3 intrări
35 de definiții

Explicative DEX

ALĂTURA, alắtur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza alături, a (se) apropia mult; a (se) alipi. ♦ Tranz. A adăuga, a anexa. ♦ Tranz. Fig. A compara, a confrunta. ♦ Refl. A adera la o cauză, la o mișcare etc. [Var.: lăturá vb. I] - Din alături.

ALĂTURA, alătur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza alături, a (se) apropia mult; a (se) alipi. ♦ Tranz. A adăuga, a anexa. ♦ Tranz. Fig. A compara, a confrunta. ♦ Refl. A adera la o cauză, la o mișcare etc. [Var.: lătura vb. I] – Din alături.

ALĂTURA, alătur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza alături, a (se) apropia mult; a (se) alipi. ♦ Tranz. A adăuga, a anexa. ♦ Tranz. Fig. A compara, a confrunta. ♦ Refl. A adera la o cauză, la o mișcare etc. [Var.: lătura vb. I] – Din alături.

LĂTURA vb. I v. alătura.

LĂTURA vb. I v. alătura.

LĂTURAȘ, -Ă, lăturași, -e, adj. 1. (Înv.; despre cai; adesea substantivat) Înhămat în afara hulubelor, la dreapta sau la stânga cailor dintre hulube. 2. (Rar) Lăturalnic, dosnic. – Latură + suf. -aș.

alătura [At: M. COSTIN, ap. LET. I, 315/4 / Pzi: alătur, -rez / E: alături] 1-2 vtr A (se) așeza alături Si: alipi (1-2). 3-4 vtr (Înv) A (se) învecina. 5-6 vtr (Înv) A (se) apropia de ceva. 7 vt (Înv) A adăuga. 8 vr (Înv) A adera la o cauză, la o mișcare. 9 vt A compara.

alăturaș, ~ă [At: CARAGEA, L. 8/13 / Pl: ~i, ~e / E: alături + -aș] 1 a Apropiat. 2 a (Îs) Cal ~ Cal legat numai cu un căpăstru (fară a fi înhămat) la stânga sau la dreapta celor doi cai de la roată sau a celor înaintași. 3 smf Vecin cu moșia.

lăturaș, ~ă [At: (a. 1750) URICARIUL I, 54/4 / Pl: ~i, ~e / E: latură + -aș] 1-2 a Lăturălnic (1-2). 3 a (D. drumuri, străzi etc.) Izolat. 4 a Care se găsește alături de ceva Si: alăturat, învecinat, (reg) megieș. 5 a (Buc; îs) Zilele cele ~e Interval de timp dintre 12 și 24 martie care urmează perioadei numite „Zilele Babelor”. 6-7 sm, a (Reg; șîs dinte ~) (Fiecare dintre dinții incisivi ai calului) care sunt așezați în dreapta și în stânga mijlocașilor. 8-9 sm, a (Cal) înhămat în afara hulubelor, lângă ceilalți doi cai Si: alăturaș, (reg) prăștiaș, (reg) prăștier, (îrg) lăturean (5-6). 10-11 sm, a (Înv; șîs om ~) (Țăran) care este venit din alte locuri și stabilit la marginea unui sat, având îndatoriri și drepturi diferite de cele ale locuitorilor de baștină. 12 sm (Înv) Locuitor dintr-o așezare alăturată Si: alăturaș, lătnocan, megieș, vecin. 13 sn (Înv) Persoană străină de o localitate. 14 sm (Mol; înv) Persoană care lucrează în ocnele de sare, însărcinată mai ales să care poveri. 15-16 sm, a (Îvr; d. rude sau grade de rudenie) Colateral. 17 sm Obiect sau parte a unui obiect care se află, se pune etc. pe o latură. 18 sm (Mol) Drug pus de-a curmezișul lăturarilor1 (4) la carele care se încarcă cu grâne sau cu fân. 19 sf (Mol) Fiecare dintre cele două brațe ale alergătoarei la războiul de țesut Si: fofează. 20 sm Lemn pus pe marginea ulucului pentru a nu permite buștenilor să sară în lături. 21 sn (Reg) Fiecare dintre cei doi drugi laterali ai unei scări Si: carâmb. 22 sn (Reg) Lătunoaie (4). 23 sn (Mol; Buc) Nimfă a unei specii de țânțari.

ALĂTURA (-ur, -urez) I. vb. tr. 1 A pune alături, a așeza unul lîngă altul: alăturați mesele, ca să fie loc pentru toți 2 A apropia, a aduce alături: la a mea învățătură ia aminte și la cuvintele mele alătură-ți urechea (BIBL.) 3 A adăuga, a anexa: vei alătura la petițiune și actele legalizate 4 ‡A pune față în față, a confrunta, a compara: m’am nevoit de am alăturat izvodul slovenesc lîngă cel grecesc (BIBL.). II. vb. refl. 1 A veni alături, a se așeza lîngă cineva sau ceva, a se apropia: apoi, deschizînd un cortel, se alătură de mine (ALECS.) 2 A sta alături, a fi în atingere, a se hotărnici: moșia se alăturează spre răsărit cu siliștea satului 3 ‡A se asemăna, a fi asemenea, a se potrivi: omul se alătură cu dobitoacele cele fără minte și să asămănă lor (BIBL.).

‡ALĂTURAȘ sm. Vecin de alături al unei moșii [lăturaș + alături].

LĂTURAȘ I. adj. 1 Lăturnic: îl oropsise... într’o căsuță de pe o uliță ~e (BR.-VN.); o potecă ~e, ascunsă în padure (ODOB.) 2 Cal ~, cal înhămat alături de cel pe care se încalecă. II. sm. 1 Cal lăturaș: cei doi ~i galopînd în fuga mare (I.-GH.); postașul animat ca un scaiu de coama ~ului (ALECS.) 2 Fie-care din dinții incisivi ai calului așezați la dreapta și la stînga cleștilor, alături de canini sau colți 3 Vecin de alături al unei moșii, alăturaș 4 Rudă de alături 5 ‡ Țăran scutit de anumite dări 6 Lucrat în ocnele de sare 7 🐙 Bucov. Nimfa țînțarului [lature].

LĂTURAȘ, -Ă, lăturași, -e, adj. 1. (Despre cai; adesea substantivat) Înhămat în afara hulubelor, la dreapta sau la stânga cailor dintre hulube. 2. (Rar) Lăturalnic, dosnic. – Latură + suf. -aș.

ALĂTURA, alătur, vb. I. 1. Tranz. A pune unul lîngă altul, a face să stea alături. Șapte buți alătura... Și din gură iar striga... TEODORESCU, P. P. 654. ♦ (Cu privire la un act sau un document) A anexa. Alăturăm planul lucrării. 2. Refl. (Urmat de determinări în dativ sau introduse prin prep. «de») A se apropia foarte mult de cineva sau de ceva; a se așeza alături. Și tu mi te alături, cu umărul, fierbinte. STANCU, C. 103. El cerca a se alătura de pom, dar pomul îi zise: Nu te apropia de mine. ISPIRESCU, L. 125. Mihnea-vodă nu-l credea, Ci de geam s-alătura, La cîrlige se uita. TEODORESCU, P. P. 475. (Scopul alăturării este de a însoți în mers pe cineva) împreună... vecini... rosti Sender, alăturîndu-se convoiului. CAMILAR, N. I 87.

ALĂTURAȘ, -Ă adj. v. lăturaș.

LĂTURAȘ, -Ă, lăturași, -e, adj. 1. (Despre cai) Înhămat în afara hulubelor, la dreapta sau la stînga cailor dintre hulube. ◊ (Substantivat) Căruța fugi înainte la vale cu trei cai... și cu poștașul aninat ca un scai de coama lăturașului. ALECSANDRI, O. P. 259. 2. (Rar) Lăturalnic, dosnic. Dintr-o potecă lăturașă, ascunsă în pădure, izbucni în drumul mare o brișculiță. ODOBESCU, S. I 384. – Variantă: alăturaș, -ă adj.

ALĂTURA, alătur, vb. I. Tranz. și refl. A (se) așeza alături, a (se) apropia mult. [Var.: lătura vb. I] – V. alături.

A ALĂTURA alătur tranz. 1) A face să se alăture. 2) A mai pune la ceea ce este; a adăuga. 3) fig. A examina simultan sau succesiv pentru a stabili similitudinile și diferențele; a confrunta; a compara. /Din alături

A SE ALĂTURA mă alătur intranz. 1) A se așeza alături; a se apropia mult (de ceva sau de cineva); a se alipi. 2) A deveni adeptul unei mișcări, al unui curent ideologic, împărtășindu-i ideile; a adera. ~ la părerea generală. /Din alături

alăturà v. 1. a pune alăturea, a anexa, a compara, a pune în paralel; 2. a se apropia: nu poți să te alături de el.

lăturaș a. 1. alăturat: cal lăturaș; 2. învecinat.

alătur și -éz, a -á v. tr. (d. alăturea). Pun alăturea: a alătura o bancă de alta. Anexez: a alătura o scrisoare la alta saŭ alteĭa. Compar: a alătura un lucru cu altu. V. refl. Alăturați-vă de zid.

lăturáș, -ă adj. și s. (d. lature). Lateral: cal lăturaș (la praștie, în ceatlăŭ saŭ în stînga alăturĭ de șeŭaș), uliță lăturașă, rudă lăturașă. Adjacent, limitrof.

Ortografice DOOM

alătura (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. alătur, 3 alătură; conj. prez. 1 sg. să alătur, 3 să alăture

lăturaș (înv.) adj. m., s. m., pl. lăturași; adj. f. lăturașă, art. lăturașa, pl. lăturașe

alătura (a ~) vb., ind. prez. 3 alătură

lăturaș (înv.) adj. m., s. m., pl. lăturași; adj. f. lăturașă, art. lăturașa, pl. lăturașe

alătura vb., ind. prez. 1 sg. alătur, 3 sg. și pl. alătură

lăturaș adj. m., s. m., pl. lăturași; f. sg. lăturașă, pl. lăturașe

lăturaș, pl. lăturași, f. lăturașă, pl. lăturașe

alătur, alături 2, alătură 3.

Enciclopedice

lăturaș adj. n. v. plagal.

Sinonime

ALĂTURA vb. 1. v. anexa. 2. (livr.) a juxtapune. (~ mai multe elemente.)

LĂTURAȘ adj. v. ascuns, dosit, dosnic, ferit, izolat, lăturalnic, retras, singuratic, tainic, tăinuit.

lăturaș, -ă adj., s.m., s.n. I adj. 1 (despre zone, terenuri, construcții etc.) lateral, lăturalnic, limitrof, mărginaș, <reg.> mărginos. 2 (în opoz. cu „distanțat”, „îndepărtat”; despre terenuri, clădiri, localități etc.) adiacent, alăturat, apropiat, contiguu, învecinat, vecin, <înv.> sinoriaș. Locurile lor de casă sunt lăturașe. 3 (rar; despre elemente de construcție, locuri, încăperi etc.) v. Ascuns2. Discret. Dosnic. Ferit. Izolat. Lăturalnic. Retras. Secret2. Singuratic. Tainic. Tăinuit. 4 (pop.; despre drumuri, străzi etc.) v. Izolat. Lateral. Lăturalnic. 5 (înv.; despre rude, grade de rudenie etc.) v. Colateral. Lateral. II s.m. 1 (zool.) <pop.> cal de praștie, <înv. și reg.> prăștiaș, <reg.> cetlăiaș, lugău, prăștier. Lăturașul este calul înhămat în afara hulubelor, la dreapta sau la stânga cailor de lângă oiște. 2 (astăzi rar) v. Vecin. 3 (înv. și reg.) v. Mărginaș. III (reg.) 1 s.m. (la car sau la căruță) <reg.> înaintaș, lăturar, lăturință, lung, lungiș, rudă2. 2 s.m. (plut.) <reg.> argea, podijdiță. Lăturașii se pun la marginea jgheabului de transportat buștenii. 3 s.n. (tehn.; la alergătoarea de urzit) v. Cotoc. Fofează. 4 s.m. v. Lătunoaie (v. lătunoi).

ALĂTURA vb. 1. a (se) anexa, a (se) atașa. (~ la memoriu actele necesare.) 2. (livr.) a juxtapune. (~ mai multe elemente.)

lăturaș adj. v. ASCUNS. DOSIT. DOSNIC. FERIT. IZOLAT. LĂTURALNIC. RETRAS. SINGURATIC. TAINIC. TĂINUIT.

Intrare: alătura
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alătura
  • alăturare
  • alăturat
  • alăturatu‑
  • alăturând
  • alăturându‑
singular plural
  • alătură
  • alăturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alătur
(să)
  • alătur
  • alăturam
  • alăturai
  • alăturasem
a II-a (tu)
  • alături
(să)
  • alături
  • alăturai
  • alăturași
  • alăturaseși
a III-a (el, ea)
  • alătură
(să)
  • alăture
  • alătura
  • alătură
  • alăturase
plural I (noi)
  • alăturăm
(să)
  • alăturăm
  • alăturam
  • alăturarăm
  • alăturaserăm
  • alăturasem
a II-a (voi)
  • alăturați
(să)
  • alăturați
  • alăturați
  • alăturarăți
  • alăturaserăți
  • alăturaseți
a III-a (ei, ele)
  • alătură
(să)
  • alăture
  • alăturau
  • alăturară
  • alăturaseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lătura
  • lăturare
  • lăturat
  • lăturatu‑
  • lăturând
  • lăturându‑
singular plural
  • lătură
  • lăturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lătur
(să)
  • lătur
  • lăturam
  • lăturai
  • lăturasem
a II-a (tu)
  • lături
(să)
  • lături
  • lăturai
  • lăturași
  • lăturaseși
a III-a (el, ea)
  • lătură
(să)
  • lăture
  • lătura
  • lătură
  • lăturase
plural I (noi)
  • lăturăm
(să)
  • lăturăm
  • lăturam
  • lăturarăm
  • lăturaserăm
  • lăturasem
a II-a (voi)
  • lăturați
(să)
  • lăturați
  • lăturați
  • lăturarăți
  • lăturaserăți
  • lăturaseți
a III-a (ei, ele)
  • lătură
(să)
  • lăture
  • lăturau
  • lăturară
  • lăturaseră
Intrare: alăturaș
alăturaș adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alăturaș
  • alăturașul
  • alăturașă
  • alăturașa
plural
  • alăturași
  • alăturașii
  • alăturașe
  • alăturașele
genitiv-dativ singular
  • alăturaș
  • alăturașului
  • alăturașe
  • alăturașei
plural
  • alăturași
  • alăturașilor
  • alăturașe
  • alăturașelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: lăturaș (adj.)
lăturaș1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăturaș
  • lăturașul
  • lăturașu‑
  • lăturașă
  • lăturașa
plural
  • lăturași
  • lăturașii
  • lăturașe
  • lăturașele
genitiv-dativ singular
  • lăturaș
  • lăturașului
  • lăturașe
  • lăturașei
plural
  • lăturași
  • lăturașilor
  • lăturașe
  • lăturașelor
vocativ singular — —
plural — —
alăturaș adjectiv
adjectiv (A1)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • alăturaș
  • alăturașul
  • alăturașă
  • alăturașa
plural
  • alăturași
  • alăturașii
  • alăturașe
  • alăturașele
genitiv-dativ singular
  • alăturaș
  • alăturașului
  • alăturașe
  • alăturașei
plural
  • alăturași
  • alăturașilor
  • alăturașe
  • alăturașelor
vocativ singular — —
plural — —
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alătura, alăturverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) așeza alături, a (se) apropia mult; a (se) alipi. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Șapte buți alătura... Și din gură iar striga... TEODORESCU, P. P. 654. DLRLC
    • format_quote Și tu mi te alături, cu umărul, fierbinte. STANCU, C. 103. DLRLC
    • format_quote El cerca a se alătura de pom, dar pomul îi zise: Nu te apropia de mine. ISPIRESCU, L. 125. DLRLC
    • format_quote Mihnea-vodă nu-l credea, Ci de geam s-alătura, La cîrlige se uita. TEODORESCU, P. P. 475. DLRLC
etimologie:
  • alături DEX '09 MDA2 DEX '98

alăturaș, alăturașăadjectiv

  • 1. Apropiat. MDA2
    sinonime: apropiat
  • 2. (și) substantivat Vecin cu moșia. MDA2
  • chat_bubble (în) sintagmă Cal alăturaș = cal legat numai cu un căpăstru (fară a fi înhămat) la stânga sau la dreapta celor doi cai de la roată sau a celor înaintași. MDA2
etimologie:
  • alături + -aș. MDA2

lăturaș, lăturașăadjectiv

  • 1. învechit adesea substantivat (Despre cai) Înhămat în afara hulubelor, la dreapta sau la stânga cailor dintre hulube. DEX '98 DLRLC
    • 1.1. rar Dosnic, lăturalnic. DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dintr-o potecă lăturașă, ascunsă în pădure, izbucni în drumul mare o brișculiță. ODOBESCU, S. I 384. DLRLC
etimologie:
  • Latură + -aș. DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.