opțiuni
  • info

18 definiții pentru dezagrega

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZAGREGA, pers. 3 dezagregă, vb. I. Refl. (Despre corpuri) A se desface în părțile constitutive. ♦ (Despre nucleul atomic al unui element; impr.) A se dezintegra. ♦ Fig. (Despre o comunitate) A-și pierde cu totul coeziunea. – După fr. désagréger.

DEZAGREGA, pers. 3 dezagregă, vb. I. Refl. (Despre corpuri) A se desface în părțile constitutive. ♦ (Despre nucleul atomic al unui element; impr.) A se dezintegra. ♦ Fig. (Despre o comunitate) A-și pierde cu totul coeziunea. – După fr. désagréger.

dezagrega [At: COSTINESCU / V: (înv) dizg~ / S și: (înv) desa~ / Pzi: 3 ~regă / E: fr désagreger] 1-2 vtr (D. corpuri, mai ales d. roci) A (se) desface în părțile constitutive prin acțiunea factorilor externi (chimici și fizici). 3 vr (Rar; d. alimente) A se altera. 4-5 vtr (Imp; d. nucleele atomice) A (se) dezintegra. 6-7 vtr (Îvr; îf dizgrega; d. raze de lumină) A (se) dispersa. 8-9 vtr (Fig) A face să piardă (sau a pierde) parțial sau total coeziunea.

DEZAGREGA, pers. 3 dezagregă, vb. I. Refl. (Despre corpuri) A se desface în părțile lui constitutive. V. descompune. Rocile se dezagregă. ◊ Tranz. Schimbările atmosferice succesive dezagregă rocile. ♦ Fig. (Despre o comunitate) A-și pierde coeziunea. – Prez. ind. pers. 3 și: dezagreghează.

DEZAGREGA vb. I. tr., refl. 1. (Despre corpuri) A (se) desface în părțile lui constitutive. 2. (Fig.) A-și pierde sau a face să-și piardă unitatea, coeziunea. [P.i. dezagreg, 3,6 -gă și -ghează. / cf. fr. désagréger].

DEZAGREGA vb. tr., refl. 1. (despre corpuri) a (se) desface în părțile constitutive. ◊ (despre nuclee atomice) a (se) dezintegra. 2. (fig.) a (se) descompune, a (se) dizolva, a (se) împrăștia. (< fr. désagréger)

A DEZAGREGA dezagreg tranz. A face să se dezagrege; a dezintegra. /<fr. désagréger

A SE DEZAGREGA pers. 3 se dezagregă intranz. 1) (despre corpuri) A se separa în elementele constitutive; a se descompune; a se disocia; a se dezasambla; a se desface. 2) (despre nuclee acomice) A se transforma spontan în alte nuclee atomice; a se dezintegra. 3) (despre comunități) A-și pierde coeziunea internă; a se dezmembra; a se dezarticula; a se descompune; a se destrăma; a se dezbina. 4) (despre roci) A se distruge sub acțiunea factorilor externi. /<fr. désagréger

disagrega v vz dezagrega

disgrega v vz dezagrega

* dezagrég și -ghéz, a -gá v. tr. (fr. désagregér. V. agregat, congregațiune). Fiz. Chim. Min. Desfac în părțile din care se compune: umezeala dezagregă cele maĭ multe corpurĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezagrega (a se ~) (desp. de-za-gre-/dez-a-) vb. refl., ind. prez. 3 se dezagregă, imperf. 3 pl. se dezagregau; conj. prez. 3 să se dezagrege; ger. dezagregându-se

!dezagrega (a se ~) (de-za-gre-/dez-a-) vb. refl., ind. prez. 3 se dezagregă

dezagrega vb. (sil. -gre-; mf. dez-), ind. prez. 3 sg. și pl. dezagregă/dezagreghează; ger. dezagregând

dezagrega (ind. prez. 3 sg. și pl. dezagregă)

desagreghez.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZAGREGA vb. v. dezintegra.

DEZAGREGA vb. a (se) dezintegra. (Un corp care s-a ~.)

A (se) dezagrega ≠ a (se) agrega

Intrare: dezagrega
  • silabație: de-za-gre-ga, dez-a-gre-ga info
verb (V13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezagrega
  • dezagregare
  • dezagregat
  • dezagregatu‑
  • dezagregând
  • dezagregându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • dezagregă
 (să)
  • dezagrege
  • dezagrega
  • dezagregă
  • dezagregase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • dezagregă
 (să)
  • dezagrege
  • dezagregau
  • dezagregară
  • dezagregaseră
  • silabație: de-za-gre-ga, dez-a-gre-ga info
verb (V205)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezagrega
  • dezagregare
  • dezagregat
  • dezagregatu‑
  • dezagregând
  • dezagregându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • dezagreghează
 (să)
  • dezagregheze
  • dezagrega
  • dezagregă
  • dezagregase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • dezagreghează
 (să)
  • dezagregheze
  • dezagregau
  • dezagregară
  • dezagregaseră
disgrega
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
disagrega
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezagregaverb

  • 1. (Despre corpuri) A se desface în părțile constitutive. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: desface antonime: agrega
    • format_quote Rocile se dezagregă. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Schimbările atmosferice succesive dezagregă rocile. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.