2 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APĂSÁT, -Ă, apăsați, -te, adj. (Despre mers, pași etc.; adesea adverbial) Energic (și sacadat). ♦ Fig. (Despre modul de exprimare, vorbele etc. cuiva) Care este subliniat, marcat, arătând hotărâre, fermitate. ◊ (Adverbial) Vorbește apăsat.V. apăsa.

APĂSÁT, -Ă, apăsați, -te, adj. (Despre mers, pași etc.; adesea adverbial) Energic (și sacadat). ♦ Fig. (Despre modul de exprimare, vorbele etc. cuiva) Care este subliniat, marcat, arătând hotărâre, fermitate. ◊ (Adverbial) Vorbește apăsat.V. apăsa.

apăsát1 sn [At: DA / E: apăsa] 1-4 Apăsare (1-4).

apăsat2, ~ă [At: ANON. CAR. / Pl: ~ați, ~e / E: apăsa] 1 a Care este presat. 2 a Turtit. 3 a Îndesat. 4 a (Fig; d. vorbă etc.) Accentuat în mod deosebit. 5 a Greu. 6 a Asuprit. 7 a Copleșit. 8 a Încordat. 9-10 av (D. felul de a vorbi, de a umbla etc.) Accentuat.

APĂSÁT, -Ă, apăsați, -te, adj. 1. (Despre pumn) Greu. Ursan, pletos ca zimbrul... Cu brațul de bărbat, cu pumnul apăsat. ALECSANDRI, P. A. 164. 2. (Despre umblet, pași etc.) Energic; greoi. Venea și de pe șosea... greu, apăsat, tropot de pași. DUMITRIU, B. F. 136. ◊ (Adverbial) Plecară toți apăsat și cu zel. TOMA, C. V 329. ◊ Încordat, începu să se plimbe călcînd apăsat cu tocurile în puntea de lemn. BART, E. 212. Păși hotărît și apăsat... la poarta cea mare. RETFGANUL, P. V 71. 3. (Despre vorbă) Tare, răspicat; p. ext. înciudat, poruncitor. Privi țintă inainte-i văzîndu-l pe Gheorghieș, între ciobanii de la cîmp și între oi, și spunindu-i lui vorbe apăsate. SADOVEANU, B. 43. Ba o să se poată... adaose... cu vorbă apăsată. ISPIRESCU, L. 315. ◊ (Adverbial) Tîrziu, colonelul își ridică fruntea și întrebă apăsat, vădit supărat: Atîta tot, nu? SAHIA, N. 80. Vreau să mergem, răspunse apăsat Moroi. DELAVRANCEA, S. 110. ◊ Puternic. Mă arde-n spate! zise fata cu-n gemăt apăsat. EMINESCU, N. 23. 4. Trist, necăjit, chinuit. Era un contrast plăcut: fața lui trasă și fină, din care nu se putuse încă șterge amărăciunea unei tinereți apăsate. EMINESCU, N. 83. ♦ (Rar) Apăsător, greu, încărcat. Ardeau lămpi somnoroase, rîspîndind dungi de galbănă lumină prin aerul apăsat. EMINESCU, N. 35.

APĂSÁT, -Ă, apăsați, -te, adj. (Despre umblet, pași etc.; adesea adverbial) Energic; greoi. ♦ (Despre vorbă) Răspicat, puternic; poruncitor. – V. apăsa.

APĂSÁT ~ță (~ți, ~te) și adverbial 1) (despre mers, pași etc.) Care este pătruns de energie; cu încredere în sine; energic; sigur. 2) fig. (despre modul de a vorbi) Care este clar și hotărât; răspicat. A vorbi ~. /v. a apăsa

apăsat a. 1. asuprit, îngreunat: apăsat de griji și de nevoi; 2. fig. grav: mers apăsat, vorbă apăsată.

apăsát, -ă adj. Fig. Îngreuĭat: apăsat de nevoĭ. Grav: ton, mers apăsat.

APĂSÁ, apắs, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru, a exercita o presiune asupra anui corp; a presa. ♦ Intranz. Fig. A accentua, a sublinia în vorbire un cuvânt, o frază etc. 2. Tranz. Fig. A asupri, a oprima; a face să sufere, a chinui, a copleși. – Lat. *appensare.

apăsá [At: VARLAAM, C. 222, 2 / Pzi: ápăs / E: *appensare] 1 vi A atârna greu. 2 vi A cântări. 3-5 vtri (a) A (se) lăsa cu toată greutatea sa asupra unui lucru. 6 vi (D. un obiect) A fi prea greu (de purtat) pentru cineva. 7 vi (Cst pe) A exercita o presiune asupra unui corp Si: a presa. 8 vi A împinge la fund. 9-10 (Reg) vtr A se urca (sau a ajuta cuiva să urce) într-un pom Si: a burica. 11 vi (Fig; d. o vorbă, un cuvânt, o frază etc.) A accentua. 12-13 vtr (Fig; subiectul este omul) A asupri. 14-16 vtr (Adeseori subiectul activ e o abstractizare) A (se) oprima. 17 vi A simți o greutate (în trup).

APĂSÁ, apắs, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru, a exercita o presiune asupra unui corp; a presa. ♦ Intranz. Fig. A accentua, a sublinia în vorbire un cuvânt, o frază etc. 2. Tranz. Fig. A asupri, a oprima; a face să sufere, a chinui, a copleși. – Lat. *appensare.

APĂSÁ, apắs, vb. I. 1. Tranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru, a presa (cu putere). I se părea că tavanul o apasă, pereții casei o striveau. BART, E. 250. (Absol.) Soacra mă mînă să țăs, Eu mă duc la sul ș-apăs. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 178. ◊ Fig. Singurătatea îl apăsa dureros, dar durerea lui era dulce ca mierea acestei lumini de primăvară. C. PETRESCU, R. DR. 27. ◊ (Cu arătarea instrumentului acțiunii) Apăsă cu mîna capul bolnavului. ȘEZ. I 59. ◊ (Complementul instrumental devine complement direct) Își lipi mîinile de tîmple, le apăsă și clătină capul. DUMITRIU, B. P. 81. Gîndind că dorm, șireato, apeși gura ta de foc Pe-ai mei ochi închiși ca somnul. EMINESCU, O. I 42. ◊ Intranz. Apăs pe butonul soneriei. ◊ Elena ședea cu vîrful degetelor apăsate pe ochi. DUMITRUL B. F. 47. O mînă era strîns apăsată pe inimă. EMINESCU, N. 77. (Neobișnuit) Iată că sosește un om... cu pălăria apăsată pe ochi. SBIERA, P. 199. (Fig.) La ora cinci dimineața, cînd întunericul de iarnă mai apasă peste munți, greoi și compact, peisajul fantastic al Roșiei Montane începe să se anime. BOGZA, T. 49. În dricul verii apăsa arșiță nemilostivă subt cer alburiu. SADOVEANU, M. C. 20. ♦ (Despre obiecte) A fi prea greu (de purtat) pentru cineva. Zaua nu mă-n deasă. Șaua nu m-apasă. ALECSANDRI, P. P. 63. 2. Intranz. Fig. (Cu privire la cuvinte, fraze etc.) A rosti răspicat și tare, a sublinia prin pronunțare. Directorul terminase, apăsînd pe ultimul cuvînt. ◊ (Eliptic) Du-te, apăsă el, pleacă acum și nu mai aștepta. PREDA, Î. 165. 3. Tranz. Fig. A oprima, a asupri, a împila. Acele milioane ce în grămezi luxoase sînt strînse la bogatul pe cel sărac apasă Și-s supte din sudoarea prostitului popor. EMINESCU, O. I 59. Streini prinți... ne-apăsară. ALEXANDRESCU, P. 139. 4. Tranz. Fig. A chinui, a înăbuși, a copleși. Se străduia mereu să dezvăluie pînă la capăt tot ce-i apăsa cugetul. V. ROM. noiembrie 1953, 185. O arșiță mă apăsa. SADOVEANU, N. F. 73. Frig în casă, Gol pe masă. Griji te-apasă. TOMA, C. V. 465. O greutate îmi apăsa inima. NEGRUZZI, S. I 54.

APĂSÁ, apắs, vb. I. 1. Tranz. și intranz. A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru; a presa, a împinge (cu putere), a exercita o forță de presiune asupra unui corp. ♦ Intranz. Fig. A accentua, a sublinia în vorbire un cuvînt, o frază etc. 2. Tranz. Fig. A asupri, a oprima. ♦ A chinui, a înnăbuși, a copleși. O greutate îmi apăsa inima (NEGRUZZI). – Lat. *appensare.

A APĂSÁ apăs 1. tranz. 1) (obiecte, organe etc.) A supune unei greutăți. ~ un buton. 2) fig. (colectivități și persoane) A lipsi de drepturi prin abuz de putere; a oprima; a împila; a asupri. 3) fig. (despre stări fizice sau sufletești ale unei persoane) A copleși, făcând să sufere. 4) fig. (cuvinte, fraze etc.) A accentua în procesul vorbirii. 2. intranz. A exercita o greutate asupra a ceva. ~ cu degetul pe rană. /<lat. appensare

apăsa v. 1. a atârna greu asupra cuiva, a îngreuna; 2. fig. a asupri. [Lat. vulg. APPENSARE].

apắs, a v. tr. (lat. ad-pensare, d. pensare, a cîntări, de unde vine a-țĭ păsa.Apăs, apeșĭ, apasă; să apăs, să apeșĭ, să apese. În Mold. sud: apes, apeșĭ, apeasă; să apés, să apeșĭ, să apese; apesat; apesare). Împing, fac presiune: a apăsa un buton ca să sune soneria. Fig. Asupresc, guvernez cu asprime. V. intr. A apăsa pe un buton.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

apăsa (a ~) vb., ind. prez. 3 apasă; conj. prez. 3 să apese

apăsá vb., ind. prez. 1 sg. apăs, 3 sg. și pl. apásă; conj. prez. 3 sg. și pl. apése

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

APĂSÁT adj. 1. comprimat, presat, (înv.) strâns. (O piesă bine ~.) 2. îndesat. (Cu pași ~ți.)

APĂSÁT adj., s. v. asuprit, exploatat, împilat, năpăstuit, oprimat, oropsit, persecutat, prigonit, urgisit.

apăsat adj., s. v. ASUPRIT. EXPLOATAT. ÎMPILAT. NĂPĂSTUIT. OPRIMAT. OROPSIT. PERSECUTAT. PRIGONIT. URGISIT.

APĂSAT adj. 1. comprimat, presat (înv.) strîns. (O piesă bine ~.) 2. îndesat. (Cu pași ~.)

APĂSÁ vb. 1. v. presa. 2. v. insista.

APĂSÁ vb. v. asupri, avea, chinui, cântări, consuma, copleși, covârși, cuprinde, exploata, frământa, împila, împovăra, munci, năpădi, năpăstui, oprima, oropsi, persecuta, prigoni, răzbi, tiraniza, urgisi.

APĂSA vb. 1. a comprima, a presa, a strînge, (înv. și pop.) a păsa. (~ piesa cu ajutorul...) 2. a accentua, a insista. (~ asupra celor spuse mai înainte.)

apăsa vb. v. ASUPRI. CHINUI. CÎNTĂRI. CONSUMA. COPLEȘI. COVÎRȘI. CUPRINDE. EXPLOATA. FRĂMÎNTA. ÎMPILA. ÎMPOVĂRA. MUNCI. NĂPĂDI. NĂPĂSTUI. OPRIMA. OROPSI. PERSECUTA. PRIGONI. RĂZBI. TIRANIZA. URGISI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

apăsá (apắs, apăsát), vb.1. A se lăsa cu toată greutatea, a exercita o presiune, a presa. – 2. A copleși, a oprima, a fi supărător. – 3. A cufunda, a adînci. – 4. A întări. – 5. A scoate în relief, a accentua, a sublinia. Lat. *appensāre, de la pensāre, cf. pendĕre-appendĕre (Philippide, Principii, 21; Pușcariu 94; Candrea-Dens., 1349; REW 544; DAR); cf. v. fr. apeser, prov. apesar. Crețu 306 pleca în mod greșit de la un lat. *appressare. Cf. păsa. Der. apăsător, adj. (care oprimă, care copleșește); apăsătură, s. f. (presiune; oprimare).

Intrare: apăsat
apăsat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apăsat
  • apăsatul
  • apăsatu‑
  • apăsa
  • apăsata
plural
  • apăsați
  • apăsații
  • apăsate
  • apăsatele
genitiv-dativ singular
  • apăsat
  • apăsatului
  • apăsate
  • apăsatei
plural
  • apăsați
  • apăsaților
  • apăsate
  • apăsatelor
vocativ singular
plural
Intrare: apăsa
verb (VT69)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • apăsa
  • apăsare
  • apăsat
  • apăsatu‑
  • apăsând
  • apăsându‑
singular plural
  • apa
  • apăsați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • apăs
(să)
  • apăs
  • apăsam
  • apăsai
  • apăsasem
a II-a (tu)
  • apeși
(să)
  • apeși
  • apăsai
  • apăsași
  • apăsaseși
a III-a (el, ea)
  • apa
(să)
  • apese
  • apăsa
  • apăsă
  • apăsase
plural I (noi)
  • apăsăm
(să)
  • apăsăm
  • apăsam
  • apăsarăm
  • apăsaserăm
  • apăsasem
a II-a (voi)
  • apăsați
(să)
  • apăsați
  • apăsați
  • apăsarăți
  • apăsaserăți
  • apăsaseți
a III-a (ei, ele)
  • apa
(să)
  • apese
  • apăsau
  • apăsa
  • apăsaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

apăsat, apăsaadjectiv

  • 1. adesea adverbial (Despre mers, pași etc.) Energic (și sacadat). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Venea și de pe șosea... greu, apăsat, tropot de pași. DUMITRIU, B. F. 136. DLRLC
    • format_quote Plecară toți apăsat și cu zel. TOMA, C. V 329. DLRLC
    • format_quote Încordat, începu să se plimbe călcînd apăsat cu tocurile în puntea de lemn. BART, E. 212. DLRLC
    • format_quote Păși hotărît și apăsat... la poarta cea mare. RETEGANUL, P. V 71. DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre modul de exprimare, vorbele etc. cuiva) Care este subliniat, marcat, arătând hotărâre, fermitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ba o să se poată... adaose... cu vorbă apăsată. ISPIRESCU, L. 315. DLRLC
      • format_quote Vorbește apăsat. DEX '09 DEX '98
      • format_quote Tîrziu, colonelul își ridică fruntea și întrebă apăsat, vădit supărat: Atîta tot, nu? SAHIA, N. 80. DLRLC
      • format_quote Vreau să mergem, răspunse apăsat Moroi. DELAVRANCEA, S. 110. DLRLC
      • 1.1.1. prin extensiune Poruncitor, înciudat. DLRLC
        • format_quote Privi țintă înainte-i văzîndu-l pe Gheorghieș, între ciobanii de la cîmp și între oi, și spunîndu-i lui vorbe apăsate. SADOVEANU, B. 43. DLRLC
      • 1.1.2. Puternic. DLRLC
        sinonime: puternic
        • format_quote Mă arde-n spate! zise fata cu-n gemăt apăsat. EMINESCU, N. 23. DLRLC
  • 2. Despre pumn: greu. DLRLC
    sinonime: greu
    • format_quote Ursan, pletos ca zimbrul... Cu brațul de bărbat, cu pumnul apăsat. ALECSANDRI, P. A. 164. DLRLC
  • 3. Chinuit, necăjit, trist. DLRLC
    • format_quote Era un contrast plăcut: fața lui trasă și fină, din care nu se putuse încă șterge amărăciunea unei tinereți apăsate. EMINESCU, N. 83. DLRLC
    • 3.1. rar Apăsător, greu, încărcat. DLRLC
      • format_quote Ardeau lămpi somnoroase, răspîndind dungi de galbănă lumină prin aerul apăsat. EMINESCU, N. 35. DLRLC
etimologie:
  • vezi apăsa DEX '09 DEX '98

apăsa, apăsverb

  • 1. tranzitiv intranzitiv A se lăsa cu toată greutatea asupra unui lucru, a exercita o presiune asupra unui corp. DEX '09 DLRLC
    sinonime: presa
    • format_quote I se părea că tavanul o apasă, pereții casei o striveau. BART, E. 250. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Soacra mă mînă să țăs, Eu mă duc la sul ș-apăs. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 178. DLRLC
    • format_quote figurat Singurătatea îl apăsa dureros, dar durerea lui era dulce ca mierea acestei lumini de primăvară. C. PETRESCU, R. DR. 27. DLRLC
    • format_quote Apăsă cu mîna capul bolnavului. ȘEZ. I 59. DLRLC
    • format_quote Își lipi mîinile de tîmple, le apăsă și clătină capul. DUMITRIU, B. P. 81. DLRLC
    • format_quote Gîndind că dorm, șireato, apeși gura ta de foc Pe-ai mei ochi închiși ca somnul. EMINESCU, O. I 42. DLRLC
    • format_quote Apăs pe butonul soneriei. DLRLC
    • format_quote Elena ședea cu vîrful degetelor apăsate pe ochi. DUMITRIU, B. F. 47. DLRLC
    • format_quote O mînă era strîns apăsată pe inimă. EMINESCU, N. 77. DLRLC
    • format_quote neobișnuit Iată că sosește un om... cu pălăria apăsată pe ochi. SBIERA, P. 199. DLRLC
    • format_quote figurat La ora cinci dimineața, cînd întunericul de iarnă mai apasă peste munți, greoi și compact, peisajul fantastic al Roșiei Montane începe să se anime. BOGZA, T. 49. DLRLC
    • format_quote figurat În dricul verii apăsa arșiță nemilostivă subt cer alburiu. SADOVEANU, M. C. 20. DLRLC
    • 1.1. (Despre obiecte) A fi prea greu (de purtat) pentru cineva. DLRLC
      • format_quote Zaua nu mă-ndeasă, Șaua nu m-apasă. ALECSANDRI, P. P. 63. DLRLC
    • 1.2. intranzitiv figurat A accentua, a sublinia în vorbire un cuvânt, o frază etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Directorul terminase, apăsând pe ultimul cuvânt. DLRLC
      • format_quote eliptic Du-te, apăsă el, pleacă acum și nu mai aștepta. PREDA, Î. 165. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A face să sufere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Acele milioane ce în grămezi luxoase sînt strînse la bogatul pe cel sărac apasă Și-s supte din sudoarea prostitului popor. EMINESCU, O. I 59. DLRLC
    • format_quote Streini prinți... ne-apăsară. ALEXANDRESCU, P. 139. DLRLC
    • format_quote Se străduia mereu să dezvăluie pînă la capăt tot ce-i apăsa cugetul. V. ROM. noiembrie 1953, 185. DLRLC
    • format_quote O arșiță mă apăsa. SADOVEANU, N. F. 73. DLRLC
    • format_quote Frig în casă, Gol pe masă. Griji te-apasă. TOMA, C. V. 465. DLRLC
    • format_quote O greutate îmi apăsa inima. NEGRUZZI, S. I 54. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.