13 definiții pentru afabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

afábil, ~ă a [At: HASDEU, I. C. VIII / Pl: ~i, ~e / E: lat affabilis, fr affable] (D. persoane și manifestările lor) 1 Binevoitor. 2 Primitor. 3 Cordial.

AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Binevoitor, cordial. – Din lat. affabilis, fr. affable.

AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Binevoitor, cordial. – Din lat. affabilis, fr. affable.

AFABÍL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și despre unele manifestări ale lor) Binevoitor, primitor, cordial. Domnul Meyer apăruse în ușă cu zîmbetul afabil. C. PETRESCU, A. 327.

AFÁBIL, -Ă, afabili, -e, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Binevoitor, cordial. – Fr. affable (lat. lit. affabilis).

AFÁBIL, -Ă adj. Cordial, binevoitor; primitor. [Cf. fr. affable, lat. affabilis].

AFÁBIL, -Ă adj. binevoitor, cordial, prietenos. (< fr. affable, lat. affabilis)

AFÁBIL ~ă (~i, ~e) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește politețe și bunăvoință cordială; tandru. Ton ~. /<lat. affabilis, fr. affable

afabil a. care primește și ascultă cu bunăvoință.

*afábil, -ă adj. (lat. affábilis, d. ad, la, și fari, a vorbi). Blînd, bine-voitor, prietenos. Adv. Cu afabilitate.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

afábil adj. m., pl. afábili; f. afábilă, pl. afábile

afábil adj. m., pl. afábili; f. sg. afábilă, pl. afábile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AFÁBIL adj. v. afectuos, amabil, binevoitor, cordial, prietenesc, prietenos.

afabil adj. v. AFECTUOS, AMABIL. BINEVOITOR. CORDIAL. PRIETENESC. PRIETENOS.

Intrare: afabil
afabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • afabil
  • afabilul
  • afabilu‑
  • afabilă
  • afabila
plural
  • afabili
  • afabilii
  • afabile
  • afabilele
genitiv-dativ singular
  • afabil
  • afabilului
  • afabile
  • afabilei
plural
  • afabili
  • afabililor
  • afabile
  • afabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

afabil

etimologie: