2 intrări
33 de definiții
din care- explicative (21)
- morfologice (7)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
alinire sn vz alinare
ALINA, alin, vb. I. Tranz. și refl. A (se) potoli, a (se) ușura, a (se) micșora (în intensitate), a (se) domoli; a (se) liniști. [Var.: (rar) alini vb. IV] – Lat. *allenare.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALINA, alin, vb. I. Tranz. și refl. A (se) potoli, a (se) ușura, a (se) micșora (în intensitate), a (se) domoli; a (se) liniști. [Var.: (rar) alini vb. IV] – Lat. *allenare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ALINA, alin, vb. I. Tranz. și refl. A (se) potoli, a (se) ușura, a (se) micșora (în intensitate), a (se) domoli; a (se) liniști. [Var.: (rar) alini vb. IV] – Lat. *allenare.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ALINARE, alinări, s. f. Acțiunea de a (se) alina și rezultatul ei. – V. alina.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALINARE, alinări, s. f. Acțiunea de a (se) alina și rezultatul ei. – V. alina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ALINI vb. IV v. alina.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALINI vb. IV v. alina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
ALINI vb. IV v. alina.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
alina2 vi [At: DA / Pzi: alin / E: nct] (Îrg) A șchiopăta ușor Cf alinta, alicni.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
alina1 [At: VARLAAM, C. 310 / Pzi: alin, (înv) ~nez / V: ~lini (pzi: ~nesc) / E: lin] 1-2 vtr (D. fenomene naturale) A (se) micșora în intensitate. 3-4 vtr (D. fenomene naturale) A (se) potoli. 5 vi (Înv) A opri o mișcare pornită. 6-7 vtr (D. sentimente neplăcute, senzații dureroase) A (se) calma. 8-9 vtr (D. ființe cuprinse de emoție puternică, de surescitare) A (se) liniști. 10 vt (D. ființe, în special, oameni) A mângâia. 11 vt (D. lucruri) A așeza. 12 vr (D. oameni) A se liniști ducându-se la culcare. 13 vr (D. păsări) A se așeza (pe ceva).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
alinare1 sf [At: NEGRUZZI, S. II, 16 / Pl: ~nări / E: alina] 1 Micșorare a intensității unui fenomen natural Si: alinat1 (1), (rar) alinătură. 2 Potolire a unui fenomen natural Si: alinat1 (2). 3 Oprire a unei mișcări pornite Si: alinat1 (3). 4 Calmare a unor sentimente neplăcute, senzații dureroase Si: alinat1 (4). 5 Liniștire a unei ființe cuprinse de emoție puternică, de surescitare Si: alinat1 (5). 6 Mângâiere a unei ființe, a unui om Si: alinat1 (6). 7 Așezare a unor lucruri Si: alinat1 (7). 8 Liniștire a cuiva prin ducere la culcare Si: alinat1 (8). 9 Așezare a unei păsări pe ceva Si: alinat (9).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
alinare2 sf [At: DA / Pl: ~nări / E: alina1] Șchiopătare ușoară Si: alinat2 Cf alintare, alicnire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
alini v vz alina
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
❍ALINA2... Olten. Băn. = ANINA...
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ALINA1 (-in) I. vb. tr. 1 A liniști, a astîmpăra, a potoli: vrînd să-l aline, îi arătară două statuete de bronz (NEGR.); ~ dorul; Mult e mult de cînd te-aștept Să-mi alin dorul din piept (ALECS.); ~ durerea, chinul, necazul; sora cea mai mare alină frica surorilor celor mai mici cu cuvinte liniștitoare (ISP.); timpul șterge și alină toate patimile pămîntești (ODOB.) ¶ 2 A potoli: a-și ~ foamea, setea ¶ 3 A mîngîia: Străină-s, Doamne, străină, De nici apa nu m’alină, De-ar ploua o săptămînă (IK.-BRS.). II. vb. refl. 1 A se liniști, a se astîmpăra, a se potoli: Dar din ce în ce s’alină Toate sgomotele ’n sat (COȘB.); Și dacă vremea s’alină, parcă mă mai răcoresc (CON.) ¶ 2 A înceta, a se opri: La un semn s’alină jocul (COȘB.) ¶ 3 A se liniști prin somn, a se culca: Cîte păsărele ’n codru... Toate cină Și s’alină, Numai eu n’am ce cina, Nici cu ce m’alina (IK.-BRS.) [lat. *allenare < lenis].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ALINARE sf. 1 Faptul de a (se) alina1 ¶ 2 Potolire, leac: nu pot găsi nici o ~ la durerea mea.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
❍ALINI (-inesc) vb. refl. 1 A se odihni: n’au vrut boierul să se mai alinească la cumnatu-său (SB.) ¶ 2 A curge mai lin: Și ’ncepea a trăgea Unde s’alinește apa (GR.-N.) (👉 ALINA) [lin + alina1].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
ALINA, alin, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la o senzație, dureroasă sau la un sentiment neplăcut) A potoli, a ușura, a micșora (în intensitate). Vîntule, tu încotro te vei duce s-alini Durerea rănilor? BENIUC, V. 75. Acea bătrînă cuminte are învățătură veche. Alină durerile trupului, descurcă mîhnirile inimii. SADOVEANU, N. P. 32. Alină frica surorilor celor mici cu cuvinte liniștitoare. ISPIRESCU, L. 239. Las’să leg a mea viață de a ta... în brațe-mi vino, Și durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o. EMINESCU. O. I 142. ◊ (Complementul este un partitiv) Eu acol-oi fi-ngropat... Și din mine-o răsări... Din ochi negri păhărele, Ca să beai, maică, cu ele Și să-ți mai alini din jele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 324. ◊ Refl. (Uneori cu determinări introduse prin prep. «de») Cînd vei simți că te alini... te mai ungi o dată singur. SADOVEANU, N. F. 88. Că și io o să mă-nsor, Să mă mai alin de dor. TEODORESCU, P, P. 270. 2. Tranz. (Cu privire la o ființă stăpînită de o emoție sau de o surescitare) A liniști. Nu ești singur. Horea, nu ești. Toți copiii te alină! CASSIAN, H. 6.. În sfirșit, vrînd să-l aline, îi arătară două statuete de bronz. NEGRUZZI, S. I 203. ◊ Absol. Faceți să scapere miezul cuvîntului, Bobul adînc de lumină Care mîngîie, care alină. DEȘLIU, G. 34. ◊ Refl. Sloboziți-i, domnilor judecători, de la judecată, zise ea, și lăsați-i să se aline. SADOVEANU, P. M. 267. 3. Refl. (Despre lucruri în mișcare, despre fenomenele naturii, zgomote etc.) A se potoli, a se domoli, a se liniști. După cum șușuia vîntul în brazi și se alina, și iar pornea și se alina, se cunoștea că înserarea va veni cu liniște. SADOVEANU, F. J. 537. Dar din ce în ce s-alină Toate zgomotele-n sat. Muncitorii s-au culcat. Liniștea-i acum deplină Și-a-nnoptat. COȘBUC, P. I 48. Rîul spumegat S-alina-ncet din cursu-i cu șoapte zgomotoase. MACEDONSKI, O. I 243. ♦ A încetini, a se opri. La un semn s-alină jocul. COȘBUC, P. I 72. – Variantă: (rar) alini, alinesc (SBIERA, P. 55, RUSSO, O. A. 117), vb. IV.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALINARE, alinări, s. f. Acțiunea de a (se) alina și rezultatul ei. 1. Liniștire, calmare a unei dureri fizice sau morale, potolire a unei stări de surescitare sau de emoție. Cu-al vorbelor duios șirag Se-ntrec să toarne alinări în cei ce pleacă-n depărtări Din satul lor cel drag. NECULUTĂ, Ț. D. 99. Simțeam că el n-afl-alinare, Că, singur așa, i-e urît. COȘBUC, P. I 235. Aduc o alinare Jalnicului tău suspin. ALECSANDRI, P. A. 86. 2. Domolire a unui fenomen atmosferic. [Animalele] mîncau puțin, sau nu mîncau de loc, așteptînd alinarea [viforniței], pe care animalele o presimt cu mult înaintea noastră. SADOVEANU, P. M. 171. Între urgiile iernii se deschid și alinări subt un cer curat și verde ca gheața. SADOVEANU, N. P. 277.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ALINARE, alinări, s. f. Acțiunea de a (se) alina și rezultatul ei; liniștire, potolire, calmare, domolire.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
ALINI vb. IV. v. alina.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
A SE ALINA mă alin intranz. A ajunge la o stare de liniște; a se liniști; a se calma; a se potoli. /<lat. allenare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A ALINA alin tranz. A face să se aline; a liniști; a calma; a potoli. ~ durerea. /<lat. allenare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
alinà v. a liniști, a potoli, a ușura (durerea). [Lat. ALLENARE, din LENIS] ║ adv. lin, încetișor: alin s’oglindește ’n sufletele lor AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
alín, a -á v. tr. (lat. alléno, -áre, d. lenis, lin). Liniștesc, stîmpăr, potolesc (durerea saŭ doru).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
alina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alin, 3 alină; conj. prez. 1 sg. să alin, 3 să aline
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
alinare s. f., g.-d. art. alinării; pl. alinări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
alina (a ~) vb., ind. prez. 3 alină
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
alinare s. f., g.-d. art. alinării; pl. alinări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
alina vb., ind. prez. 1 sg. alin, 3 sg. și pl. alină
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
alinare s. f., g.-d. art. alinării; pl. alinări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
alin.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ALINA vb. 1. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblânzi, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) tempera, a (se) ușura, (înv. și pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. și reg.) a (se) mângâia, (înv.) a (se) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori. (Cele spuse i-au ~ durerea; a plâns și s-a ~.) 2. v. consola.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ALINARE s. 1. calmare, domolire, liniștire, potolire, temperare, ușurare, (rar) potoleală, (înv.) potolit. (~ durerilor.) 2. v. consolare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ALINA vb. 1. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmblînzi, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) tempera, a (se) ușura, (înv. și pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. și reg.) a (se) mîngîia, (înv.) a (se) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori. (Cele spuse i-au ~ durerea; a plîns și s-a ~.) 2. a (se) consola, a (se) îmbărbăta, a (se) încuraja, a (se) mîngîia, (grecism înv.) a (se) parigorisi. (Încerca să-l ~ pentru pierderea suferită.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ALINARE s. 1. calmare, domolire, liniștire, potolire, temperare, ușurare, (rar) potoleală, (înv.) potolit. (~ durerilor.) 2. consolare, îmbărbătare, încurajare, mîngîiere, (înv.) consolație, parigorie, (fig.) balsam, refugiu. (Și-a găsit ~ în muncă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
alina (-n, -at), vb. – A liniști, a calma, a consola. Lat. *allēnāre (Byhan 11; Pușcariu 62; Candrea-Dens., 989; DAR; Rosetti, I, 79); cf. it. (sard.) allenare. Philippide, II, 658, presupune o formă *allēnῑre. – Der. alinător, adj. (care alină).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (VT1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT401) Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
alina, alinverb
- 1. (Cu privire la o senzație, dureroasă sau la un sentiment neplăcut) A (se) potoli, a (se) ușura, a (se) micșora (în intensitate). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Vîntule, tu încotro te vei duce s-alini Durerea rănilor? BENIUC, V. 75. DLRLC
- Acea bătrînă cuminte are învățătură veche. Alină durerile trupului, descurcă mîhnirile inimii. SADOVEANU, N. P. 32. DLRLC
- Alină frica surorilor celor mici cu cuvinte liniștitoare. ISPIRESCU, L. 239. DLRLC
- Las’să leg a mea viață de a ta... în brațe-mi vino, Și durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o. EMINESCU. O. I 142. DLRLC
- Eu acol-oi fi-ngropat... Și din mine-o răsări... Din ochi negri păhărele, Ca să beai, maică, cu ele Și să-ți mai alini din jele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 324. DLRLC
- Cînd vei simți că te alini... te mai ungi o dată singur. SADOVEANU, N. F. 88. DLRLC
- Că și io o să mă-nsor, Să mă mai alin de dor. TEODORESCU, P, P. 270. DLRLC
-
- 2. (Cu privire la o ființă stăpânită de o emoție sau de o surescitare) A (se) liniști. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nu ești singur, Horea, nu ești. Toți copiii te alină! CASSIAN, H. 6. DLRLC
- În sfirșit, vrînd să-l aline, îi arătară două statuete de bronz. NEGRUZZI, S. I 203. DLRLC
- Faceți să scapere miezul cuvîntului, Bobul adînc de lumină Care mîngîie, care alină. DEȘLIU, G. 34. DLRLC
- Sloboziți-i, domnilor judecători, de la judecată, zise ea, și lăsați-i să se aline. SADOVEANU, P. M. 267. DLRLC
-
- 3. (Despre lucruri în mișcare, despre fenomenele naturii, zgomote etc.) A se potoli, a se domoli, a se liniști. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- După cum șușuia vîntul în brazi și se alina, și iar pornea și se alina, se cunoștea că înserarea va veni cu liniște. SADOVEANU, F. J. 537. DLRLC
- Dar din ce în ce s-alină Toate zgomotele-n sat. Muncitorii s-au culcat. Liniștea-i acum deplină Și-a-nnoptat. COȘBUC, P. I 48. DLRLC
- Rîul spumegat S-alina-ncet din cursu-i cu șoapte zgomotoase. MACEDONSKI, O. I 243. DLRLC
-
- La un semn s-alină jocul. COȘBUC, P. I 72. DLRLC
-
-
etimologie:
- *allenare DEX '09 DEX '98
alinare, alinărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a (se) alina și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 1.1. Liniștire, calmare a unei dureri fizice sau morale, potolire a unei stări de surescitare sau de emoție. DLRLC
- Cu-al vorbelor duios șirag Se-ntrec să toarne alinări în cei ce pleacă-n depărtări Din satul lor cel drag. NECULUTĂ, Ț. D. 99. DLRLC
- Simțeam că el n-afl-alinare, Că, singur așa, i-e urît. COȘBUC, P. I 235. DLRLC
- Aduc o alinare Jalnicului tău suspin. ALECSANDRI, P. A. 86. DLRLC
-
- 1.2. Domolire a unui fenomen atmosferic. DLRLCsinonime: domolire
- [Animalele] mîncau puțin, sau nu mîncau de loc, așteptînd alinarea [viforniței], pe care animalele o presimt cu mult înaintea noastră. SADOVEANU, P. M. 171. DLRLC
- Între urgiile iernii se deschid și alinări subt un cer curat și verde ca gheața. SADOVEANU, N. P. 277. DLRLC
-
-
etimologie:
- alina DEX '98 DEX '09