3 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amărât, ~ă [At: VARLAAM, C. 14 / Pl: ~âți, ~e / E: amărî] 1 a (Fig) Care a devenit amar (1). 2 a Cuprins de amărăciune (3) sufletească. 3 a (D. fapte, păcate, trai, zile) Nesuferit. 4-5 smf, a Sărman. 6 a (Îc) Om ~ Om uscat, de care nu se mai prinde carnea. 7 av (Înv) Cumplit. 8 sf (Bot) Coroniște (Coronulla varia). 9 a (D. obiecte) Ponosit.

AMĂRẤT, -Ă, amărâți, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) mâhnit, necăjit, supărat; chinuit, trist. ♦ (Om) prăpădit, nenorocit; sărac. ♦ (Despre obiecte) Ponosit, uzat, sărăcăcios. – V. amărî.

AMĂRẤT, -Ă, amărâți, -te, adj. Mâhnit, necăjit, supărat; chinuit, trist. ♦ (Adesea substantivat) Prăpădit, nenorocit; sărac. ♦ (Despre obiecte) Ponosit, uzat, sărăcăcios. – V. amărî.

AMĂRẤT, -Ă, amărâți, -te, adj. Mâhnit, necăjit; chinuit, trist. ♦ (Adesea substantivat) Prăpădit, nenorocit; sărac. ♦ Învechit, ponosit, uzat. – V. amărî.

AMĂRÂT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A AMĂRÎ și A SE AMĂRÎ. 2) fig. Care este într-o stare sufletească apăsătoare; trist; mâhnit. /v. a amărî

amărî [At: CORESI, ap. HEM 1023 / V: (reg) ~mări / Pzi: ~răsc / E: lat *amarira] 1 vtr (Îoc îndulci) A face (ceva să aibă gust) amar (1). 2 vr A deveni amar (1). 3 vtr (Fig) A produce amărăciune în sufletul cuiva. 4 vt A necăji pe cineva. 5 vt (Șîe) A ~ viața, traiul sau zilele cuiva A face cuiva viața, traiul, zilele amare, nesuferite. 6 vr A se mâhni, a-și face sânge rău. 7 vtr (Mai ales îe) A-și ~ inima, zilele, traiul, viața A-și face inimă, trai, viață, zile amare din pricina cuiva sau a ceva. 8 vr A duce o viață amară, un trai ca vai de el.

AMĂRÎ́, amărăsc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A căpăta sau a face să capete gust amar. 2. Fig. A (se) întrista, a (se) supăra, a (se) mâhni. – Lat. *amarire.

AMĂRÎ, amărăsc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A căpăta sau a face să capete gust amar. 2. Fig. A (se) întrista, a (se) supăra, a (se) mâhni. – Lat. *amarire.

AMĂRÎ́, amărăsc, vb. IV. 1. Refl. A căpăta gust amar, a deveni, a se face amar. Smîntina s-a amărît.Intranz. (Rar) Ce-a fost verde-a veștejit, Ce-a fost dulce-a amărît, Ce-a fost vesel s-a mîhnit! ALECSANDRI, P. P. 336. ◊ Tranz. Frunza de pelin amărăște vinul. 2. Tranz. Fig. A produce amărăciune în sufletul cuiva, a întrista, a îndurera. Dorule, m-ai amărît! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137. ◊ (Cu privire la viață, la trai, la zile) Un frate al meu și un fiu al său fac tot ce trebuie ca să-mi amărască viața. SADOVEANU, N. F. 33. Pentru ce să-i amărăști [mamei] Și zilele puține? Că n-are-n lume bun și drag Decît pe mine. COȘBUC, P. I 75. Dulce maică, dragi surori... Ștergeți voi lacrimile, Nu v-amărîți zilele! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 193. ◊ Absol. Fig. Gura îndulcește, gura amărăște.Refl. De ce te căiești, băiețele, și te amărăști? ISPIRESCU, L. 313. Coasa-n cui a ruginit Și eu, maică, n-am venit; Tare ti-i fi amărît! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 197. ♦ Refl. A duce o viață amară, plină de suferințe. Sînteți sănătoasă? – Iacă, mă amărăsc și eu pe aici, pe lîngă casă. SLAVICI, la TDRG.

AMĂRÎ́T, -Ă, amărîți, -te, adj. 1. (Despre oameni și, p. ext., despre manifestările lor) Mîhnit, îndurerat, necăjit. Rămîn amărît și bătrîn. BENIUC, V. 141. Tata a privit în juru-i trudnic... păstrînd cîteva clipe o tăcere amărîtă. SADOVEANU, N. F. 43. Vai, săracele de noi, amărîtele de noi... se va fi mîniat împăratul pe noi. RETEGANUL, P. II 24. Cînd gîndesc, amărîtul de mine, că am să mă întorc iar la dînsa acasă, îmi vine să turbez! CREANGĂ, P. 122. ♦ (Despre viață) Chinuit, trist. O să-mi împuținați amărîtele zile ce mai am de trăit. SADOVEANU, N. F. 33. Măi Iliuță... tare-i grea și amărîtă viața noastră! SADOVEANU, N. F. 69. 2. (Despre oameni și despre lucruri) Prăpădit, nenorocit. Drumul continua drept ca o ață, și în puține minute intrară în Babaroaga, un sat amărît. REBREANU, R. I 74. ◊ (Substantivat) Dimpreună cu ei venea un slujbaș... și un amărît cu toba după gît. PAS, L. I 138. 3. (Despre obiecte) învechit, uzat, ponosit. Erau între ei [între birjari] și bogați și săraci, cunoscîndu-i pe unii și pe alții după livrelele și șepcile lor, unele strălucitoare, altele amărîte. PAS, Z. I 224.

AMĂRÎ, amărăsc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A căpăta sau a face să capete gust amar. 2. A (se) întrista, a (se) supăra, a (se) îndurera. – Lat. *amarire.

A SE AMĂRÎ mă ~ăsc intranz. 1) A deveni (mai) amar. 2) fig. A deveni amărât; a se întrista; a se scârbi. /< lat. amarire

A AMĂRÎ́ ~ăsc tranz. A face să se amărască. /<lat. amarire

amărî v. 1. a face amar; 2. fig. a supăra pe cineva, a-l întrista. [Lat. AMARESCERE].

amărît a. 1. supărat la culme, întristat; 2. (în ocări) mișel, nevoiaș: amărîtule! 3. nenorocit: amărîtul de mine! CR.

amărắsc, a v. tr. (d. amar). Fac amar. Fig. Supăr, întristez mult.

amărît, -ă adj. (d. amărăsc). Foarte întristat, plin de amărăciune: un om amărît, o viață amărîtă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amărất adj. m., s. m., pl. amărấți; adj. f., s. f. amărấtă, pl. amărấte

amărât adj. m., s. m., pl. amărâți; f. sg. amărâtă, pl. amărâte

amărî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. amărắsc, imperf. 3 sg. amărá, perf. s. 3 sg. amărî́, 3 pl. amărấră, m.m.c.p. 3 sg. amărấse, pl. amărấseră; conj. prez. 3 să amăráscă; ger. amărấnd; part. amărất

arată toate definițiile

Intrare: amărât (adj.)
amărât1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amărât
  • amărâtul
  • amărâtu‑
  • amărâ
  • amărâta
plural
  • amărâți
  • amărâții
  • amărâte
  • amărâtele
genitiv-dativ singular
  • amărât
  • amărâtului
  • amărâte
  • amărâtei
plural
  • amărâți
  • amărâților
  • amărâte
  • amărâtelor
vocativ singular
plural
Intrare: amărât (s.m.)
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amărât
  • amărâtul
  • amărâtu‑
plural
  • amărâți
  • amărâții
genitiv-dativ singular
  • amărât
  • amărâtului
plural
  • amărâți
  • amărâților
vocativ singular
  • amărâtule
  • amărâte
plural
  • amărâților
Intrare: amărî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • amărî
  • amărâre
  • amărât
  • amărâtu‑
  • amărând
  • amărându‑
singular plural
  • amărăște
  • amăraște
  • amărâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • amărăsc
(să)
  • amărăsc
  • amăram
  • amărâi
  • amărâsem
a II-a (tu)
  • amărăști
(să)
  • amărăști
  • amărai
  • amărâși
  • amărâseși
a III-a (el, ea)
  • amărăște
  • amăraște
(să)
  • amărască
  • amăra
  • amărî
  • amărâse
plural I (noi)
  • amărâm
(să)
  • amărâm
  • amăram
  • amărârăm
  • amărâserăm
  • amărâsem
a II-a (voi)
  • amărâți
(să)
  • amărâți
  • amărați
  • amărârăți
  • amărâserăți
  • amărâseți
a III-a (ei, ele)
  • amărăsc
(să)
  • amărască
  • amărau
  • amărâ
  • amărâseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

amărât, -ă amărât (2) amărâtă

  • 1. (Om) mâhnit, necăjit, supărat; chinuit, trist.
    exemple
    • Rămîn amărît și bătrîn. BENIUC, V. 141.
      surse: DLRLC
    • Tata a privit în juru-i trudnic... păstrînd cîteva clipe o tăcere amărîtă. SADOVEANU, N. F. 43.
      surse: DLRLC
    • Vai, săracele de noi, amărîtele de noi... se va fi mîniat împăratul pe noi. RETEGANUL, P. II 24.
      surse: DLRLC
    • Cînd gîndesc, amărîtul de mine, că am să mă întorc iar la dînsa acasă, îmi vine să turbez! CREANGĂ, P. 122.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Despre viață:
      surse: DLRLC sinonime: chinuit trist 2 exemple
      exemple
      • O să-mi împuținați amărîtele zile ce mai am de trăit. SADOVEANU, N. F. 33.
        surse: DLRLC
      • Măi Iliuță... tare-i grea și amărîtă viața noastră! SADOVEANU, N. F. 69.
        surse: DLRLC
    • 1.2. (Om) prăpădit, nenorocit; sărac.
      exemple
      • Drumul continua drept ca o ață, și în puține minute intrară în Babaroaga, un sat amărît. REBREANU, R. I 74.
        surse: DLRLC
      • Dimpreună cu ei venea un slujbaș... și un amărît cu toba după gît. PAS, L. I 138.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Despre obiecte:
      exemple
      • Erau între ei [între birjari] și bogați și săraci, cunoscîndu-i pe unii și pe alții după livrelele și șepcile lor, unele strălucitoare, altele amărîte. PAS, Z. I 224.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi amărî
    surse: DEX '98 DEX '09

amărî

  • 1. A căpăta sau a face să capete gust amar.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Smântâna s-a amărât.
      surse: DLRLC
    • intranzitiv rar Ce-a fost verde-a veștejit, Ce-a fost dulce-a amărît, Ce-a fost vesel s-a mîhnit! ALECSANDRI, P. P. 336.
      surse: DLRLC
    • Frunza de pelin amărăște vinul.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat A (se) întrista, a (se) supăra, a (se) mâhni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mâhni supăra îndurera întrista 7 exemple
    exemple
    • Dorule, m-ai amărît! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 137.
      surse: DLRLC
    • Un frate al meu și un fiu al său fac tot ce trebuie ca să-mi amărască viața. SADOVEANU, N. F. 33.
      surse: DLRLC
    • Pentru ce să-i amărăști [mamei] Și zilele puține? Că n-are-n lume bun și drag Decît pe mine. COȘBUC, P. I 75.
      surse: DLRLC
    • Dulce maică, dragi surori... Ștergeți voi lacrimile, Nu v-amărîți zilele! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 193.
      surse: DLRLC
    • absolut Gura îndulcește, gura amărăște.
      surse: DLRLC
    • De ce te căiești, băiețele, și te amărăști? ISPIRESCU, L. 313.
      surse: DLRLC
    • Coasa-n cui a ruginit Și eu, maică, n-am venit; Tare ti-i fi amărît! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 197.
      surse: DLRLC
    • 2.1. reflexiv A duce o viață amară, plină de suferințe.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Sînteți sănătoasă? – Iacă, mă amărăsc și eu pe aici, pe lîngă casă. SLAVICI, la TDRG.
        surse: DLRLC

etimologie: