11 definiții pentru bronzat

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BRONZÁT, -Ă, bronzați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre oameni) Cu pielea înnegrită de soare; pârlit2. – V. bronza. Cf. fr. bronzé.

BRONZÁT, -Ă, bronzați, -te, adj. 1. (Despre obiecte) Acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre oameni) Cu pielea înnegrită de soare; pârlit2. – V. bronza. Cf. fr. bronzé.

bronzat2, ~ă a [At: BRĂESCU, V. 73 / Pl: ~ați, ~e / E: bronza] 1 Acoperit cu bronz sau cu ceva care imită bronzul. 2 De culoarea bronzului. 3 (D. piele) Colorat în arămiu în urma expunerii la soare.

bronzát1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: bronza] 1-2 Bronzare (1-2).

bronzat, -ă adj. 1 (despre obiecte) Care a fost acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2 (despre ten, față, corp etc.) Cu pielea înnegrită (de soare, vînt etc.); (despre piele) care s-a înnegrit (la soare, la vînt etc.). ◊ Ext. (despre oameni) Om bronzat. ♦ Ext. (despre păr) Care și-a modificat culoarea sub acțiunea razelor solare. Firul de păr blond și puțin bronzat al Adelei (IBR.). • pl. -ți, -te. /v. bronza; cf. fr. bronzé.

BRONZÁT, -Ă, bronzați, -te, adj. 1. Acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre pieé, p. ext. despre persoane) Cu pielea pîrlită, arsă, înnegrită (de soare, vînt etc.). Pe fața bronzată a omului se vede mulțumirea. CAMILAR, TEM. 50. Temistocli, vechi căpitan de lungă cursă, bronzat, cu barba neagră de abanos, cu șapca pe ceafă, își povestea tinerețea. BART, E. 26.

BRONZÁT, -Ă, bronzați, -te, adj. 1. Acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. 2. (Despre oameni) Cu pielea înnegrită (de soare, vînt, etc.). – V. bronza.

*bronzát, -ă adj. (fr. bronzé). Fig. De culoarea bronzuluĭ, arămiŭ: față bronzată.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BRONZÁT adj. înnegrit, negru, pârlit, prăjit, (reg.) pârjolit. (Om ~.)

BRONZAT adj. înnegrit, negru, pîrlit, prăjit, (reg.) pîrjolit. (Om ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

BRONZÁTĂ (< bronza) s. f. (ZOOT.) Rasă de curci cu dezvoltare corporală mare (8-10 kg curcile și 15-20 kg curcanii) și producție bună de ouă (60-80 pe an).

Intrare: bronzat
bronzat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bronzat
  • bronzatul
  • bronzatu‑
  • bronza
  • bronzata
plural
  • bronzați
  • bronzații
  • bronzate
  • bronzatele
genitiv-dativ singular
  • bronzat
  • bronzatului
  • bronzate
  • bronzatei
plural
  • bronzați
  • bronzaților
  • bronzate
  • bronzatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bronzat, bronzaadjectiv

  • 1. (Despre obiecte) Acoperit cu un strat de bronz sau de vopsea de bronz. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 2. (Despre oameni) Cu pielea înnegrită de soare; pârlit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pârlit
    • format_quote Pe fața bronzată a omului se vede mulțumirea. CAMILAR, TEM. 50. DLRLC
    • format_quote Temistocli, vechi căpitan de lungă cursă, bronzat, cu barba neagră de abanos, cu șapca pe ceafă, își povestea tinerețea. BART, E. 26. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.