2 intrări

28 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

APĂSÁT, -Ă, apăsați, -te, adj. (Despre mers, pași etc.; adesea adverbial) Energic (și sacadat). ♦ Fig. (Despre modul de exprimare, vorbele etc. cuiva) Care este subliniat, marcat, arătând hotărâre, fermitate. ◊ (Adverbial) Vorbește apăsat.V. apăsa.

APĂSÁT, -Ă, apăsați, -te, adj. (Despre mers, pași etc.; adesea adverbial) Energic (și sacadat). ♦ Fig. (Despre modul de exprimare, vorbele etc. cuiva) Care este subliniat, marcat, arătând hotărâre, fermitate. ◊ (Adverbial) Vorbește apăsat.V. apăsa.

APĂSÁT, -Ă, apăsați, -te, adj. 1. (Despre pumn) Greu. Ursan, pletos ca zimbrul... Cu brațul de bărbat, cu pumnul apăsat. ALECSANDRI, P. A. 164. 2. (Despre umblet, pași etc.) Energic; greoi. Venea și de pe șosea... greu, apăsat, tropot de pași. DUMITRIU, B. F. 136. ◊ (Adverbial) Plecară toți apăsat și cu zel. TOMA, C. V 329. ◊ Încordat, începu să se plimbe călcînd apăsat cu tocurile în puntea de lemn. BART, E. 212. Păși hotărît și apăsat... la poarta cea mare. RETFGANUL, P. V 71. 3. (Despre vorbă) Tare, răspicat; p. ext. înciudat, poruncitor. Privi țintă inainte-i văzîndu-l pe Gheorghieș, între ciobanii de la câmp și între oi, și spunindu-i lui vorbe apăsate. SADOVEANU, B. 43. Ba o să se poată... adaose.. cu vorbă apăsată. ISPIRESCU, L. 315. ◊ (Adverbial) Tîrziu, colonelul își ridică fruntea și întrebă apăsat, vădit supărat: Atîta tot, nu? SAHIA, N. 80. Vreau să mergem, răspunse apăsat Moroi. DELAVRANCEA, S. 110. ◊ Puternic. Mă arde-n spate! zise fata cu-n gemăt apăsat. EMINESCU, N. 23. 4. Trist, necăjit, chinuit. Era un contrast plăcut: fața lui trasă și fină, din care nu se putuse încă șterge amărăciunea unei tinereți apăsate. EMINESCU, N. 83. ♦ (Rar) Apăsător, greu, încărcat. Ardeau lămpi somnoroase, râspîndind dungi de galbănă lumină prin aerul apăsat. EMINESCU, N. 35.

APĂSÁT, -Ă, apăsați, -te, adj. (Despre umblet, pași etc.; adesea adverbial) Energic; greoi. ♦ (Despre vorbă) Răspicat, puternic; poruncitor. – V. apăsa.

apăsát2, -ă [At: ANON. CAR. / Pl: ~ați, -e / E: apăsa] 1 a Care este presat. 2 a Turtit. 3 a Îndesat. 4 a (Fig; d. vorbă etc.) Accentuat în mod deosebit. 5 a Greu. 6 a Asuprit. 7 a Copleșit. 8 a Încordat. 9-10 av (D. felul de a vorbi, de a umbla etc.) Accentuat.

apăsát1 sn [At: DA / E: apăsa] 1-4 Apăsare (1-4).

APĂSÁT adj. 1. comprimat, presat, (înv.) strâns. (O piesă bine ~.) 2. îndesat. (Cu pași ~ți.)

APĂSÁT adj., s. v. asuprit, exploatat, împilat, năpăstuit, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, urgisit.

APĂSÁT ~ță (~ți, ~te) și adverbial 1) (despre mers, pași etc.) Care este pătruns de energie; cu încredere în sine; energic; sigur. 2) fig. (despre modul de a vorbi) Care este clar și hotărât; răspicat. A vorbi ~. /v. a apăsa

apăsat a. 1. asuprit, îngreunat: apăsat de griji și de nevoi; 2. fig. grav: mers apăsat, vorbă apăsată.

apăsát, -ă adj. Fig. Îngreuĭat: apăsat de nevoĭ. Grav: ton, mers apăsat.

APĂSÁ, apắs, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru, a exercita o presiune asupra anui corp; a presa. ♦ Intranz. Fig. A accentua, a sublinia în vorbire un cuvânt, o frază etc. 2. Tranz. Fig. A asupri, a oprima; a face să sufere, a chinui, a copleși. – Lat. *appensare.

APĂSÁ, apắs, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru, a exercita o presiune asupra unui corp; a presa. ♦ Intranz. Fig. A accentua, a sublinia în vorbire un cuvânt, o frază etc. 2. Tranz. Fig. A asupri, a oprima; a face să sufere, a chinui, a copleși. – Lat. *appensare.

APĂSÁ, apắs, vb. I. 1. Tranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru, a presa (cu putere). I se părea că tavanul o apasă, pereții casei o striveau. BART, E. 250. (Absol.) Soacra mă mînă să țăs, Eu mă duc la sul ș-apăs. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 178. ◊ Fig. Singurătatea îl apăsa dureros, dar durerea lui era dulce ca mierea acestei lumini de primăvară. C. PETRESCU, R. DR. 27. ◊ (Cu arătarea instrumentului acțiunii) Apăsă cu mîna capul bolnavului. ȘEZ. I 59. ◊ (Complementul instrumental devine complement direct) Își lipi mîinile de tîmple, le apăsă și clătină capul. DUMITRIU, B. P. 81. Gândind că dorm, șireato, apeși gura ta de foc Pe-ai mei ochi închiși ca somnul. EMINESCU, O. I 42. ◊ Intranz. Apăs pe butonul soneriei. ◊ Elena ședea cu vîrful degetelor apăsate pe ochi. DUMITRUL B. F. 47. O mînă era strîns apăsată pe inimă. EMINESCU, N. 77. (Neobișnuit) Iată că sosește un om... cu pălăria apăsată pe ochi. SBIERA, P. 199. (Fig.) La ora cinci dimineața, când întunericul de iarnă mai apasă peste munți, greoi și compact, peisajul fantastic al Roșiei Montane începe să se anime. BOGZA, T. 49. În dricul verii apăsa arșiță nemilostivă subt cer alburiu. SADOVEANU, M. C. 20. ♦ (Despre obiecte) A fi prea greu (de purtat) pentru cineva. Zaua nu mă-n deasă. Șaua nu m-apasă. ALECSANDRI, P. P. 63. 2. Intranz. Fig. (Cu privire la cuvinte, fraze etc.) A rosti răspicat și tare, a sublinia prin pronunțare. Directorul terminase, apăsînd pe ultimul cuvînt. ◊ (Eliptic) Du-te, apăsă el, pleacă acum și nu mai aștepta. PREDA, Î. 165. 3. Tranz. Fig. A oprima, a asupri, a împila. Acele milioane ce în grămezi luxoase sînt strînse la bogatul pe cel sărac apasă Și-s suple din sudoarea prostitului popor. EMINESCU, O. I 59. Streini prinți... ne-apăsară. ALEXANDRESCU, P. 139. 4. Tranz. Fig. A chinui, a înăbuși, a copleși. Se străduia mereu să dezvăluie pînă la capăt tot ce-i apăsa cugetul. V. ROM. noiembrie 1953, 185. O arșiță mă apăsa. SADOVEANU, N. F. 73. Frig în casă, Gol pe masă. Grijite-apasă. TOMA, C. V. 465. O greutate îmi apăsa inima. NEGRUZZI, S. I 54.

APĂSÁ, apắs, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru; a presa, a împinge (cu putere), a exercita o forță de presiune asupra unui corp. ♦ Intranz. Fig. A accentua, a sublinia în vorbire un cuvânt, o frază etc. 2. Tranz. Fig. A asupri, a oprima. ♦ A chinui, a înnăbuși, a copleși. O greutate îmi apăsa inima (NEGRUZZI). – Lat. *appensare.

apăsá (a ~) vb., ind. prez. 3 apásă; conj. prez. 3 să apése

apăsá vb., ind. prez. 1 sg. apăs, 3 sg. și pl. apásă; conj. prez. 3 sg. și pl. apése

apăsá [At: VARLAAM, C. 222, 2 / Pzi: ápăs / E: *appensare] 1 vi A atârna greu. 2 vi A cântări. 3-5 vtri(a) A (se) lăsa cu toată greutatea sa asupra unui lucru. 6 vi (D. un obiect) A fi prea greu (de purtat) pentru cineva. 7 vi (Cst pe) A exercita o presiune asupra unui corp Si: a presa. 8 vi A împinge la fund. 9-10 (Reg) vtr A se urca (sau a ajuta cuiva să urce) într-un pom Si: a burica. 11 vi (Fig; d. o vorbă, un cuvânt, o frază etc.) A accentua. 12-13 vtr (Fig; subiectul este omul) A asupri. 14-16 vtr (Adeseori subiectul activ e o abstractizare) A (se) oprima. 17 vi A simți o greutate (în trup).

APĂSÁ vb. 1. v. presa. 2. v. insista.

APĂSÁ vb. v. asupri, avea, chinui, cântări, consuma, copleși, covârși, cuprinde, exploata, frământa, împila, împovăra, munci, năpădi, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, răzbi, tiraniza, urgisi.

Intrare: apăsat
apăsat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular apăsat apăsatul apăsa apăsata
plural apăsați apăsații apăsate apăsatele
genitiv-dativ singular apăsat apăsatului apăsate apăsatei
plural apăsați apăsaților apăsate apăsatelor
vocativ singular
plural
Intrare: apăsa
verb (VT69)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) apăsa apăsare apăsat apăsând singular plural
apa apăsați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) apăs (să) apăs apăsam apăsai apăsasem
a II-a (tu) apeși (să) apeși apăsai apăsași apăsaseși
a III-a (el, ea) apa (să) apese apăsa apăsă apăsase
plural I (noi) apăsăm (să) apăsăm apăsam apăsarăm apăsaserăm, apăsasem*
a II-a (voi) apăsați (să) apăsați apăsați apăsarăți apăsaserăți, apăsaseți*
a III-a (ei, ele) apa (să) apese apăsau apăsa apăsaseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)