2 intrări
29 de definiții (maximum 20 afișate)
alteráre sf [At: MAIORESCU, L. 25 / Pl: ~rări / E: altera] 1-2 Transformare sau modificare în rău). 3 Descompunere. 4-5 (Muz) Modificare a unei note muzicale (înălțând-o sau) coborând-o, punând, înaintea ei diezul sau bemolul. Si: alterație (3-4). 6 Tulburare. 7 Falsificare. 8 (Fon; d. sunete) Transformare.
ALTERÁRE, alterări, s. f. Acțiunea de a (se) altera și rezultatul ei. – V. altera.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALTERÁRE, alterări, s. f. Acțiunea de a (se) altera și rezultatul ei. – V. altera.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ALTERÁRE, alterări, s. f. Acțiunea de a (se) altera și rezultatul ei. 1. Schimbare, modificare (de obicei în rău); descompunere, stricare. Alterarea cărnii. 2. Denaturare, falsificare. Alterarea unui text. 3. Schimbare sau modificare a pronunțării unui sunet. 4. Ridicare sau coborîre cu un semiton sau două a unui sunet, a unui acord etc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALTERÁRE, alterări, s. f. Acțiunea de a (se) altera și rezultatul ei; descompunere. ♦ Denaturare, falsificare. ♦ Modificarea pronunțării unui sunet. ♦ Ridicare sau coborâre cu un semiton sau două a unui sunet, acord etc.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
alteráre s. f., g.-d. art. alterắrii; pl. alterắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
alteráre s. f., g.-d. art. alterării; pl. alterări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ALTERÁRE s. 1. acrire, descompunere, fermentare, împuțire, înăcrire, stricare. (~ mâncării.) 2. v. râncezire. 3. v. poluare. 4. v. denaturare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ALTERÁRE s.f. Acțiunea de a (se) altera; alterație. ♦ Descompunere. ♦ Schimbare, denaturare, falsificare. ♦ Modificarea pronunțării unui sunet. [< altera].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
alterá vtr [At: DA / Pzi: -réz / E: fr altérer] 1-2 A (se) schimba (de obicei, în rău). 3-4 (D. materii organice) A (se) descompune. 5-6 (Muz) A modifica o notă (înălțând-o sau) coborând-o cu un semiton. 7-8 A (se) tulbura. 9-10 A (se) falsifica. 11 (D. sunete) A (se) transforma.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALTERÁ, alterez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A suferi sau a face să sufere transformări sub acțiunea mediului extern; a (se) descompune, a (se) strica. ◊ Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica, a se transforma. 3. Refl. (Fon.; despre sunete) A se schimba, a se transforma. 4. Tranz. (Muz.) A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.). – Din fr. altérer, lat. alterare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALTERÁ, alterez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A suferi sau a face să sufere transformări sub acțiunea mediului extern; a (se) descompune, a (se) strica. ◊ Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica, a transforma. 3. Refl. (Fon.; despre sunete) A se schimba, a se transforma. 4. Tranz. (Muz.) A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.) – Din fr. altérer, lat. alterare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ALTERÁ, alterez, vb. I. 1. Refl. A se descompune sub influența unui agent extern; (despre alimente) a se strica. Unele medicamente se alterează la căldură Peștele se alterează repede. ◊ Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica. A altera un text. 3. Refl. (Rar, despre sunete, în special despre labiale) A se schimba. Sunetul «p» s-a alterat, trecînd la «k’», în cuvîntul «piatră», care a devenit astfel «chiatră». 4. Tranz. A ridica sau a coborî un sunet sau un acord cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALTERÁ, alterez, vb. I. 1. Refl. A se descompune sub influența unui agent extern; (despre alimente) a se strica. ◊ Tranz. Căldura alterează alimentele. 2. Tranz. A denatura, a falsifica. 3. Refl. (Fon.; despre sunete) A se schimba, a se transforma. 4. Tranz. (Muz.) A ridica sau a coborî un sunet, un acord etc. cu un semiton sau două (cu ajutorul diezilor, bemolilor etc.). – Fr. altérer (lat. lit. alterare).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
alterá (a ~) vb., ind. prez. 3 altereáză
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
alterá vb., ind. prez. 1 sg. alteréz, 3 sg. și pl. altereáză
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ALTERÁ vb. 1. a se acri, a se descompune, a fermenta, a se împuți, a se înăcri, a se strica, (înv. și reg.) a se sărbezi, a se sminti, (reg.) a se mocni, a se zeri, (prin Ban.) a se pâșcăvi, (prin Transilv.) a se scoace. (Laptele s-a ~.) 2. v. râncezi. 3. v. polua. 4. v. denatura. 5. v. transforma.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ALTERÁ vb. I. 1. refl. A se descompune (din cauza unui anumit agent extern); (despre alimente) a se strica. 2. tr. A denatura, a falsifica. 3. refl. (Fon.; despre sunete) A se preface, a se schimba. 4. tr. A ridica ori a coborî un sunet sau un acord cu un semiton cu ajutorul accidenților muzicali. [< fr. altérer, cf. lat. alterare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALTERÁ vb. I. refl. 1. a se descompune; (despre alimente) a se strica. ◊ (despre roci) a (se) dezagrega. 2. (lingv.; despre sunete) a-și modifica pronunțarea sub influența altui sunet. II. tr. 1. a denatura adevărul. 2. (muz.) a se modifica înălțimea unui sunet. (< fr. altérer, lat. alterare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SE ALTERÁ se ~eáză intranz. 1) A pierde proprietățile pozitive sub acțiunea factorilor externi; a se strica; a se înăcri; a se descompune. Peștele se ~ează repede. 2) (despre sunete) A-și modifica calitatea. /<fr. altérer, lat. alterare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a) altera | alterare | alterat | alterând | singular | plural | ||
alterează | alterați | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | alterez | (să) alterez | alteram | alterai | alterasem | |
a II-a (tu) | alterezi | (să) alterezi | alterai | alterași | alteraseși | ||
a III-a (el, ea) | alterează | (să) altereze | altera | alteră | alterase | ||
plural | I (noi) | alterăm | (să) alterăm | alteram | alterarăm | alteraserăm, alterasem* | |
a II-a (voi) | alterați | (să) alterați | alterați | alterarăți | alteraserăți, alteraseți* | ||
a III-a (ei, ele) | alterează | (să) altereze | alterau | alterară | alteraseră |
Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | alterare | alterarea |
plural | alterări | alterările | |
genitiv-dativ | singular | alterări | alterării |
plural | alterări | alterărilor | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |