15 definiții pentru prietenos

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIETENÓS, -OÁSĂ, prietenoși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Plin de afecțiune, de prietenie, de amabilitate; binevoitor, afabil, amical. ♦ Plăcut, agreabil, atrăgător. [Pr.: pri-e-.Var.: (reg.) prietinós, -oásă adj.] – Prieten + suf. -os.

PRIETENÓS, -OÁSĂ, prietenoși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Plin de afecțiune, de prietenie, de amabilitate; binevoitor, afabil, amical. ♦ Plăcut, agreabil, atrăgător. [Pr.: pri-e-.Var.: (reg.) prietinós, -oásă adj.] – Prieten + suf. -os.

prietenos, ~oa [At: LB / P: pri-e~ / V: (îrg) ~tin~, (reg) pre~ / Pl: ~oși, ~oase / E: prieten + -os] 1 a Plin de prietenie (1) Si: afabil, amical, binevoitor. 2 a (D. manifestările oamenilor) Care exprimă prietenie (1) Si: amical, prietenesc (4), (rar) prieten (5). 3 av Cu prietenie (1). 4 a Care place Si: (rar) prieten (6), prietenesc (5). 5 a Care satisface. 6 a Care atrage.

PRIETENÓS, -OÁSĂ, prietenoși, -oase, adj. Amabil, binevoitor. Mi-a spus vorbe prietenoase, mi-a făcut loc alături să mă încălzesc. C. PETRESCU, C. V. 151. Mă privește cu ochii prietenoși. SAHIA, N. 26. Se silea să zîmbească și să pară prietenos și binevoitor. REBREANU, R. II 84. ◊ (Adverbial) Am trecut din nou, am salutat-o foarte prietenos. CAMIL PETRESCU, U. N. 136. El m-a oprit în cale Pe lunci și m-a-ntrebat Pe unde-i bietul tata? Și-i vesel, sănătos? Și m-a-ntrebat de tine Așa de prietenos. COȘBUC, P. I 267. – Variantă: (regional) prietinós, -oásă (SADOVEANU, O. I 45) adj.

PRIETENÓS1 adv. Cu prietenie. [Sil. pri-e-] /prieten + suf. ~os

PRIETENÓS2 ~oásă (~óși, ~oáse) Care vădește prietenie. [Sil. pri-e-] /prieten + suf. ~os

prietenós, -oásă adj. (d. prieten). Afabil, binevoitor. Adv. Cu afabilitate.

PRIETINÓS, -OÁSĂ adj. v. prietenos.

PRIETINÓS, -OÁSĂ adj. v. prietenos.

PRIETINÓS, -OÁSĂ adj. v. prietenos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prietenos (pri-e-) adj. m., pl. prietenoși; f. prietenoasă, pl. prietenoase

prietenós adj. m. (sil. pri-e-), pl. prietenóși; f. sg. prietenoásă, pl. prietenoáse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRIETENÓS adj., adv. 1. adj. v. prietenesc. 2. adj. v. binevoitor. 3. adv. v. prietenește. 4. adj. afectuos, cordial, familiar, intim, prietenesc. (Nota ~oasă a conversației.) 5. adv. v. binevoitor. 6. adj. v. sociabil. 7. adj. v. agreabil.

PRIETENOS adj., adv. 1. adj. amical, prietenesc, tovărășesc. (Atitudine ~.) 2. adj. afectuos, amabil, binevoitor, cordial, prietenesc, (livr.) afabil, (fig.) cald, călduros. (O primire ~.) 3. adv. amical, bine, prietenește. (M-a primii ~.) 4. adj. afectuos, cordial, familiar, intim, prietenesc. (Nota ~ a conversației.) 5. adv. binevoitor, cordial, prietenește. (I-a vorbit ~.) 6. adj. comunicativ, expansiv, sociabil, volubil, (rar) social, vorbitor, (înv.) soțios, (fig.) deschis. (O fire ~.). 7. adj. agreabil, atrăgător, plăcut. (O încăpere ~.)

Prietenos ≠ dușmănos, neprietenos, ostil

Intrare: prietenos
prietenos adjectiv
  • silabație: pri-e- info
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prietenos
  • prietenosul
  • prietenosu‑
  • prietenoa
  • prietenoasa
plural
  • prietenoși
  • prietenoșii
  • prietenoase
  • prietenoasele
genitiv-dativ singular
  • prietenos
  • prietenosului
  • prietenoase
  • prietenoasei
plural
  • prietenoși
  • prietenoșilor
  • prietenoase
  • prietenoaselor
vocativ singular
plural
prietinos adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prietinos
  • prietinosul
  • prietinosu‑
  • prietinoa
  • prietinoasa
plural
  • prietinoși
  • prietinoșii
  • prietinoase
  • prietinoasele
genitiv-dativ singular
  • prietinos
  • prietinosului
  • prietinoase
  • prietinoasei
plural
  • prietinoși
  • prietinoșilor
  • prietinoase
  • prietinoaselor
vocativ singular
plural
pretenos
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prietenos, prietenoaadjectiv

  • 1. adesea adverbial Plin de afecțiune, de prietenie, de amabilitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mi-a spus vorbe prietenoase, mi-a făcut loc alături să mă încălzesc. C. PETRESCU, C. V. 151. DLRLC
    • format_quote Mă privește cu ochii prietenoși. SAHIA, N. 26. DLRLC
    • format_quote Se silea să zîmbească și să pară prietenos și binevoitor. REBREANU, R. II 84. DLRLC
    • format_quote Am trecut din nou, am salutat-o foarte prietenos. CAMIL PETRESCU, U. N. 136. DLRLC
    • format_quote El m-a oprit în cale Pe lunci și m-a-ntrebat Pe unde-i bietul tata? Și-i vesel, sănătos? Și m-a-ntrebat de tine Așa de prietenos. COȘBUC, P. I 267. DLRLC
etimologie:
  • Prieten + sufix -os. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.