; îe) A mirosi a creier ~ Atmosfera denotă o intensă activitate intelectuală. 32 a (Fig; mai ales d. inimă și suflet) Zdrobit. 33 a (Fig; d. obraji) Ofilit. 34 a (Fig; d. limbă) încărcat. 35 a (Fig; pop; îs) Bătrânețe ~ă Bătrânețe tristă. 36 a (Îs) Fier ~ Fier înroșit în foc. 37 a (Îe) A-i trece (sau a-i da) un fier ~ prin inimă A-i pricinui cuiva pe nepregătite o mare durere, o mare spaimă.

ARS, -Ă, arși, -se, adj. 1. Distrus, mistuit de foc. ◊ (Substantivat) Miroase a ars. ♦ Care prezintă o arsură. ◊ Expr. A sări (ca) ars = a sări repede (de surprindere, de spaimă, de indignare). ♦ Carbonizat în parte sau integral; distrus sub acțiunea unui agent corosiv, a unui acid etc. Mâncare arsă. Stofă arsă. ♦ Care a fost supus acțiunii focului (cu un scop anumit). Cărămidă arsă. ♦ (Despre oameni) Care are pielea înroșită, pârlită sau bășicată de soare; (despre pielea oamenilor) înroșit, pârlit sau bășicat de soare. ♦ Fript (cu aburi sau cu apă fierbinte). 2. (Adesea fig.) Uscat, pârjolit (de soare, de secetă etc). 3. Fig. (Despre inimă, suflet etc.) Zdrobit, distrus. – V. arde.

ARS, -Ă, arși, -se, adj. 1. Distrus, mistuit de foc. ◊ (Substantivat) Miroase a ars. ♦ Care prezintă o arsură. ◊ Expr. A sări (ca) ars = a sări repede (de surprindere, de spaimă, de indignare). ♦ Carbonizat în parte sau integral; distrus sub acțiunea unui agent corosiv, a unui acid etc. Mâncare arsă. Stofă arsă. ♦ Care a fost supus acțiunii focului (cu un scop anumit). Cărămidă arsă. ♦ (Despre oameni) Care are pielea înroșită, pârlită sau bășicată de soare; (despre pielea oamenilor) înroșit, pârlit sau bășicat de soare. 2. (Adesea fig.) Uscat, pârjolit (de soare, de secetă etc.). 3. Fig. (Despre inimă, suflet etc.) Zdrobit, distrus. – V. arde.

ARS, -Ă, arși, -se, adj. 1. Distrus, mistuit de foc. E liniște pe dealuri Ca-ntr-o mînăstire arsă. COȘBUC, P. 1 222. Fără de a zice o vorbă, el apucă pe Făt-Frumos și-l azvîrli în nourii cei negri și plini de furtună ai cerului... Ars de fulgere – nu căzu din el decît o mînă de cenușă. EMINESCU, N. 15. ◊ (Substantivat) Miroase a ars. ♦ Care prezintă o arsură. Un mutilat cu obrazul ars... se sprijină de mine. SAHIA, N. 20. ♦ Care a fost expus la acțiunea focului (cu un scop anumit). Cărămizi arse.Zahăr ars v. zahăr. ♦ Stricat de un foc prea iute. În loc să facă bucatele bune și potrivite... le-a făcut afumate, arse și sleite. CREANGĂ, P. 292. ♦ (Despre un obiect de lemn, de metal etc.) Pe care s-au trasat, cu un instrument încălzit, anumite linii ori s-au gravat motive decorative; pirogravat. ♦ Înnegrit (de foc și. fum). ◊ (Substantivat) Scurto-groaso, Und’te duci? – Arso-n fund. De ce mă-ntrebi? (Căldarea și donița). TEODORESCU, P. P. 218. ♦ Înnegrit (de soare, de vînt); pîrlit, bronzat. Omul... ridică... ochii, albi și crînceni, în obrazul ars de soare, negru în umbra serii. DUMITRIU, N. 234. Era o zi de caldă primăvară... prin geam căzură rasele de soare Pe chipul ars al fetei de la țară. D. BOTEZ, în POEZ. N. 76. ♦ Decolorat (de soare, de vînt). Un păr ars de soare, des... îi făcea umbră frunții și ochilor. SADOVEANU, N. F. 54. 2. Fript. ◊ Expr. A sări (ca) ars = a sări repede, sub impulsul surprinderii sau al spaimei. Hamură sări ars din pat. SADOVEANU, O. I 501. Da ce-i acolo? strigă baba... Nurorile atunci sar arse în picioare, și cele mari încep a tremura ca varga, de frică. CREANGĂ, P. 11. 3. Ofilit, uscat. La dreapta și la stînga, pe muchii, copaci cu frunzele arse stăteau nemișcați în lumina tainică. SADOVEANU, O. I 366. Vîntul iar se curmase, pădurea pe margini stătea încremenită, arsă. GÎRLEANU, L. 30. ◊ Fig. (Despre obraz, buze etc.) O lacrimă stingheră se scurse din ochiul uscat al Surei. Simon își lipi portocala de obraz, înviorîndu-se. Spuse și el încet, cu buzele arse: «Tata ciștigă». SAHIA, N. 106. De lacrimi n-aș băga seamă, Că le șterg cu-a mea năframă, Da mi-i milă de obraz Că rămîne fript și ars. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 102. 4. Fig. (Mai ales despre inimă sau suflet) Zdrobit, pustiit. Arsă mi-i inima, risipite gîndurile... SADOVEANU, O. I 518. Ionel mergea Negru și sfărmat, Ars de supărat. COȘBUC, P. II 162. Și pe noi să ne lași tocma acum, străini, cu inima arsă și fără nici un sprijin? CREANGĂ, P. 79. Cine-a scornit doina Arsă i-a fost inima, Ca și mie acuma. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 211. Inima mi-i friptă, arsă După cel ce-i dus de-acasă, Inima mi-i arsă scrum După cel ce-i dus la drum. SEVASTOS, C. 79. ♦ (Neobișnuit, despre bătrînețe) Trist, întunecat; adînc. El, din dalbe Tinerețe, Pîn’la arse Bătrînețe, Fiu dintr-însul n-a făcut. TEODORESCU, P. P. 616. 5. Fig. Arzător, fierbinte. ◊ Expr. A-i trece sau a-i da (cuiva) un fier ars prin inimă = a simți dintr-o dată o mare tulburare sufletească. Fata, cum văzu furca, îi trecu un fier ars prin inimă. ISPIRESCU, L. 92.

ARS, -Ă, arși, -se, adj. 1. Distrus, mistuit de foc. ◊ (Substantivat) Miroase a ars. ♦ Care prezintă o arsură. ♦ Stricat prin expunere prea îndelungată la acțiunea focului. Friptură arsă. ♦ Care a fost expus acțiunii focului (cu un scop anumit). Cărămidă arsă. ♦ (Despre obiecte) Pe care s-au trasat, cu un instrument încălzit, linii, desene etc. ♦ Înnegrit de foc, de fum etc.; pârlit, bronzat. 2. Fript. ◊ Expr. A sări (ca) ars = a sări repede (de surprindere sau de spaimă). 3. (Adesea fig.) Ofilit, uscat. 4. Fig. (Despre inimă, suflet etc.) Zdrobit, pustiit. ♦ Fierbinte, arzător. Ea șoptește vorbe arse (EMINESCU). ◊ Expr. A-i trece (sau a-i da cuiva) un fier ars prin inimă = a simți deodată o mare tulburare sufletească. – V. arde.

ars a. 1. trecut sau nimicit prin foc: casă arsă; 2. prea încălzit, prea înnegrit de căldură: fața arsă; 3. fig. nenorocit, dezolat: inimă arsă.

ars, -ă adj. Nimicit de foc. Pîrlit de soare. Fig. Întristat, dezolat, fript: inimă arsă. Miroase a ars, miroase a lucru ars orĭ pîrlit, a incendiŭ. S. f. Vechĭ. Olocaust. Cu arsa (Trans. Rar), cu toptanu. A sări arsa, a sări grabnic (la auzu uneĭ veștĭ).

arde [At: VARLAAM, C. 239, 1 / Pzi: ard, (pop) arz / E: lat ardeo, arsi, arsum, *ardere] 1 vi (D. foc) A fi aprins. 2 vi (D. obiecte, orașe etc.) A fi distrus prin foc. 3 vi (Pop; îe) A ~ la cineva A fi incendiu la o casă, într-o gospodărie. 4 vt A incendia. 5 vt (Pfm; îe) ~-l-ar focul A blestema să moară de foc. 6 vt (Gmț; rar; îae) Exprimă bucurie. 7 vt (Gmț; rar; îae) Exprimă apreciere. 8 vt (Pfm; îe) A nu-i ~ (cuiva) tăciunii în vatră A fi necăjit. 9 vr (D. becuri, aparate electrice) A se strica. 12 vtri (D. curentul electric, lemne, gaze etc.) A (se) consuma. 13 vt A trece o flacără peste o suprafață, pentru a coji vopseaua, a da un anumit aspect etc. 14 vt A incinera. 15 vt (D. animale; îe) A ~ cu fierul roșu A însemna cu un fier înroșit în foc. 16 vt (D. oameni; îae) A stigmatiza. 17 vi (D. cuptor) A încinge. 18 vi (D. lămpi cu gaz) A consuma combustibil pentru a produce lumină. 19 vi (D. aparate electrice de încălzit) A încălzi. 20 vi (D. soare) A răspândi căldură mare Si: a dogori. 21 vr (Pop; cu pp „în”, „la”) A se încălzi la soare, la un foc etc. 22-23 vtr (Pfm; îe) A ~ (pe cineva) soarele la cap A face insolație. 24 vi A lumina. 25 vi (Pex) A străluci. 26 vi (Pop; d. grădini; îe) ~ de trandafiri A avea mulți trandafiri. 27 vi (Pfm; d. obiecte; îe) ~ de curat ce e A fi foarte curat. 28 vt (Pfm; îe) A ~ gazul (de pomană sau degeaba) A pierde timpul. 29-30 vtr A (se) pârli. 31-32 vtr A (se) înnegri. 33 vr A se bronza excesiv. 34-35 vtr A (se) distruge prin acțiunea focului. 36-37 vtr (D. mâncare) A (se) strica pentru că a fost expusă prea mult la foc (mare). 38 vt (D. răni) A cauteriza. 39 vt A dezinfecta un instrument trecându-l prin flacără. 40-41 vtr A distruge printr-o reacție chimică. 42 vt (D. obiecte de lut, ceramică etc.) 43 vt (Înv; îe) A ~ un coș A curăța prin arderea funinginii[1] depuse pe pereți. 44-45 vtr A produce cuiva (sau a suferi) o arsură Si: a (se) frige. 46-47 vtr A (se) tortura cu focul sau cu obiecte incandescente. 48-49 vtr A (se) opări. 50 vt (Pex; rar) A produce o senzație asemănătoare cu o arsură. 51 vi (Pfm; fig; d. corp sau părțile lui) A avea febră. 52 vi (Pfm; fig; îe) A-i ~ călcâiele sau tălpile (după cineva) A fi îndrăgostit. 53 vi (Pfm; fig; îe) A-i ~ călcâiele sau tălpile (după ceva) A fi mânat de o dorință mare. 54 vi (Pfm; fig; îae) A fi fără astâmpăr. 55 vi (Pfm; fig; îe) A-i ~ buza după... A avea mare nevoie de ceva. 56 vi (Fig; în legătură cu gura, gâtul etc.) A suferi de sete. 57-58 vtr (Pop; fig) A face să sufere (sau a suferi) sufletește. 59 vt (Pop; fig; îe) A ~ pe cineva (cu vorba) A critica aspru. 60 vt (Pop; fig; îae) A ironiza. 61-62 vtr (Fam; fig) A (se) păcăli. 63 vr (Fam; fig) A se înșela, pierzând într-o afacere. 64 vt (Fam; fig; complementul indică biciul, nuiaua etc.) 65 vt (Fam; fig; complinit de „palme”, „pumni” etc.) A lovi. 66 vt (Pfm; fig; îe) A-i ~ câteva A bate cu lovituri puternice și iuți. 67-68 vtr (Fig; în legătură cu sentimente, dorințe etc.) A covârși. 69 vi (Fam; fig; îe) A ~ de... A fi cuprins de... 70 vi (Fam; fig; îe) ~ să (sau de a)... A aștepta cu nerăbdare să... 71 vi (Pop; fig; îe) A ~ la inimă A suferi sufletește. 72 vi (Pfm; fig; îae) A simți o mare plăcere. 73-74 vir (Pop; fig; îe) A i se ~ inima (sau sufletul) A suferi de dragoste. 75 vi (Pfm; fig; îe) A-i ~ (cuiva) de (ceva) A dori mult să... 76 vi (Pfm; fig; îae) A fi preocupat de ceva. 77 vt (Fam; fig; d. dansuri, cântece etc.) A face (ceva) cu pasiune. 78 vi (Pop; fig) A se înroși tare (din cauza unei stări emotive). 79 vr (Reg; fig) A-și da seama. 80 vt (Fam; fig; d. băuturi) A bea rapid. 81 vr (Fam; fig) A avea relații sexuale. corectată

  1. funinginei → funinginii — Ladislau Strifler

ÁRDE, ard, vb. III. I. Intranz. (Despre foc) A fi aprins. II. 1. Tranz. A da foc, a băga în foc. ◊ Expr. A arde cu fierul roșu = a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroșit în foc; b) a înfiera; a stigmatiza (pe cineva). 2. Tranz., refl. și intranz. A (se) consuma, a (se) distruge prin foc. ♦ Tranz. A strica o mâncare expunând-o prea mult la acțiunea focului. ◊ Refl. S-a ars mâncarea.Tranz. A distruge printr-o reacție chimică. 3. Tranz. și intranz. A încinge, a încălzi (tare). ♦ Tranz. A expune acțiunii focului obiecte de lut, de ceramică etc. în procesul de fabricare, pentru a le îmbunătăți proprietățile. ♦ Tranz. A dezinfecta un instrument trecându-l prin flacără. ♦ Tranz. A cauteriza o rană. III. Intranz. 1. A răspândi lumină; a luci, a străluci. Lampa arde. 2. (Despre Soare) A răspândi căldură mare; a dogori; a fi fierbinte. ♦ Tranz. și refl. A (se) bronza, a (se) pârli (prea tare). IV. 1. Refl. și tranz. A suferi sau a face să sufere o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) frige. ♦ Tranz. A produce o senzație asemănătoare cu o arsură. 2. Tranz. Fig. A da o lovitură. I-a ars o palmă. ♦ (Fam.) A face ceva cu pasiune. Îi arde o horă.Tranz. și refl. (Fam.) A (se) păcăli, a (se) înșela. 3. Intranz. A se înroși tare (din cauza unei stări emotive). ♦ A avea febră. ♦ Fig. A fi cuprins de un sentiment profund, puternic. ◊ Expr. A-i arde (cuiva) de ceva = a simți o dorință (arzătoare); a avea dispoziția să..., a avea chef de... – Lat. ardere.

ÁRDE, ard, vb. III. I. Intranz. (Despre foc) A fi aprins. II. 1. Tranz. A da foc, a băga în foc. ◊ Expr. A arde cu fierul roșu = a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroșit în foc; b) a înfiera; a stigmatiza (pe cineva). 2. Tranz., refl. și intranz. A (se) consuma, a (se) distruge prin foc. ♦ Tranz. A strica o mâncare expunând-o prea mult la acțiunea focului. ◊ Refl. S-a ars mâncarea.Tranz. A distruge printr-o reacție chimică. 3. Tranz. și intranz. A încinge, a încălzi (tare). ♦ Tranz. A expune acțiunii focului (în procesul de fabricare) obiecte de lut, de ceramică etc. ♦ Tranz. A dezinfecta un instrument trecându-l prin flacără. ♦ Tranz. A cauteriza o rană. III. Intranz. 1. A răspândi lumină; a luci, a străluci. Lampa arde. 2. (Despre soare) A răspândi căldură mare; a dogori; a fi fierbinte. ♦ Tranz. și refl. A (se) bronza, a (se) pârli (prea tare). IV. 1. Refl. și tranz. A suferi sau a face să sufere o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) frige. ♦ Tranz. A produce o senzație asemănătoare cu o arsură. 2. Tranz. Fig. A da o lovitură. I-a ars o palmă. ♦ (Fam.) A face ceva cu pasiune. Îi arde o horă.Tranz. și refl. (Fam.) A (se) păcăli, a (se) înșela. 3. Intranz. A se înroși tare (din cauza unei stări emotive). ♦ A avea febră. ♦ Fig. A fi cuprins de un sentiment profund, puternic. ◊ Expr. A-i arde (cuiva) de ceva = a simți o dorință (arzătoare); a avea dispoziția să..., a avea chef de... – Lat. ardere.

ÁRDE, árd, vb. III. I. Intranz. (Despre foc) A fi aprins. Focuri ardeau noaptea pe vîrfuri. BENIUC; V. I 56. Ard vesele flăcări pe vatră. Și-ai casei, la masă. gătiți. COȘBUC, P. II 46. Noaptea, potolit și vînăt arde focul în cămin. EMINESCU, O. I 42. Perdelele-s lăsate și lampele aprinse; în sobă arde focul, tovarăș mîngăios. ALECSANDRI, P. A. 109. II (Accentul cade pe ideea de mistuire, de consumare prin foc) 1. Intranz. A se mistui prin foc, a se preface în cenușă. Arde fabrica de oxigen! CĂLUGARU. O. P. 407. Și colo, departe-departe, de unde izvorește Suceava, cerul e roșu, parc-ar arde o cetate. DELAVRANCEA, A. 107. Puse scîndurile pe foc, de arseră. ISPIRESCU, L. 65. Cînd or găsi motanul scrum, nu să creadă că a ars copilul. CREANGĂ, P. 175. Satul sau (țara, lumea) arde și baba se piaptănă v babă.Fig. Arde, gînd în vîlvătăi și pară! BENIUC, V. 17. În gîndu-mi trece vîntul, capul arde pustiit. EMINESCU O. I 158. ◊ (Cu subiectul neexprimat) Arde la vecin.Tranz. (La conjunctiv, în imprecații sau formule afective, adesea în forma arză) Am crîșnit: Ardă-te para focului de spîn! SADOVEANU, N. F. 71. Dar ce frumoasă se făcu Și mîndră, arz-o focul! EMINESCU, O. I 174. Ardă-l focul fuior, că încîlcit e! ALECSANDRI, T. 907. Arză-l focul de bărbat! A venit aseară beat. ALECSANDRI, P. P. 361. 2. Tranz. (Subiectul este omul) A da foc, a băga în foc. S-au sculat oamenii în toată țara, de pun foc la conace și rup hîrtiile de datorii și ard învoielile și-i taie pe boieri. DUMITRIU, B. F. 29. ♦ A produce cuiva o rană prin foc. M-ai ars cu țigara.Expr. A arde cu fierul roșu = a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroșit în foc; b) fig. a înfiera, a stigmatiza. ♦ A încinge, a înfierbînta. Înainte de-a face pîinea, gospodina arde cuptorul. ♦ (Cu privire la materialul care servește la încălzire) A consuma. De-aș fi știut ca ș-amu. Nu mi-aș fi pierdut somnu. Și m-aș fi culcat devreme. N-aș fi ars atîtea lemne. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 98. ◊ Intranz. Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme-n vreme, Trei vreascuri rupte dintr-un gard. Iar flacăra lor geme. COȘBUC, P. I 191. ♦ (Cu privire la mîncare) A strica expunînd prea mult la acțiunea focului. Am ars fripturaRefl. Eu la joc, mama la joc, Pogacea se arde-n foc. ȘEZ. IV 232. ♦ (Cu privire la cărămidă, la obiecte de ceramică etc.) A expune acțiunii focului (sau unei temperaturi ridicate) în procesul de fabricare. A ars cărămida. ♦ (Cu privire la un instrument medical) A dezinfecta trecînd prin flacără. Doctorul a ars în flacără arul seringii. ◊ (Cu privire la o rană) A cauteriza. ♦ (Subiectul este o substanță chimică) A distruge. Stropii de acid sulfuric i-au ars haina. 3. Intranz. (Despre materiale combustibile) A se consuma pentru a rîspîndi lumină; p. ext. (despre surse de lumină sau despre lumina însăși) a fi aprins, a lumina. La postul de miliție, lumina încă mai ardea. MIHALE, O. 524. Unde, pentru far, să cat uleiul. Ca să ardă-n beznă luminos? BENIUC, V. 41. Arde-n candel-o lumină cît un sîmbure de mac. EMINESCU O. I 84. Ardeau două mari policandre. NEGRUZZI, S. I 60. ◊ Tranz. În satele electrificate țăranii nu mai sînt nevoiți să ardă petrol.Fig. A luci, a străluci. Noaptea era caldă și pe cerul albastru-închis ardeau stropii de aur. SADOVEANU, O. I 292. Ard stele pretutindeni. CAMIL PETRESCU, T. II 224. Hurmuzul pămîntului ardea în salba ei de mărgăritare. EMINESCU, N. 70. ◊ (Poetic; despre ochi, privire) Ochii tineri de mirare-i ard. BENIUC, V. 59. În cerdac apăruse un bărbat de vreo treizeci de ani, cu fața suptă și ochii negri care ardeau straniu, cu mustața mică răsucită. REBREANU, R. I 93. Cînd te văd zîmbind copilărește, Se stinge atunci o viață de durere, Privirea-mi arde, sufletul îmi crește. EMINESCU, O. I 120. 4. Intranz. (Despre soare) A răspîndi căldură mare, a încălzi puternic, a dogori. Arde soarele, semn de ploaie.Tranz. A încălzi tare, a pîrli, a bronza. Avea un obraz fin, o pieliță nearsă de vînturi și de soare. SADOVEANU, O. V 384. Că am mîndră tinerea, Tinerea și gingășea, Și îi arde soarele Pieptul cu mărgelele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 20. III. (Accentul cade pe senzația usturătoare provocată de foc) 1. Refl. A suferi o durere vie la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a se frige. De ce mi-am făcut clește? Ca să nu mă ard, zicea ea. CREANGĂ, P. 5. Cine s-a ars cu ciorbă suflă și-n iaurt.Tranz. A produce o senzație arzătoare, usturătoare, ca de arsură. Un vînt aspru trecea prin întunecimea serii de dechemvrie, ardea obrazurile ca un brici. SADOVEANU, O. IV 152. Mă arde-n spate! zise fata. EMINESCU, I.. P. 186. Fig. Idealul social călăuzește satira artistului, îndreptîndu-i rîsul, făcînd ca acest rîs... să ardă... unde trebuie să fie ars. GHEREA, ST. CR. I 363. Și ochii mari și grei mă dor, Privirea ta mă arde. EMINESCU, O. I 172. ♦ Fig. A spune (cuiva) ceva caustic, neplăcut. Dar știi că m-ai ars... zise părintele Duhu, luîndu-și tălpășița, dunăre de mînios. CREANGĂ, A. 141. ♦ Refl. (Familiar) A se păcăli, a se înșela. V. frige. 2. Intranz. A fi fierbinte, a dogori. Azi ard hainele pe mine. Mi-e greu capul ca de lut. COȘBUC, P. I 50. Subt păsurile mele simții arzînd pămîntul. ALECSANDRI, P. 145. Fig. Atunci Ileana și simțește Că-i arde plînsul în priviri. COȘBUC, P. I 124. ♦ (Despre ființe, p. ext. despre părți ale corpului lor) A avea febră; (despre ochi) a străluci de febră. Ochii îi ardeau, roșii de friguri. DUMITRIU, B. F. 26. Dar ochii-i ard în friguri și buza-i sîngerată. EMINESCU, O. I 96. Am luat-o de mînă – mîna ei ardea – și-am pus-o lîngă mine. NEGRUZZI, S. I 50. Ochii-ți ard și-ți arde fața, Ca garoafa dimineața. ALECSANDRI, P. P. 46. ♦ A se înroși, a se îmbujora din cauza unei stări emotive. Îi ard obrajii de rușine.Și-mi trec o mînă... pe-obrazul meu arzînd. MACEDONSKI, O. II 20. 3. Tranz. Fig. (Cu indicarea instrumentului acțiunii) A trage, a da o lovitură. Dascălul Chiosea... se primbla pe dinaintea băieților înarmat cu o vargă lungă, arzînd cînd pe unul, cînd pe altul, după cum i se părea. GHICA, S. 51. ◊ (Complementul instrumental devine complement direct) Puteam să nu-i ard vreo trei nuiele? BENIUC, V. 141. I-au ars o palmă bună. SBIERA, P. 260. Acuși vă ard cîteva jordii prin țolul cela de v-a trece spurcatul! CREANGĂ, A. 128. ♦ (Familiar, construit cu dativul etic) A face ceva cu repeziciune, cu pasiune. V. trage, trînti. Scriu destul de citeț. – Ia stai aici pe scaun, să-i ardem o probă. STANCU, D. 461. (Cu privire la un cîntec) Unul... sună și clopotul; altul trage buhaiul; altul mai dincolo zice de jale, ori îmi arde cîte-o horă din fluier. ȘEZ. III 180. 4. Intranz. Fig. (Determinat prin «de dor», «de iubire», «de nerăbdare» etc.) A fi cuprins de un sentiment puternic, foarte viu, profund. Ard de dorința să ne vedem. CARAGIALE, O. VII 148. Dragă mi-e lelița-n gioc Cînd se leagănă cu foc... Unde-aruncă-un ochișor, Arde sufletul de dor. ALECSANDRI, P. P. 337. (Eliptic) Ard să știu cum merg pregătirile. BARANGA, I. 167. Chirilă Păun ardea acuma să spuie [vestea]. REBREANU, R. I 192. ◊ Expr. A-i arde (cuiva) de ceva = a simți o dorință arzătoare după ceva, a fi preocupat de ceva, a avea chef de ceva. Uf, ce anost! Cine-i ăsta? într-un colț se-ntreabă două. «De, închipuie-ți săracul!... de povești ne arde nouă?» VLAHUȚĂ, O. A. 77. Lui nu-i arde de mîncare. ISPIRESCU, L. 262. (Rar, cu privire la persoane) Pleacă, mă!... Nu ne arde de tine. PAS, L. I 7. ◊ Tranz. La Sebiș ori în altă parte, Mereu același dor de ducă... Mă chinuie mereu, mă arde. BENIUC, V. 16. I-am povestit necazul ce mă ardea. SADOVEANU, N. F. 179. ◊ Expr. A arde la inimă (pe cineva) = a provoca (cuiva) o emoție puternică. Simțea că ceva îl arde la inimă. BUJOR, S. 23. ◊ Refl. (Rar, despre inimă, suflet etc.) Cînd gîndesc, mîndră, la tine, Nu mai am inimă-n mine... Puțintică ce-a rămas Mi s-a fript și mi s-a ars! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 114. Vai, vai, vai, inima mea... Mult se arde și se frige Și n-are gură să strige. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 213. – Prez. ind. și conj. și: arz (CARAGIALE, O. I 74, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 105).

ÁRDE, ard vb. III. I. Intranz. (Despre foc) A fi aprins. II. 1. Intranz. A se mistui prin foc, a se preface în cenușă. ◊ Tranz. (La conjunctiv, în imprecații sau formule afective) Ardă-l focul fuior, că încâlcit e! (ALECSANDRI). 2. Tranz. A da foc, a băga în foc. ◊ Expr. A arde cu fierul roșu = a) a face (unui animal) un semn cu un fier înroșit în foc; b) fig. a înfiera; a stigmatiza (pe cineva). ♦ Tranz. și intranz. A (se) consuma prin ardere. A ars multe lemne. ♦ A încinge, a încălzi. Arde cuptorul înainte de a coace pâinea. ♦ A strica o mâncare expunând-o prea mult la acțiunea focului. ◊ Refl. Eu la joc, mama la joc, Pogacea se arde-n foc (ȘEZ.). ♦ A expune acțiunii focului (în procesul de fabricare) cărămidă, obiecte de ceramică etc. ♦ A dezinfecta un instrument. ♦ A cauteriza o rană. ♦ A distruge. Acidul sulfuric i-a ars haina. 3. Intranz. A se consuma pentru a răspândi lumină; p. ext. a fi aprins, a lumina. Lampa ardea.Fig. A luci, a străluci. Pe cerul albastru-închis ardeau stropii de aur (SADOVEANU). 4. Intranz. (Despre soare) A răspândi căldură mare; a dogori. ♦ Tranz. și refl. A (se) bronza, a (se) pârli. Avea... o pieliță nearsă de vânturi și soare (SADOVEANU). III. 1. Refl. A suferi o durere vie, a se răni la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a se frige. ◊ Tranz. M-ai ars cu țigara.Tranz. A produce o senzație asemănătoare cu o arsură. Un vânt aspru... ardea obrazurile (SADOVEANU). ♦ Tranz. Fig. A spune cuiva ceva neplăcut. ♦ Tranz. și refl. Fig. (Fam.) A (se) păcăli, a (se) înșela. 2. Intranz. A fi fierbinte. Simții arzând pământul (ALECSANDRI). ♦ A se înroși din cauza unei stări emotive. ♦ A avea febră. 3. Tranz. Fig. A da o lovitură. Acuși vă ard câteva jordii (CREANGĂ). ♦ (Fam.) A face ceva cu repeziciune, cu pasiune. 4. Intranz. Fig. A fi cuprins de un sentiment profund, puternic. ◊ Expr. A-i arde (cuiva) de ceva = a simți o dorință (arzătoare); a avea dispoziția să..., a avea chef de... [Prez. ind. și conj. și: arz] – Lat. ardere.

A ÁRDE ard 1. intranz. 1) (despre foc) A fi aprins. 2) (despre obiecte, lucruri etc.) A se distruge prin foc; a se preface în cenușă. Pădurea arde. 3) A emite lumină; a lumina. Lampa arde. 4) (despre surse de căldură) A emana radiații calorice; a răspândi căldură foarte mare; a frige; a dogorî; a pârjoli; a pârli; a păli. Soba arde. 5) fig. (despre persoane sau despre părți ale corpului lor) A avea temperatură ridicată. 6) fig. (despre față, obraji) A se înroși din cauza unei stări emotive. 7) A fi cuprins de un sentiment puternic. ~ de rușine. 8) A avea mare dorință (de ceva). A-i ~ de plecare. 2. tranz. I. 1) A distruge prin foc; a preface în cenușă. ~ o scrisoare. 2) A consuma dând la foc. ~ toate lemnele. 3) (mâncăruri) A face să-și piardă calitățile, expunând prea mult acțiunii focului. 4) (cărămidă, obiecte de ceramică etc.) A supune acțiunii focului în procesul de fabricație. 5) (instrumente) A trece prin foc în vederea dezinfectării. 6) (țesuturi bolnave) A distruge cu cauterul; a cauteriza. 7) (ființe sau părți ale corpului lor) A face să suporte o durere fizică (atingând de foc sau de ceva fierbinte); a frige. 8) fig. A face să simtă o senzație asemănătoare cu o arsură. II. (în îmbinări) 1) (sugerând ideea de bătaie) ~ o palmă. ~ un bici. 2) (sugerând ideea realizării din plin a unui proces) ~ un cântec. ~ o sârbă. III. (în imprecații) Ardă-l (sau arză-l) focul (să-l ardă)! /<lat. ardere

A SE ÁRDE mă ard intranz. 1) (despre oameni sau despre corpul lor) A se bronza prea tare. 2) fig. A suferi un eșec; a rămâne păgubaș; a se frige; a se pârli. /<lat. ardere

arde v. 1. a lua foc: lemnul arde; 2. a mistui prin foc: flacăra l’a ars; 3. fig. a îndura (de o mare suferință fizică sau morală): mult îmi arde sufletul; 4. a avea căldură: bolnavul arde; 5. fam. a lovi (pe neașteptate): îi arse o palmă; 6. a avea trebuință grabnică, poftă înfocată de: îi arde cu totul de altele de cât de alaiu EM. [Lat. ARDERE].

arș! int. strigăt de comandă spre a pune o trupă de soldați în mișcare (= fr. marche!).

ard, ars, a árde v. intr. (lat. ardére, pop. árdere, it. árdere, vfr. ardoir, pv. fr. ardre, sp. pg. arder.Ard, ardă, în vest arz, arză). Mă consum pin foc: petrolu arde. Fac să ardă și să lumineze: lampa arde bine. Sufer un foc prea mare, mă ard: friptura a ars. Îs prea ferbinte, frig: cĭorba arde (vest). Mĭ-e prea cald (din pricina călduriĭ din prejur saŭ de muncă), am arșiță (de boală): copilu arde. Fig. A arde de dor, a-țĭ arde sufletu de dor, a dori cu înfocare, a-țĭ fi foarte dor. A-țĭ arde capu de treabă, a avea multă treabă, a fi foarte ocupat. A-țĭ arde de ceva, a avea gust, a-țĭ fi poftă: acuma nu-mĭ arde de joc. V. tr. Consum (fac să se consume) pin foc: ĭarna asta am ars multe lemne. Cauzez usturime, ustur: uniĭ ardeĭ ard. Cauterizez: a arde o rană. Fig. Fam. A-ĭ arde cuĭva una (o palmă, o lovitură), a-ĭ trage, a-ĭ aplica (o palmă); A arde pe cineva (c’o vargă), a-l lovi, a-l croi. V. refl. Mă frig: am pus mîna pe un cărbune aprins și m’am ars. Fig. Fam. Mă păcălesc, rămîn înșelat: m’am ars cumpărînd această marfă. A te arde doru, a te arde (doru) în (la) inimă, în (la) suflet, a-țĭ fi foarte dor, a fi stăpînit de emoțiune, de melancolie ș. a. Ardă-l (saŭ arde-l-ar) focu, un blestem (de multe orĭ în glumă).

2) arz, ars, a árde, V. ard.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

árde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ard, imperf. 3 sg. ardeá, perf. s. 1 sg. arséi, 1 pl. árserăm; conj. prez. 3 să árdă (dar: arză-l focul); imper. 2 sg. tranz. árde, intranz. arzi, 2 pl. árdeți; part. ars

arată toate definițiile

Intrare: ars
ars adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ars
  • arsul
  • arsu‑
  • arsă
  • arsa
plural
  • arși
  • arșii
  • arse
  • arsele
genitiv-dativ singular
  • ars
  • arsului
  • arse
  • arsei
plural
  • arși
  • arșilor
  • arse
  • arselor
vocativ singular
plural
Intrare: arde
verb (VT626)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • arde
  • ardere
  • ars
  • arsu‑
  • arzând
  • arzându‑
singular plural
  • arzi
  • arde-
  • ardeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ard
  • arz
(să)
  • ard
  • arz
  • ardeam
  • arsei
  • arsesem
a II-a (tu)
  • arzi
(să)
  • arzi
  • ardeai
  • arseși
  • arseseși
a III-a (el, ea)
  • arde
(să)
  • ardă
  • arză
  • ardea
  • arse
  • arsese
plural I (noi)
  • ardem
(să)
  • ardem
  • ardeam
  • arserăm
  • arseserăm
  • arsesem
a II-a (voi)
  • ardeți
(să)
  • ardeți
  • ardeați
  • arserăți
  • arseserăți
  • arseseți
a III-a (ei, ele)
  • ard
(să)
  • ardă
  • arză
  • ardeau
  • arseră
  • arseseră
Intrare: arș
arș
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ars

  • 1. Distrus, mistuit de foc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • E liniște pe dealuri Ca-ntr-o mînăstire arsă. COȘBUC, P. 1 222.
      surse: DLRLC
    • Fără de a zice o vorbă, el apucă pe Făt-Frumos și-l azvîrli în nourii cei negri și plini de furtună ai cerului... Ars de fulgere – nu căzu din el decît o mînă de cenușă. EMINESCU, N. 15.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Miroase a ars.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Care prezintă o arsură.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fript un exemplu
      exemple
      • Un mutilat cu obrazul ars... se sprijină de mine. SAHIA, N. 20.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. expresie A sări (ca) ars = a sări repede (de surprindere, de spaimă, de indignare).
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Hamură sări ars din pat. SADOVEANU, O. I 501.
          surse: DLRLC
        • Da ce-i acolo? strigă baba... Nurorile atunci sar arse în picioare, și cele mari încep a tremura ca varga, de frică. CREANGĂ, P. 11.
          surse: DLRLC
    • 1.2. Carbonizat în parte sau integral; distrus sub acțiunea unui agent corosiv, a unui acid etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Mâncare arsă. Stofă arsă.
        surse: DEX '09
      • În loc să facă bucatele bune și potrivite... le-a făcut afumate, arse și sleite. CREANGĂ, P. 292.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Care a fost supus acțiunii focului (cu un scop anumit).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Cărămidă arsă.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 1.3.1. Zahăr ars.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.4. (Despre un obiect de lemn, de metal etc.) Pe care s-au trasat, cu un instrument încălzit, anumite linii ori s-au gravat motive decorative.
      surse: DLRLC sinonime: pirogravat
    • 1.5. Înnegrit (de foc și fum).
      surse: DLRLC sinonime: înnegrit un exemplu
      exemple
      • (și) substantivat Scurto-groaso, Und’te duci? – Arso-n fund. De ce mă-ntrebi? (Căldarea și donița). TEODORESCU, P. P. 218.
        surse: DLRLC
    • 1.6. (Despre oameni) Care are pielea înroșită, pârlită sau bășicată de soare; (despre pielea oamenilor) înroșit, pârlit sau bășicat de soare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bronzat pârlit (adj.) 2 exemple
      exemple
      • Omul... ridică... ochii, albi și crînceni, în obrazul ars de soare, negru în umbra serii. DUMITRIU, N. 234.
        surse: DLRLC
      • Era o zi de caldă primăvară... prin geam căzură razele de soare Pe chipul ars al fetei de la țară. D. BOTEZ, în POEZ. N. 76.
        surse: DLRLC
    • 1.7. Decolorat (de soare, de vânt).
      surse: DLRLC sinonime: decolorat un exemplu
      exemple
      • Un păr ars de soare, des... îi făcea umbră frunții și ochilor. SADOVEANU, N. F. 54.
        surse: DLRLC
    • 1.8. Fript (cu aburi sau cu apă fierbinte).
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: fript
  • 2. adesea figurat Uscat, pârjolit (de soare, de secetă etc.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: ofilit pârjolit uscat (adj.) 3 exemple
    exemple
    • La dreapta și la stînga, pe muchii, copaci cu frunzele arse stăteau nemișcați în lumina tainică. SADOVEANU, O. I 366.
      surse: DLRLC
    • Vîntul iar se curmase, pădurea pe margini stătea încremenită, arsă. GÎRLEANU, L. 30.
      surse: DLRLC
    • figurat Despre obraz, buze etc.:
      surse: DLRLC 2 exemple
      exemple
      • O lacrimă stingheră se scurse din ochiul uscat al Surei. Simon își lipi portocala de obraz, înviorîndu-se. Spuse și el încet, cu buzele arse: «Tata cîștigă». SAHIA, N. 106.
        surse: DLRLC
      • De lacrimi n-aș băga seamă, Că le șterg cu-a mea năframă, Da mi-i milă de obraz Că rămîne fript și ars. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 102.
        surse: DLRLC
  • 3. figurat Despre inimă, suflet etc.:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: distrus pustiit zdrobit 5 exemple
    exemple
    • Arsă mi-i inima, risipite gîndurile... SADOVEANU, O. I 518.
      surse: DLRLC
    • Ionel mergea Negru și sfărmat, Ars de supărat. COȘBUC, P. II 162.
      surse: DLRLC
    • Și pe noi să ne lași tocma acum, străini, cu inima arsă și fără nici un sprijin? CREANGĂ, P. 79.
      surse: DLRLC
    • Cine-a scornit doina Arsă i-a fost inima, Ca și mie acuma. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 211.
      surse: DLRLC
    • Inima mi-i friptă, arsă După cel ce-i dus de-acasă, Inima mi-i arsă scrum După cel ce-i dus la drum. SEVASTOS, C. 79.
      surse: DLRLC
    • 4.1. expresie A-i trece sau a-i da (cuiva) un fier ars prin inimă = a simți dintr-o dată o mare tulburare sufletească.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Fata, cum văzu furca, îi trecu un fier ars prin inimă. ISPIRESCU, L. 92.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi arde
    surse: DEX '98 DEX '09

arde

  • 1. intranzitiv (Despre foc) A fi aprins.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
    exemple
    • Focuri ardeau noaptea pe vîrfuri. BENIUC; V. I 56.
      surse: DLRLC
    • Ard vesele flăcări pe vatră. Și-ai casei, la masă. gătiți. COȘBUC, P. II 46.
      surse: DLRLC
    • Noaptea, potolit și vînăt arde focul în cămin. EMINESCU, O. I 42.
      surse: DLRLC
    • Perdelele-s lăsate și lampele aprinse; în sobă arde focul, tovarăș mîngăios. ALECSANDRI, P. A. 109.
      surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A da foc, a băga în foc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
    exemple
    • S-au sculat oamenii în toată țara, de pun foc la conace și rup hîrtiile de datorii și ard învoielile și-i taie pe boieri. DUMITRIU, B. F. 29.
      surse: DLRLC
    • 2.1. A produce cuiva o rană prin foc.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • M-ai ars cu țigara.
        surse: DLRLC
      • 2.1.1. expresie A arde cu fierul roșu = a face (unui animal) un semn cu un fier înroșit în foc.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 2.1.2. expresie A arde cu fierul roșu = a înfiera; a stigmatiza (pe cineva).
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: stigmatiza înfiera (marca, condamna)
  • 3. tranzitiv reflexiv intranzitiv A (se) consuma, a (se) distruge prin foc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: consuma (distruge) distruge mistui 10 exemple
    exemple
    • Arde fabrica de oxigen! CĂLUGARU. O. P. 407.
      surse: DLRLC
    • Și colo, departe-departe, de unde izvorește Suceava, cerul e roșu, parc-ar arde o cetate. DELAVRANCEA, A. 107.
      surse: DLRLC
    • Puse scîndurile pe foc, de arseră. ISPIRESCU, L. 65.
      surse: DLRLC
    • Cînd or găsi motanul scrum, nu să creadă că a ars copilul. CREANGĂ, P. 175.
      surse: DLRLC
    • figurat Arde, gînd în vîlvătăi și pară! BENIUC, V. 17.
      surse: DLRLC
    • figurat În gîndu-mi trece vîntul, capul arde pustiit. EMINESCU O. I 158.
      surse: DLRLC
    • Arde la vecin.
      surse: DLRLC
    • De-aș fi știut ca ș-amu. Nu mi-aș fi pierdut somnu. Și m-aș fi culcat devreme. N-aș fi ars atîtea lemne. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 98.
      surse: DLRLC
    • Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme-n vreme, Trei vreascuri rupte dintr-un gard. Iar flacăra lor geme. COȘBUC, P. I 191.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv La conjunctiv, în imprecații sau formule afective, adesea în forma arză:
      surse: DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Am crîșnit: Ardă-te para focului de spîn! SADOVEANU, N. F. 71.
        surse: DLRLC
      • Dar ce frumoasă se făcu Și mîndră, arz-o focul! EMINESCU, O. I 174.
        surse: DLRLC
      • Ardă-l focul fuior, că încîlcit e! ALECSANDRI, T. 907.
        surse: DLRLC
      • Arză-l focul de bărbat! A venit aseară beat. ALECSANDRI, P. P. 361.
        surse: DLRLC
    • 3.1. expresie Satul (sau țara, lumea) arde și baba se piaptănă.
      surse: DLRLC
    • 3.2. tranzitiv A strica o mâncare expunând-o prea mult la acțiunea focului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • reflexiv S-a ars mâncarea.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • Am ars friptura.
        surse: DLRLC
      • reflexiv Eu la joc, mama la joc, Pogacea se arde-n foc. ȘEZ. IV 232.
        surse: DLRLC
    • 3.3. tranzitiv A distruge printr-o reacție chimică.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Stropii de acid sulfuric i-au ars haina.
        surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv intranzitiv A încinge, a încălzi (tare).
    exemple
    • Înainte de-a face pîinea, gospodina arde cuptorul.
      surse: DLRLC
    • 4.1. tranzitiv A expune acțiunii focului obiecte de lut, de ceramică etc. în procesul de fabricare, pentru a le îmbunătăți proprietățile.
      surse: DEX '09 DLRLC un exemplu
      exemple
      • A ars cărămida.
        surse: DLRLC
    • 4.2. tranzitiv A dezinfecta un instrument trecându-l prin flacără.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dezinfecta un exemplu
      exemple
      • Doctorul a ars în flacără acul seringii.
        surse: DLRLC
    • 4.3. tranzitiv A cauteriza o rană.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cauteriza
  • 5. intranzitiv A răspândi lumină.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: luci (vb.) lumina străluci 10 exemple
    exemple
    • Lampa arde.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • La postul de miliție, lumina încă mai ardea. MIHALE, O. 524.
      surse: DLRLC
    • Unde, pentru far, să cat uleiul. Ca să ardă-n beznă luminos? BENIUC, V. 41.
      surse: DLRLC
    • Arde-n candel-o lumină cît un sîmbure de mac. EMINESCU O. I 84.
      surse: DLRLC
    • Ardeau două mari policandre. NEGRUZZI, S. I 60.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv În satele electrificate țăranii nu mai sunt nevoiți să ardă petrol.
      surse: DLRLC
    • figurat Noaptea era caldă și pe cerul albastru-închis ardeau stropii de aur. SADOVEANU, O. I 292.
      surse: DLRLC
    • figurat Ard stele pretutindeni. CAMIL PETRESCU, T. II 224.
      surse: DLRLC
    • figurat Hurmuzul pămîntului ardea în salba ei de mărgăritare. EMINESCU, N. 70.
      surse: DLRLC
    • poetic Despre ochi, privire:
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Ochii tineri de mirare-i ard. BENIUC, V. 59.
        surse: DLRLC
      • În cerdac apăruse un bărbat de vreo treizeci de ani, cu fața suptă și ochii negri care ardeau straniu, cu mustața mică răsucită. REBREANU, R. I 93.
        surse: DLRLC
      • Cînd te văd zîmbind copilărește, Se stinge atunci o viață de durere, Privirea-mi arde, sufletul îmi crește. EMINESCU, O. I 120.
        surse: DLRLC
  • 6. intranzitiv (Despre Soare) A răspândi căldură mare; a fi fierbinte.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: dogori un exemplu
    exemple
    • Arde soarele, semn de ploaie.
      surse: DLRLC
    • 6.1. tranzitiv reflexiv A (se) bronza, a (se) pârli (prea tare).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: bronza pârli 2 exemple
      exemple
      • Avea un obraz fin, o pieliță nearsă de vînturi și de soare. SADOVEANU, O. V 384.
        surse: DLRLC
      • Că am mîndră tinerea, Tinerea și gingășea, Și îi arde soarele Pieptul cu mărgelele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 20.
        surse: DLRLC
  • 7. reflexiv tranzitiv A suferi sau a face să sufere o durere vie, o arsură la atingerea cu focul sau cu un obiect foarte fierbinte; a (se) frige.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: frige suferi 2 exemple
    exemple
    • De ce mi-am făcut clește? Ca să nu mă ard, zicea ea. CREANGĂ, P. 5.
      surse: DLRLC
    • Cine s-a ars cu ciorbă suflă și-n iaurt.
      surse: DLRLC
    • 7.1. tranzitiv A produce o senzație asemănătoare cu o arsură.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Un vînt aspru trecea prin întunecimea serii de dechemvrie, ardea obrazurile ca un brici. SADOVEANU, O. IV 152.
        surse: DLRLC
      • Mă arde-n spate! zise fata. EMINESCU, I.. P. 186.
        surse: DLRLC
      • figurat Idealul social călăuzește satira artistului, îndreptîndu-i rîsul, făcînd ca acest rîs... să ardă... unde trebuie să fie ars. GHEREA, ST. CR. I 363.
        surse: DLRLC
      • figurat Și ochii mari și grei mă dor, Privirea ta mă arde. EMINESCU, O. I 172.
        surse: DLRLC
    • 7.2. figurat A spune (cuiva) ceva caustic, neplăcut.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Dar știi că m-ai ars... zise părintele Duhu, luîndu-și tălpășița, dunăre de mînios. CREANGĂ, A. 141.
        surse: DLRLC
  • 8. tranzitiv figurat A da o lovitură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
    exemple
    • I-a ars o palmă.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Dascălul Chiosea... se primbla pe dinaintea băieților înarmat cu o vargă lungă, arzînd cînd pe unul, cînd pe altul, după cum i se părea. GHICA, S. 51.
      surse: DLRLC
    • Puteam să nu-i ard vreo trei nuiele? BENIUC, V. 141.
      surse: DLRLC
    • I-au ars o palmă bună. SBIERA, P. 260.
      surse: DLRLC
    • Acuși vă ard cîteva jordii prin țolul cela de v-a trece spurcatul! CREANGĂ, A. 128.
      surse: DLRLC
    • 8.1. familiar A face ceva cu pasiune.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
      exemple
      • Îi arde o horă.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • Scriu destul de citeț. – Ia stai aici pe scaun, să-i ardem o probă. STANCU, D. 461.
        surse: DLRLC
      • Unul... sună și clopotul; altul trage buhaiul; altul mai dincolo zice de jale, ori îmi arde cîte-o horă din fluier. ȘEZ. III 180.
        surse: DLRLC
    • 8.2. tranzitiv reflexiv familiar A (se) păcăli, a (se) înșela.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: păcăli înșela (amăgi)
  • 9. intranzitiv A fi fierbinte.
    surse: DLRLC sinonime: dogori 3 exemple
    exemple
    • Azi ard hainele pe mine. Mi-e greu capul ca de lut. COȘBUC, P. I 50.
      surse: DLRLC
    • Subt păsurile mele simții arzînd pămîntul. ALECSANDRI, P. 145.
      surse: DLRLC
    • figurat Atunci Ileana și simțește Că-i arde plînsul în priviri. COȘBUC, P. I 124.
      surse: DLRLC
  • 10. intranzitiv A se înroși tare (din cauza unei stări emotive).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: îmbujora înroși 2 exemple
    exemple
    • Îi ard obrajii de rușine.
      surse: DLRLC
    • Și-mi trec o mînă... pe-obrazul meu arzînd. MACEDONSKI, O. II 20.
      surse: DLRLC
    • 10.1. A avea febră.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Am luat-o de mînă – mîna ei ardea – și-am pus-o lîngă mine. NEGRUZZI, S. I 50.
        surse: DLRLC
      • Ochii-ți ard și-ți arde fața, Ca garoafa dimineața. ALECSANDRI, P. P. 46.
        surse: DLRLC
      • 10.1.1. (Despre ochi) A străluci de febră.
        surse: DLRLC 2 exemple
        exemple
        • Ochii îi ardeau, roșii de friguri. DUMITRIU, B. F. 26.
          surse: DLRLC
        • Dar ochii-i ard în friguri și buza-i sîngerată. EMINESCU, O. I 96.
          surse: DLRLC
    • 10.2. figurat A fi cuprins de un sentiment profund, puternic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 6 exemple
      exemple
      • Ard de dorința să ne vedem. CARAGIALE, O. VII 148.
        surse: DLRLC
      • Dragă mi-e lelița-n gioc Cînd se leagănă cu foc... Unde-aruncă-un ochișor, Arde sufletul de dor. ALECSANDRI, P. P. 337.
        surse: DLRLC
      • eliptic Ard să știu cum merg pregătirile. BARANGA, I. 167.
        surse: DLRLC
      • eliptic Chirilă Păun ardea acuma să spuie [vestea]. REBREANU, R. I 192.
        surse: DLRLC
      • reflexiv rar Cînd gîndesc, mîndră, la tine, Nu mai am inimă-n mine... Puțintică ce-a rămas Mi s-a fript și mi s-a ars! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 114.
        surse: DLRLC
      • reflexiv rar Vai, vai, vai, inima mea... Mult se arde și se frige Și n-are gură să strige. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 213.
        surse: DLRLC
      • 10.2.1. expresie A-i arde (cuiva) de ceva = a simți o dorință (arzătoare); a avea dispoziția să..., a avea chef de...
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 5 exemple
        exemple
        • Uf, ce anost! Cine-i ăsta? într-un colț se-ntreabă două. «De, închipuie-ți săracul!... de povești ne arde nouă?» VLAHUȚĂ, O. A. 77.
          surse: DLRLC
        • Lui nu-i arde de mîncare. ISPIRESCU, L. 262.
          surse: DLRLC
        • rar Pleacă, mă!... Nu ne arde de tine. PAS, L. I 7.
          surse: DLRLC
        • tranzitiv La Sebiș ori în altă parte, Mereu același dor de ducă... Mă chinuie mereu, mă arde. BENIUC, V. 16.
          surse: DLRLC
        • tranzitiv I-am povestit necazul ce mă ardea. SADOVEANU, N. F. 179.
          surse: DLRLC
        • 10.2.1.1. expresie A arde la inimă (pe cineva) = a provoca (cuiva) o emoție puternică.
          surse: DLRLC un exemplu
          exemple
          • Simțea că ceva îl arde la inimă. BUJOR, S. 23.
            surse: DLRLC

etimologie: