11 definiții pentru modificare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

modificare sf [At: ROM. LIT 267 1/2 / Pl: ~cări / E: modifica] 1 Schimbare. 2 Corectare. 3-4 (Ccr) Ceea ce se modifică (1-2).

MODIFICÁRE, modificări, s. f. Acțiunea de a (se) modifica și rezultatul ei; prefacere, transformare, modificație. – V. modifica.

MODIFICÁRE, modificări, s. f. Acțiunea de a (se) modifica și rezultatul ei; prefacere, transformare, modificație. – V. modifica.

MODIFICÁRE, modificări, s. f. Acțiunea de a modifica și rezultatul ei; schimbare, prefacere, transformare. Copiștii au introdus tot felul de modificări în textul cronicii lui Gr. Ureche. ROSSETTI, S. E. 18. În așteptarea acestor modificări ipotetice și îndepărtate, gospodăria spitalului suferea îndestule lipsuri. C. PETRESCU, Î. II 49.

MODIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) modifica și rezultatul ei; schimbare, transformare, prefacere; modificație. [< modifica].

*modificațiúne f. (lat. modificátio, -ónis). Acțiunea de a saŭ de a se modifica. – Și -áție, dar ob. -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

modificáre s. f., g.-d. art. modificắrii; pl. modificắri

modificáre s. f., g.-d, art. modificării; pl. modificări


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

MODIFICÁRE s. 1. v. evoluție. 2. v. metamorfoză. 3. prefacere, prelucrare, refacere, schimbare, transformare. (~ unui text.) 4. v. reformare. 5. v. transformare. 6. (FON.) prefacere, schimbare, transformare, tratament. (~ labialelor.) 7. v. variație.

MODIFICARE s. 1. devenire, dezvoltare, evoluție, prefacere, schimbare, transformare. (Procesul ~.) 2. metamorfozare, metamorfoză, prefacere, preschimbare, schimbare, transformare, (rar) strămutare, (înv. și pop.) mutare, prefăcătură, schimbătură, (reg.) străformare, (înv.) modificație, preobrajenie, strămutătură, transformație, (fig.) răsturnare. (A suferit o adîncă ~.) 3. prefacere, prelucrare, refacere, schimbare, transformare. (~ unui text.) 4. reformare, schimbare. (~ ortografiei.) 5. (FON.) prefacere, schimbare, transformare, trecere. (~ lui „l” intervocalic în „r” în elementele românești de origine latină.) 6. (FON.) prefacere, schimbare, transformare, tratament. (~ labialelor.) 7. schimbare, variație. (~ temperaturii.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

MODIFICÁRE s. f. (< modificá, cf. lat., it. modificare, fr. modifier): schimbare, transformare a unui sunet, a sensului, a formei (structurii, aspectului exterior), a funcției sintactice a unui cuvânt, datorită unor cauze determinate. ◊ ~ fonétică: transformare suferită de un sunet în evoluția unei limbi. Ea poate fi de două feluri: a) necondiționátă (necombinatórie): transformare spontană care depinde numai de natura sunetului respectiv, indiferent de sunetele înconjurătoare. Astfel, diftongarea lui e deschis în ie sau dispariția sunetului h în cuvintele moștenite de limba română din latină, ca de exemplu ferrum > fier, pectus > piept, homo > om, prehendere > prinde etc. b) condiționátă (combinatórie, poziționálă): transformare provocată de coarticulație, de influența sunetelor învecinate. Astfel: diftongarea lui e accentuat în ea înaintea unei silabe care conține un ă, în unele cuvinte românești ca negru – neagră, sterp – stearpă etc. Sunt condiționate următoarele m. fonetice: asimilarea, disimilarea (disimilația), haplologia, metateza, epenteza, anaptixa, proteza și sincopa (v. fiecare din aceste noțiuni). ◊ ~ lexicálă: m. a sensului sau a formei cuvintelor. ◊ ~ gramaticálă: m. a părților de vorbire, a propozițiilor sau a frazelor. ◊ ~ morfológică: m. a formei, a structurii unei părți de vorbire. ◊ ~ sintáctică: m. a structurii unei părți de propoziție, a unei propoziții sau a unei fraze. ◊ ~ semántică: m. a sensului unui cuvânt datorită unor factori intralingvistici și extralingvistici. ◊ ~ analógică: m. care se produce sub influența unui alt element asemănător (v. analogíe).


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MODIFICÁRE (< modifica) s. f. 1. Acțiunea de a modifica și rezultatul ei; schimbare, transformare; modificație. 2. (METAL.) Procedeu de îmbunătățire a structurii unor aliaje prin adăugarea unor mici cantități de modificatori (2) puțin înainte de turnare.

Intrare: modificare
modificare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • modificare
  • modificarea
plural
  • modificări
  • modificările
genitiv-dativ singular
  • modificări
  • modificării
plural
  • modificări
  • modificărilor
vocativ singular
plural