2 intrări

28 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

aliníre sn vz alinare

alina2 vi [At: DA / Pzi: alin / E: nct] (Îrg) A șchiopăta ușor Cf alinta, alicni.

alina1 [At: VARLAAM, C. 310 / Pzi: alin, (înv) ~nez / V: ~lini (pzi: ~nesc) / E: lin] 1-2 vtr (D. fenomene naturale) A (se) micșora în intensitate. 3-4 vtr (D. fenomene naturale) A (se) potoli. 5 vi (Înv) A opri o mișcare pornită. 6-7 vtr (D. sentimente neplăcute, senzații dureroase) A (se) calma. 8-9 vtr (D. ființe cuprinse de emoție puternică, de surescitare) A (se) liniști. 10 vt (D. ființe, în special, oameni) A mângâia. 11 vt (D. lucruri) A așeza. 12 vr (D. oameni) A se liniști ducându-se la culcare. 13 vr (D. păsări) A se așeza (pe ceva).

alinare1 sf [At: NEGRUZZI, S. II, 16 / Pl: ~nări / E: alina] 1 Micșorare a intensității unui fenomen natural Si: alinat1 (1), (rar) alinătură. 2 Potolire a unui fenomen natural Si: alinat1 (2). 3 Oprire a unei mișcări pornite Si: alinat1 (3). 4 Calmare a unor sentimente neplăcute, senzații dureroase Si: alinat1 (4). 5 Liniștire a unei ființe cuprinse de emoție puternică, de surescitare Si: alinat1 (5). 6 Mângâiere a unei ființe, a unui om Si: alinat1 (6). 7 Așezare a unor lucruri Si: alinat1 (7). 8 Liniștire a cuiva prin ducere la culcare Si: alinat1 (8). 9 Așezare a unei păsări pe ceva Si: alinat (9).

alinare2 sf [At: DA / Pl: ~nări / E: alina1] Șchiopătare ușoară Si: alinat2 Cf alintare, alicnire.

ALINÁ, alín, vb. I. Tranz. și refl. A (se) potoli, a (se) ușura, a (se) micșora (în intensitate), a (se) domoli; a (se) liniști. [Var.: (rar) aliní vb. IV] – Lat. *allenare.

ALINÁ, alín, vb. I. Tranz. și refl. A (se) potoli, a (se) ușura, a (se) micșora (în intensitate), a (se) domoli; a (se) liniști. [Var.: (rar) aliní vb. IV] – Lat. *allenare.

ALINÁ, alín, vb. I. Tranz. și refl. A (se) potoli, a (se) ușura, a (se) micșora (în intensitate), a (se) domoli; a (se) liniști. [Var.: (rar) aliní vb. IV] – Lat. *allenare.

ALINÁRE, alinări, s. f. Acțiunea de a (se) alina și rezultatul ei. – V. alina.

ALINÁRE, alinări, s. f. Acțiunea de a (se) alina și rezultatul ei. – V. alina.

ALINÍ vb. IV v. alina.

ALINÁ, alín, vb. I. 1. Tranz. (Cu privire la o senzație, dureroasă sau la un sentiment neplăcut) A potoli, a ușura, a micșora (în intensitate). Vîntule, tu încotro te vei duce s-alini Durerea rănilor? BENIUC, V. 75. Acea bătrînă cuminte are învățătură veche. Alină durerile trupului, descurcă mîhnirile inimii. SADOVEANU, N. P. 32. Alină frica surorilor celor mici cu cuvinte liniștitoare. ISPIRESCU, L. 239. Las’să leg a mea viață de a ta... în brațe-mi vino, Și durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o. EMINESCU. O. I 142. ◊ (Complementul este un partitiv) Eu acol-oi fi-ngropat... Și din mine-o răsări... Din ochi negri păhărele, Ca să beai, maică, cu ele Și să-ți mai alini din jele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 324. ◊ Refl. (Uneori cu determinări introduse prin prep. «de») Cînd vei simți că te alini... te mai ungi o dată singur. SADOVEANU, N. F. 88. Că și io o să mă-nsor, Să mă mai alin de dor. TEODORESCU, P, P. 270. 2. Tranz. (Cu privire la o ființă stăpînită de o emoție sau de o surescitare) A liniști. Nu ești singur. Horea, nu ești. Toți copiii te alină! CASSIAN, H. 6.. În sfirșit, vrînd să-l aline, îi arătară două statuete de bronz. NEGRUZZI, S. I 203. ◊ Absol. Faceți să scapere miezul cuvîntului, Bobul adînc de lumină Care mîngîie, care alină. DEȘLIU, G. 34. ◊ Refl. Sloboziți-i, domnilor judecători, de la judecată, zise ea, și lăsați-i să se aline. SADOVEANU, P. M. 267. 3. Refl. (Despre lucruri în mișcare, despre fenomenele naturii, zgomote etc.) A se potoli, a se domoli, a se liniști. După cum șușuia vîntul în brazi și se alina, și iar pornea și se alina, se cunoștea că înserarea va veni cu liniște. SADOVEANU, F. J. 537. Dar din ce în ce s-alină Toate zgomotele-n sat. Muncitorii s-au culcat. Liniștea-i acum deplină Și-a-nnoptat. COȘBUC, P. I 48. Rîul spumegat S-alina-ncet din cursu-i cu șoapte zgomotoase. MACEDONSKI, O. I 243. ♦ A încetini, a se opri. La un semn s-alină jocul. COȘBUC, P. I 72. – Variantă: (rar) aliní, alinesc (SBIERA, P. 55, RUSSO, O. A. 117), vb. IV.

ALINÁRE, alinări, s. f. Acțiunea de a (se) alina și rezultatul ei. 1. Liniștire, calmare a unei dureri fizice sau morale, potolire a unei stări de surescitare sau de emoție. Cu-al vorbelor duios șirag Se-ntrec să toarne alinări în cei ce pleacă-n depărtări Din satul lor cel drag. NECULUTĂ, Ț. D. 99. Simțeam că el n-afl-alinare, Că, singur așa, i-e urît. COȘBUC, P. I 235. Aduc o alinare Jalnicului tău suspin. ALECSANDRI, P. A. 86. 2. Domolire a unui fenomen atmosferic. [Animalele] mîncau puțin, sau nu mîncau de loc, așteptînd alinarea [viforniței], pe care animalele o presimt cu mult înaintea noastră. SADOVEANU, P. M. 171. Între urgiile iernii se deschid și alinări subt un cer curat și verde ca gheața. SADOVEANU, N. P. 277.

ALINÁRE, alinări, s. f. Acțiunea de a (se) alina și rezultatul ei; liniștire, potolire, calmare, domolire.

ALINÍ vb. IV. v. alina.

A SE ALINÁ mă alín intranz. A ajunge la o stare de liniște; a se liniști; a se calma; a se potoli. /<lat. allenare

A ALINÁ alín tranz. A face să se aline; a liniști; a calma; a potoli. ~ durerea. /<lat. allenare

alinà v. a liniști, a potoli, a ușura (durerea). [Lat. ALLENARE, din LENIS] ║ adv. lin, încetișor: alin s’oglindește ’n sufletele lor AL.

alín, a v. tr. (lat. alléno, -áre, d. lenis, lin). Liniștesc, stîmpăr, potolesc (durerea saŭ doru).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

aliná (a ~) vb., ind. prez. 3 alínă

alináre s. f., g.-d. art. alinắrii; pl. alinắri

arată toate definițiile

Intrare: alina
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alina
  • alinare
  • alinat
  • alinatu‑
  • alinând
  • alinându‑
singular plural
  • ali
  • alinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alin
(să)
  • alin
  • alinam
  • alinai
  • alinasem
a II-a (tu)
  • alini
(să)
  • alini
  • alinai
  • alinași
  • alinaseși
a III-a (el, ea)
  • ali
(să)
  • aline
  • alina
  • alină
  • alinase
plural I (noi)
  • alinăm
(să)
  • alinăm
  • alinam
  • alinarăm
  • alinaserăm
  • alinasem
a II-a (voi)
  • alinați
(să)
  • alinați
  • alinați
  • alinarăți
  • alinaserăți
  • alinaseți
a III-a (ei, ele)
  • ali
(să)
  • aline
  • alinau
  • alina
  • alinaseră
verb (VT401)
Surse flexiune: DEX '09, DEX '98, DLRM
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alini
  • alinire
  • alinit
  • alinitu‑
  • alinind
  • alinindu‑
singular plural
  • alinește
  • aliniți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alinesc
(să)
  • alinesc
  • alineam
  • alinii
  • alinisem
a II-a (tu)
  • alinești
(să)
  • alinești
  • alineai
  • aliniși
  • aliniseși
a III-a (el, ea)
  • alinește
(să)
  • alinească
  • alinea
  • alini
  • alinise
plural I (noi)
  • alinim
(să)
  • alinim
  • alineam
  • alinirăm
  • aliniserăm
  • alinisem
a II-a (voi)
  • aliniți
(să)
  • aliniți
  • alineați
  • alinirăți
  • aliniserăți
  • aliniseți
a III-a (ei, ele)
  • alinesc
(să)
  • alinească
  • alineau
  • alini
  • aliniseră
Intrare: alinare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alinare
  • alinarea
plural
  • alinări
  • alinările
genitiv-dativ singular
  • alinări
  • alinării
plural
  • alinări
  • alinărilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alinire
  • alinirea
plural
  • aliniri
  • alinirile
genitiv-dativ singular
  • aliniri
  • alinirii
plural
  • aliniri
  • alinirilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

alina alini

  • 1. (Cu privire la o senzație, dureroasă sau la un sentiment neplăcut) A (se) potoli, a (se) ușura, a (se) micșora (în intensitate).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: micșora potoli ușura 7 exemple
    exemple
    • Vîntule, tu încotro te vei duce s-alini Durerea rănilor? BENIUC, V. 75.
      surse: DLRLC
    • Acea bătrînă cuminte are învățătură veche. Alină durerile trupului, descurcă mîhnirile inimii. SADOVEANU, N. P. 32.
      surse: DLRLC
    • Alină frica surorilor celor mici cu cuvinte liniștitoare. ISPIRESCU, L. 239.
      surse: DLRLC
    • Las’să leg a mea viață de a ta... în brațe-mi vino, Și durerea mea cea dulce cu durerea ta alin-o. EMINESCU. O. I 142.
      surse: DLRLC
    • Eu acol-oi fi-ngropat... Și din mine-o răsări... Din ochi negri păhărele, Ca să beai, maică, cu ele Și să-ți mai alini din jele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 324.
      surse: DLRLC
    • Cînd vei simți că te alini... te mai ungi o dată singur. SADOVEANU, N. F. 88.
      surse: DLRLC
    • Că și io o să mă-nsor, Să mă mai alin de dor. TEODORESCU, P, P. 270.
      surse: DLRLC
  • 2. (Cu privire la o ființă stăpânită de o emoție sau de o surescitare) A (se) liniști.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: calma liniști 4 exemple
    exemple
    • Nu ești singur, Horea, nu ești. Toți copiii te alină! CASSIAN, H. 6.
      surse: DLRLC
    • În sfirșit, vrînd să-l aline, îi arătară două statuete de bronz. NEGRUZZI, S. I 203.
      surse: DLRLC
    • absolut Faceți să scapere miezul cuvîntului, Bobul adînc de lumină Care mîngîie, care alină. DEȘLIU, G. 34.
      surse: DLRLC
    • Sloboziți-i, domnilor judecători, de la judecată, zise ea, și lăsați-i să se aline. SADOVEANU, P. M. 267.
      surse: DLRLC
  • 3. (Despre lucruri în mișcare, despre fenomenele naturii, zgomote etc.) A se potoli, a se domoli, a se liniști.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: domoli liniști potoli 3 exemple
    exemple
    • După cum șușuia vîntul în brazi și se alina, și iar pornea și se alina, se cunoștea că înserarea va veni cu liniște. SADOVEANU, F. J. 537.
      surse: DLRLC
    • Dar din ce în ce s-alină Toate zgomotele-n sat. Muncitorii s-au culcat. Liniștea-i acum deplină Și-a-nnoptat. COȘBUC, P. I 48.
      surse: DLRLC
    • Rîul spumegat S-alina-ncet din cursu-i cu șoapte zgomotoase. MACEDONSKI, O. I 243.
      surse: DLRLC

etimologie:

alinare alinire

  • 1. Acțiunea de a (se) alina și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Liniștire, calmare a unei dureri fizice sau morale, potolire a unei stări de surescitare sau de emoție.
      exemple
      • Cu-al vorbelor duios șirag Se-ntrec să toarne alinări în cei ce pleacă-n depărtări Din satul lor cel drag. NECULUTĂ, Ț. D. 99.
        surse: DLRLC
      • Simțeam că el n-afl-alinare, Că, singur așa, i-e urît. COȘBUC, P. I 235.
        surse: DLRLC
      • Aduc o alinare Jalnicului tău suspin. ALECSANDRI, P. A. 86.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Domolire a unui fenomen atmosferic.
      surse: DLRLC sinonime: domolire 2 exemple
      exemple
      • [Animalele] mîncau puțin, sau nu mîncau de loc, așteptînd alinarea [viforniței], pe care animalele o presimt cu mult înaintea noastră. SADOVEANU, P. M. 171.
        surse: DLRLC
      • Între urgiile iernii se deschid și alinări subt un cer curat și verde ca gheața. SADOVEANU, N. P. 277.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi alina
    surse: DEX '98 DEX '09