calmare sf [At: DA ms / Pl: ~mări / E: calma] 1 Liniștire. 2 Operație de liniștire a „fierberii” oțelului la turnare în lingotiere sau în forme, prin adăugarea unor elemente dezoxidante.

CALMARE s. f. Acțiunea de a (se) calma; liniștire, potolire. Calmarea durerilor.

CALMARE s. f. Acțiunea de a (se) calma și rezultatul ei.

CALMARE s.f. Acțiunea de a (se) calma și rezultatul ei. ♦ Înlăturare a fierberii oțelului topit prin împiedicarea formării de bule de oxid de carbon. [< calma].

CALMARE s. f. 1. acțiunea de a (se) calma. 2. oprire a fierberii oțelului topit la turnarea în lingotiere sau în forme prin împiedicarea formării bulelor de oxid de carbon. (< calma)

calmare s. f., g.-d. art. calmării

calmare s. f., g.-d. art. calmării

calmare s. f., g.-d. art. calmării

CALMARE s. 1. v. potolire. 2. v. alinare. 3. domolire, îmblânzire, îmbunare, împăcare, liniștire, potolire. (~ unei persoane enervate.) 4. v. atenuare.

CALMARE s. 1. astîmpărare, domolire, liniștire, potolire. (~ setei.) 2. alinare, domolire, liniștire, potolire, temperare, ușurare, (rar) potoleală, (înv.) potolit. (~ durerilor.) 3. domolire, îmblînzire, îmbunare, împăcare, liniștire, potolire. (~ unei persoane enervate.) 4. atenuare, descreștere, diminuare, domolire, micșorare, potolire, reducere, scădere, slăbire, temperare. (~ vitezei vîntului.)

Calmare ≠ agitare