2 intrări

34 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

APĂRÁRE, apărări, s. f. Acțiunea de a (se) apăra.Loc. vb. A lua apărarea = a apăra (pe cineva sau ceva). ♦ (Mil.) Una dintre formele principale de luptă, care urmărește oprirea ofensivei inamicului; totalitatea măsurilor luate în acest scop. ♦ (Concr.) Parte într-un proces care apără cauza cuiva. ♦ (Concr.) Totalitatea jucătorilor dintr-o echipă sportivă care au rolul de a apăra sau proteja poarta proprie. – V. apăra.

apărare sf [At: CORESI, ap. HEM 1308 / Pl: ~rări / E: apăra] 1 (Înv) Opreliște. 2 Protejare. 3 (Jur; îvp; îe) A se găti de ~ A se pregăti să se apere. 4 (Îe) A lua ~a A apăra pe cineva. 5 (Jur; îs) Caz de legitimă ~ Situație în care, fiind atacat, ai dreptul de a lovi pe cel ce te atacă. 6 Ferire. 7-10 (Jur; înv) Scutire (de o sarcină fiscală sau de o hotărâre ori pedeapsă judecătorească). 11 Motiv de scutire. 12 (Jur) Pledoarie. 13 (Pex) Partea (sau persoana) care apără într-un proces. 14 (Mil) Formă de luptă ce urmărește oprirea ofensivei inamicului Si: apărat1. 15 (Mil) Totalitatea măsurilor luate pentru oprirea ofensivei inamicului. 16 (Mil; pex) Cei care luptă pentru paza unui teritoriu. 17 Fortificații.

APĂRÁRE, apărări, s. f. Acțiunea de a (se) apăra.Loc. vb. A lua apărarea = a apăra (pe cineva sau ceva). ♦ (Mil.) Una din formele principale de luptă, care urmărește oprirea ofensivei inamicului; totalitatea măsurilor luate în acest scop. ♦ (Concr.) Parte într-un proces care apără cauza cuiva. ♦ (Concr.) Totalitatea jucătorilor dintr-o echipă sportivă care au rolul de a apăra sau proteja poarta proprie. – V. apăra.

APĂRÁRE, apărări, s. f. Acțiunea de a (se) apăra. 1. Împotrivire, rezistență în fața unui atac sau a unei primejdii. Găsiră în depărtare un lup groaznic... îndată se și gătiră de apărare. ISPIRESCU, L. 74. ◊ Legitimă apărare = stare în care se comite un act de violență justificat legal ca apărare împotriva unei agresiuni. 2. Intervenție activă în sprijinul cuiva (sau a ceva); ocrotire, ferire. Politica externă a statului nostru este o politică de apărare a păcii, a suveranității și independenței naționale a Republicii Populare Romîne. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 570. ◊ Expr. A lua apărarea cuiva = a interveni cu vorba sau cu fapta în sprijinul cuiva. ♦ Una din formele principale de luptă, care constă în oprirea și înfrîngerea ofensivei inamicului. Dragostea de țară a oamenilor muncii a căpătat astăzi în Republica Poptdară Romînă un înțeles mai bogat și mai adînc. Lupta pentru apărarea Patriei se confundă cu lupta pentru apărarea libertăților cucerite de popor, cu lupta pentru construirea socialismului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 363. ◊ Apărare pasivă = totalitatea mijloacelor de apărare (a populației civile) împotriva atacurilor aeriene (adăposturi, camuflaj, măști de gaze, etc.). Apărare antiaeriană = ansamblul măsurilor luate împotriva atacurilor aeriene. ♦ Totalitatea măsurilor necesare pentru oprirea și înfrîngerea ofensivei inamicului. 3. Susținere a unei cauze în fața justiției; pledoarie. Apărarea a fost documentată. ◊ Acuzatului i se garantează dreptul de apărare. CONST. R.P.R. 34. ♦ (Concretizat) Partea (persoana) care apără o cauză în fața justiției. Apărarea are cuvîntul!

APĂRÁRE, apărări, s. f. Acțiunea de a (se) apăra.Expr. A lua apărarea (cuiva) = a interveni în ajutorul cuiva. ♦ Una dintre formele principale de luptă, care constă din oprirea și înfrîngerea ofensivei inamicului; totalitatea măsurilor necesare acestei acțiuni. ♦ (Concr.) Persoană care apără cauza cuiva în fața justiției.

APĂRÁRE ~ări f. 1) v. A APĂRA și A SE APĂRA. 2) Formă de luptă care constă în respingerea atacurilor inamicului, menținând pozițiile ocupate. 3) Totalitate a măsurilor luate pentru oprirea ofensivei inamicului. 4) Parte care apără cauza cuiva în fața unei instanțe judecătorești. 5) Totalitate a jucătorilor dintr-o echipă sportivă care apără poarta proprie. [G.-D. apărării] /v. a (se) apăra

apărare f. fapta de a (se) apăra și rezultatul ei: cuvânt de apărare, pledoarie.

apăráre f. Acțiunea de a saŭ de a te apăra.

APĂRÁ, ápăr, vb. I. Tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l susține împotriva unei acțiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraș etc.; a menține o poziție prin luptă. ♦ Refl. A se împotrivi unui atac, unei acțiuni ostile. 2. A pune la adăpost de o primejdie, de frig etc.; a feri, a ocroti. 3. A susține pe cineva sau ceva, respingând obiecțiile aduse; a pleda cauza cuiva înaintea justiției. ♦ Refl. A aduce în sprijinul său argumentele necesare spre a dovedi că este pe nedrept învinuit. – Lat. aparare „a pregăti, a dispune”.

APĂRÁ, ápăr, vb. I. Tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l susține împotriva unei acțiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraș etc.; a menține o poziție prin luptă. ♦ Refl. A se împotrivi unui atac, unei acțiuni ostile. 2. A pune la adăpost de o primejdie, de frig etc.; a feri, a ocroti. 3. A susține pe cineva sau ceva, respingând obiecțiile aduse; a pleda cauza cuiva înaintea justiției. ♦ Refl. A aduce în sprijinul său argumentele necesare spre a dovedi că este pe nedrept învinuit. – Lat. aparare „a pregăti, a dispune”.

apăra [At: COD. VOR. 63/3 / Pzi: apăr / E: lat apparare] 1-2 vtr (Îrg) A (se) opri. 3-4 vtr A (se) respinge. 5-6 vtr A împiedica o acțiune. 7-8 vtr (Spc; păs; d. oi, vaci, cai etc.) A (se) abate de la un drum greșit. 9-10 vtr A se îndepărta de un loc îngrădit, apropiindu-se de locul unde se află păzitorii. 11 vt (Pex; înv; d. oameni) A încerca să determini pe cineva să se răzgândească. 12-13 vtr A (se) sfătui. 14-15 vtr (Fig; înv) A refuza ceva cuiva. 16 vr A se retrage. 17 vr A se da înapoi de la ceva. 18 vr A nu consimți. 19 vr A nu accepta. 20 vr (Jur; spc; înv) A refuza o tutelă. 21 vr A pretexta. 22-23 vr A evita ceva (sau pe cineva). 24-26 vtr(a) A(-și) garanta siguranța personală (sau avutul) prin ferire de o primejdie, prin adăpostire împotriva ploii, vântului, frigului etc., prin împotrivire la un atac. 27-28 vtr(a) (Fig) A (se) proteja. 29-30 vtr (Fig) A susține. 31-32 vtr (d. Dumnezeu) A ocroti. 33 (Pfm; îe) Doamne-apără! Cu nici un preț. 34 (Îae; euf) Dracul. 35-36 vir A (se) dezvinovăți. 37 vt (Jur; spc) A pleda înaintea instanțelor judecătorești o cauză. 38 vi A face o mișcare bruscă (în fața unei primejdii) Cf a para.

APĂRÁ, ápăr, vb. I. 1. Tranz. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau «împotriva» și indicînd pe agresor) A interveni cu fapta în ajutorul cuiva pentru a-l susține împotriva unei acțiuni ostile; a proteja (pe cineva) printr-o intervenție promptă. Să fim cu băgare de seamă, să ne apărăm șantierul, hidrocentrala, ea este plinea și viața noastră. JIANU, C. 373. S-a împlinit vorba ceea: apără-mă de găini, că de cîni nu mă tem! CREANGĂ, P. 188. ◊ (Complementul este un abstract) Alexandru cel Mare... apără vitejește independența. BĂLCESCU, O. II 13. ♦ (Cu privire la patrie, un oraș etc.) A păzi, respingînd atacul armat al inamicului; a menține, prin luptă, o poziție. Cînd țara s-o aperi îți cere, Pe gînduri o clipă nu sta, Tu viață îi dai și putere, Tu gloria ei vei purta. CORBEA, A. 75. ◊ Refl. A se împotrivi unui atac, a-i rezista; a se feri de... Au venit... și m-au lovit; m-am apărat cît am putut. SADOVEANU, N. F. 71. Care-i vedea-o că se apără [de albină] cu năframa, să știi că aceea este fata împăratului. CREANGĂ, P. 271. Ea se apără c-o mînă, Insă totuși lui se lasă. EMINESCU, O. I 67. Cei mai juni se apărau cu turbare. NEGRUZZI, S. I 152. 2. Tranz. A pune la adăpost (de o primejdie, de frig, de ploaie etc.), a proteja, a feri, a ocroti. Socot că domnul inginer nu-și închipuie c-am fugit de la Pașcani... ca să-mi apăr viața. SADOVEANU, N. F. 185. Eu? îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul... EMINESCU, O. I 147. ◊ Expr. Doamne-apără! = cu nici un preț! o dată cu capul! Eu, de-aș fi femeie, nu l-aș lua, doamne-apără! NEGRUZZI, S. III 65. 3. Tranz. A interveni prin viu grai sau în scris în sprijinul cuiva (combătînd învinuirile care i se aduc). ♦ (Cu privire la împricinați sau la un proces) A pleda înaintea justiției cauza cuiva. Avocatul care-mi apărase procesul... nu-mi dăduse vești tocmai bune. SADOVEANU, O. VIII 16. Te-am apărat din oficiu, dar cît puteam să te apăr?... Procesul n-a durat mult. SAHIA, N. 83. ◊ Refl. A se dezvinovăți de anumite învinuiri sau bănuieli. Ce-ai strigat, mă, tu, guleratul ăla?...Eu, nimic! s-a apărat acesta. PAS, L. I 59. Cine se știe cu musca pe căciulă se apără.Fig. N-aveți de ce-mi mulțămi, s-a apărat uncheșul meu. SADOVEANU, N. F. 14. 4. Tranz. (Cu privire la o idee sau la un punct de vedere) A susține, respingînd obiecțiile aduse împotrivă. Stalin a apărat leninismul de numeroși dușmani și, în noile condiții istorice, a dezvoltat și îmbogățit învățătura lui Lenin. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 16. 5. Refl. (Rar) A ocoli, a evita (ceva sau pe cineva). Ce, pentru că o datorie... e anevoioasă, sîntem oare în drept a ne apăra de dinsa? BĂLCESCU, O. II 228.

APĂRÁ, ápăr, vb. I. Tranz. 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l susține împotriva unei acțiuni ostile. ♦ A păzi un teritoriu, un oraș etc., respingînd atacul armat al inamicului; a menține o poziție prin luptă. Eu merg să apăr cetatea (ALECSANDRI). ♦ Refl. A se împotrivi unui atac; a se feri de... M-au lovit; m-am apărat cît am putut (SADOVEANU). 2. A pune la adăpost de o primejdie, de frig etc.; a feri, a ocroti. Eu ? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul (EMINESCU). 3. A susține pe cineva sau ceva, respingînd obiecțiile aduse împotrivă; a pleda o cauză înaintea justiției. ♦ Refl. A se dezvinovăți. – Lat. apparare „a pregăti, a dispune”.

A APĂRÁ ápăr tranz. 1) (cauze, argumente etc.) A susține acordând ajutor împotriva unei acțiuni ostile. 2) A avea în pază; a lua sub ocrotire; a ocroti; a proteja; a supraveghea; a veghea; a păzi. 3) A pune la adăpost; a feri; a păzi. ~ de înghețuri. 4) A menține prin luptă. ~ o cetate. 5) A susține în fața unei instanțe judecătorești. 6) fig. A susține respingând obiecțiile aduse. ~ o cauză. ~ o idee. 7) sport A feri de atacurile adversarului. /<lat. apparare

A SE APĂRÁ mă apăr intranz. A-și demonstra nevinovăția, aducând argumentele necesare. /<fr. apparare

apărà v. 1. a păzi de un atac: a apăra patria, vieața; 2. a scuti, a feri de: a apăra de muște, de vânt; 3. a pleda în favorul cuiva: a apăra pe un acuzat; 4. a întâmpina, a înlătura: a ne apăra de o lovitură, de o învinuire. [Lat. APPARARE, a face preparative de apărare].

*ápăr, a v. tr. (lat. ápparo, -áre, prepar. V. parez, cumpăr.Apăr, aperĭ, apără; să apăr, să aperĭ, să apere). Vechĭ. Opresc, interzic. Azĭ. Susțin contra unuĭ atac: a apăra țara. Păzesc, feresc: a apăra oile de lupĭ. Pledez pentru cineva: a apăra un acuzat. V. refl. Opun rezistență, lovesc ca să nu fiŭ învins: a te apăra de dușmanĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

apărare s. f., g.-d. art. apărării; pl. apărări

apăráre s. f., g.-d. art. apărării; pl. apărări

apăra (a ~) vb., ind. prez. 3 apără

apărá vb., ind. prez. 1 sg. ápăr, 3 sg. și pl. ápără, 1 pl. apărăm

Comitetul Național pentru Apărarea Păcii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

APĂRÁRE s. 1. ferire, ocrotire, păzire, protejare, (livr.) salvgardare, (înv. și pop.) oblăduire. (~ țării de primejdii.) 2. ocrotire, protecție, sprijin, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) apărământ, scuteală, scutință, scutire, (fig.) scut. (~ împotriva incendiilor.) 3. asigurare, pază, protecție, protejare, securitate, siguranță. (Măsuri de ~.) 4. v. pledare, susținere. (~ cauzei cuiva.) 5. (livr.) prezervare, prezervație. (Instinctul de ~.) 6. v. defensivă.

APĂRARE s. 1. ferire, ocrotire, păzire, protejare, (livr.) salvgardare, (înv. și pop.) oblăduire. (~ țării de primejdii.) 2. ocrotire, protecție, sprijin, (înv. și pop.) oblăduire, (înv.) apărămînt, scuteală, scutință, scutire, (fig.) scut. (~ împotriva incendiilor.) 3. asigurare, pază, protecție, protejare, securitate, siguranță. (Măsuri de ~.) 4. (livr.) prezervare, prezervație. (Instinctul de ~.) 5. (MIL.) defensivă. (Armata se află în ~.)

APĂRÁ vb. 1. a feri, a ocroti, a păzi, a proteja, (livr.) a prezerva, a salvgarda, (astăzi rar) a scuti, (înv. și pop.) a oblădui, (înv. și reg.) a ocoli, (înv.) a veghea, (fig.) a acoperi. (Să-i ~ de primejdie.) 2. (grecism înv.) a (se) diafendisi. (Se ~ împotriva dușmanului.) 3. (înv. și pop.) a ține. (A ~ multă vreme cetatea.) 4. (JUR.) (înv.) a sprijini. (L-a ~ în proces.) 5. v. pleda. 6. v. dezvinovăți.

APĂRÁ vb. v. evita, feri, împiedica, îndepărta, înlătura, ocoli, opri, preîntâmpina, preveni, refuza, respinge, reține.

APĂRA vb. 1. a feri, a ocroti, a păzi, a proteja, (livr.) a prezerva, a salvgarda, (astăzi rar) a scuti, (înv. și pop.) a oblădui, (înv. și reg.) a ocoli, (înv.) a veghea, (fig.) a acoperi. (Să-i ~ de primejdie.) 2. (grecism înv.) a (se) diafendisi. (Se ~ împotriva dușmanului.) 3. (înv. și pop.) a ține. (A ~ multă vreme cetatea.) 4. (JUR.) (înv.) a sprijini. (L-a ~ în proces.) 5. a (se) dezvinovăți, a (se) disculpa, a (se) justifica, a (se) scuza, (rar) a (se) dezvinui, (înv. și reg.) a (se) cura, (înv.) a (se) îndreptăți, a (se) mîntui. (Nu te mai ~!)

apăra vb. v. EVITA. FERI. ÎMPIEDICA. ÎNDEPĂRTA. ÎNLĂTURA. OCOLI. OPRI. PREÎNTÎMPINA. PREVENI. REFUZA. RESPINGE. REȚINE.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

apărá (ápăr, apărát), vb.1. A opri, a se împotrivi. 2. A ocroti, a păzi, a pune la adăpost. – 3. A feri, a ocoli, a eschiva. – Mr. apăr, istr. opăr. Lat. appărāre (Pușcariu 93; Candrea-Dens., 63; REW 534; DAR); cf. it. appararse, prov. apará, sp. aparar. Toate celelalte formațiuni romanice par neol. Evoluția semantică de la „a prepara”, sens propriu al cuvîntului lat., la „a opri” pare a fi anterioară rom., cf. sp. parar. De aici, trecerea la „a ocroti, a păzi” este firească, deoarece „a ocroti” ceva înseamnă „a opri” dușmanul; cf. sp. amparar și fr. défendre „a opri” și „a interzice”. Același sens în it. riparare „a opri”. calabr. apparari „a se pune la adăpost”. Der. apărare, s. f. (acțiunea de a apăra); apărat, s. n. (apărare); apărat, adj. (interzis); apărătoare, s. f. (evantai; dig de apărare; în general, orice obiect care protejează); apărătoare, s. f. (specie de mentă); apărător, s. m. (persoană care apără); apărătură, s. f. (obstacol,; tărie, forță); neapărat, adj. (fără protecție, descoperit); neapărat, adv. (inevitabil, obligatoriu; neîndoios, sigur).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

APĂRARE. Subst. Apărare, defensivă, rezistență, opunere, opoziție, împotrivire, împotriveală (rar); autoapărare; ocrotire, protejare, protecție, proteguire (rar), sprijin (fig.), oblăduire (înv. și pop.), ferire, fereală; pază, păzire, păzit; supraveghere, veghe; îngrijire, grijă. Ripostă, replică, contracarare, respingere. Strajă, apărare, pază, gardă, caraulă, patrulă. Pavăză (fig.), scut (fig.). Apărare antiaeriană; apărare antitanc; apărare antichimică. Linie de apărare; tranșee; șanț; săpătură; blindaj, adăpost, cazemată; fortificație, bastion, tabie (înv.); întărire, întăritură, palisadă, palancă (înv.), meterez, bastie (înv.), redută; fort, bastion, cetate, cetățuie (dim.), fortăreață, citadelă. Obstacol, piedică, abatiză; baricadă; gard, împrejmuire, îngrăditură; sîrmă ghimpată; cîmp de mine; perdea de fum; baraj de foc, baraj de artilerie. Camuflare, camuflaj. Paravan; paravînt; parazăpadă; paratrăsnet, parafulger; parafoc. Cuirasă, armătură. Platoșă, zale, lorică (latinism); coif, cască, mască: apărătoare, scut. Apărător, defensor (rar), ocrotitor, oblăduitor (înv. și pop.); protector, străjuitor (rar), străjer (înv. și pop.), strajă (rar), gardian, santinelă, patrulă. Adj. Apărător, de apărare, protector, ocrotitor, de protecție, proteguitor (rar), oblăduitor (înv. și pop.), străjuitor (rar), veghetor (rar), defensiv; antiaerian; antitanc; anticar; antichimic. Protejat, păzit, ferit; fortificat, întărit. Vb. A apăra, a proteja, a protecta (înv.), a feri, a acoperi (fig.), a păzi, a ocroti, a protegui, a protege (rar), a străjui, a veghea, a sta de strajă, a sta de veghe, a ține scutul; a se apăra, a ține piept, a nu ceda, a rezista, a opune rezistență, a da o ripostă, a riposta, a se împotrivi; a se ridica în apărarea (cuiva, a ceva), a lua apărarea cuiva, a sări în apărarea cuiva; a sta pavăză, a face zid, a apăra cu arma în mînă, a apăra cu pieptul, a apăra cu viața; a lua măsuri de apărare, a se asigura, a lua măsuri de siguranță. A stăvili, a opri, a împiedica, a contracara; a contraataca, a lansa un contraatac, a porni la contraofensivă. A întări, a fortifica; a baricada, a bara; a blinda. Adv. În apărare, în defensivă; de strajă; de veghe; de pază; la pîndă. V. armată, armă, atac, împotrivire, opoziție, precauție.

APĂRAREA ANTIAERIANĂ ansamblul măsurilor luate și acțiunilor desfășurate pentru interzicerea utilizării de către inamic a mijloacelor sale de atac aerian și a proteja trupele, formațiunile de apărare, populația și obiectivele importante pe teritoriu și în zona de operații împotriva atacurilor aeriene. A.A. intră în atribuțiile armatei și a formațiunilor sistemului național de apărare, conform specificului și mijloacelor acestora. Forța și eficiența A.A. este o premisă importantă a victoriei. Mijloacele de bază ale A.A. sunt: aviația de vânătoare și artileria antiaeriană. A.A. se asigură prin: descoperirea la timp a inamicului aerian și înștiințarea trupelor, a formațiunilor de apărare și a populației; nimicirea inamicului aerian înainte ca acesta să-și îndeplinească misiunea, respingerea atacurilor acestuia și interzicerea cercetării aeriene; neutralizarea mijloacelor de atac aerian fără pilot; lupta cu desantul aerian inamic pe timpul deplasării în aer și pe timpul desantării lui. A.A. este pregătită din timp de pace, având la bază o concepție unitară și un plan unic, pentru a respinge acțiunile prin surprindere ale inamicului aerian în orice situație indiferent de timp sau de starea vremii.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

„Cet animal est très méchant: Quand on l’attaque, il se défend !” - două versuri, de o ascuțită ironie, dintr-un cîntec popular francez La ménagerie. Conținutul lor satiric, la adresa asupritorilor mirați că asupriții nu suportă exploatarea, a transformat aceste versuri într-o expresie foarte răspîndită. lată-le în traducere: „Ce animal rău, plin de draci: Se apără, cînd îl ataci!” MUZ.

Eu îmi apăr sărăcia, și nevoile, și neamul – Vers din Scrisoarea III de Mihail Eminescu – face parte din răspunsul, plin de demnitate, pe care Mircea cel Bătrîn l-a dat lui Baiazid, venit pînă la Dunăre cu oștile-i cotropitoare. Trufia vijeliosului sultan, care voia să subjuge Țara Românească, a fost spulberată de oștenii lui Mircea, care, făcînd minuni de vitejie, au pus pe goană pe năvălitori la Rovine (1394). Stihul se citează în împrejurări asemănătoare, adică atunci cînd cineva, în fața unui adversar puternic, apără cu dîrzenie, cu înflăcărare și succes, un drept, o cauză, o idee. LIT.

Intrare: apărare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • apărare
  • apărarea
plural
  • apărări
  • apărările
genitiv-dativ singular
  • apărări
  • apărării
plural
  • apărări
  • apărărilor
vocativ singular
plural
Intrare: apăra
verb (VT32)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • apăra
  • apărare
  • apărat
  • apăratu‑
  • apărând
  • apărându‑
singular plural
  • apără
  • apărați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • apăr
(să)
  • apăr
  • apăram
  • apărai
  • apărasem
a II-a (tu)
  • aperi
(să)
  • aperi
  • apărai
  • apărași
  • apăraseși
a III-a (el, ea)
  • apără
(să)
  • apere
  • apăra
  • apără
  • apărase
plural I (noi)
  • apărăm
(să)
  • apărăm
  • apăram
  • apărarăm
  • apăraserăm
  • apărasem
a II-a (voi)
  • apărați
(să)
  • apărați
  • apărați
  • apărarăți
  • apăraserăți
  • apăraseți
a III-a (ei, ele)
  • apără
(să)
  • apere
  • apărau
  • apăra
  • apăraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

apărare, apărărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) apăra. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Împotrivire, rezistență în fața unui atac sau a unei primejdii. DLRLC
      • format_quote Găsiră în depărtare un lup groaznic... îndată se și gătiră de apărare. ISPIRESCU, L. 74. DLRLC
      • 1.1.1. Legitimă apărare = stare în care se comite un act de violență justificat legal ca apărare împotriva unei agresiuni. DLRLC
    • 1.2. Intervenție activă în sprijinul cuiva (sau a ceva). DLRLC
      • format_quote Politica externă a statului nostru este o politică de apărare a păcii, a suveranității și independenței naționale a Republicii Populare Romîne. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 570. DLRLC
    • 1.3. (termen) militar Una dintre formele principale de luptă, care urmărește oprirea ofensivei inamicului; totalitatea măsurilor luate în acest scop. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Dragostea de țară a oamenilor muncii a căpătat astăzi în Republica Populară Romînă un înțeles mai bogat și mai adînc. Lupta pentru apărarea Patriei se confundă cu lupta pentru apărarea libertăților cucerite de popor, cu lupta pentru construirea socialismului. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 363. DLRLC
      • 1.3.1. Apărare pasivă = totalitatea mijloacelor de apărare (a populației civile) împotriva atacurilor aeriene (adăposturi, camuflaj, măști de gaze, etc.). DLRLC
      • 1.3.2. Apărare antiaeriană = ansamblul măsurilor luate împotriva atacurilor aeriene. DLRLC
    • 1.4. concretizat Parte într-un proces care apără cauza cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: pledoarie antonime: acuzare
      • format_quote Apărarea a fost documentată. DLRLC
      • format_quote Acuzatului i se garantează dreptul de apărare. CONST. R.P.R. 34. DLRLC
      • 1.4.1. Partea (persoana) care apără o cauză în fața justiției. DLRLC
        • format_quote Apărarea are cuvântul! DLRLC
    • 1.5. concretizat Totalitatea jucătorilor dintr-o echipă sportivă care au rolul de a apăra sau proteja poarta proprie. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • vezi apăra DEX '98 DEX '09

apăra, apărverb

  • 1. A interveni în ajutorul cuiva sau a ceva pentru a-l susține împotriva unei acțiuni ostile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: proteja antonime: ataca
    • format_quote Să fim cu băgare de seamă, să ne apărăm șantierul, hidrocentrala, ea este pîinea și viața noastră. JIANU, C. 373. DLRLC
    • format_quote S-a împlinit vorba ceea: apără-mă de găini, că de cîni nu mă tem! CREANGĂ, P. 188. DLRLC
    • format_quote Alexandru cel Mare... apără vitejește independența. BĂLCESCU, O. II 13. DLRLC
    • 1.1. A păzi un teritoriu, un oraș etc.; a menține o poziție prin luptă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: păzi
      • format_quote Cînd țara s-o aperi îți cere, Pe gînduri o clipă nu sta, Tu viață îi dai și putere, Tu gloria ei vei purta. CORBEA, A. 75. DLRLC
    • 1.2. reflexiv A se împotrivi unui atac, unei acțiuni ostile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: rezista
      • format_quote Au venit... și m-au lovit; m-am apărat cît am putut. SADOVEANU, N. F. 71. DLRLC
      • format_quote Care-i vedea-o că se apără [de albină] cu năframa, să știi că aceea este fata împăratului. CREANGĂ, P. 271. DLRLC
      • format_quote Ea se apără c-o mînă, Însă totuși lui se lasă. EMINESCU, O. I 67. DLRLC
      • format_quote Cei mai juni se apărau cu turbare. NEGRUZZI, S. I 152. DLRLC
  • 2. A pune la adăpost de o primejdie, de frig etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Socot că domnul inginer nu-și închipuie c-am fugit de la Pașcani... ca să-mi apăr viața. SADOVEANU, N. F. 185. DLRLC
    • format_quote Eu? Îmi apăr sărăcia și nevoile și neamul... EMINESCU, O. I 147. DLRLC
    • chat_bubble Doamne-apără! = cu nici un preț! o dată cu capul! DLRLC
      • format_quote Eu, de-aș fi femeie, nu l-aș lua, doamne-apără! NEGRUZZI, S. III 65. DLRLC
  • 3. A susține pe cineva sau ceva, respingând obiecțiile aduse; a pleda cauza cuiva înaintea justiției. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: susține
    • format_quote Stalin a apărat leninismul de numeroși dușmani și, în noile condiții istorice, a dezvoltat și îmbogățit învățătura lui Lenin. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 3-4, 16. DLRLC
    • format_quote Avocatul care-mi apărase procesul... nu-mi dăduse vești tocmai bune. SADOVEANU, O. VIII 16. DLRLC
    • format_quote Te-am apărat din oficiu, dar cît puteam să te apăr?... Procesul n-a durat mult. SAHIA, N. 83. DLRLC
    • 3.1. reflexiv A aduce în sprijinul său argumentele necesare spre a dovedi că este pe nedrept învinuit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: dezvinovăți
      • format_quote Ce-ai strigat, mă, tu, guleratul ăla?... – Eu, nimic! s-a apărat acesta. PAS, L. I 59. DLRLC
      • format_quote Cine se știe cu musca pe căciulă se apără. DLRLC
      • format_quote figurat N-aveți de ce-mi mulțămi, s-a apărat uncheșul meu. SADOVEANU, N. F. 14. DLRLC
  • 4. reflexiv A ocoli, a evita (ceva sau pe cineva). DLRLC
    • format_quote Ce, pentru că o datorie... e anevoioasă, sîntem oare în drept a ne apăra de dînsa? BĂLCESCU, O. II 228. DLRLC
etimologie:
  • limba latină aparare „a pregăti, a dispune”. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.