12 definiții pentru prietenos prietinos


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIETENÓS, -OÁSĂ, prietenoși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Plin de afecțiune, de prietenie, de amabilitate; binevoitor, afabil, amical. ♦ Plăcut, agreabil, atrăgător. [Pr.: pri-e-.Var.: (reg.) prietinós, -oásă adj.] – Prieten + suf. -os.

PRIETENÓS, -OÁSĂ, prietenoși, -oase, adj. (Adesea adverbial) Plin de afecțiune, de prietenie, de amabilitate; binevoitor, afabil, amical. ♦ Plăcut, agreabil, atrăgător. [Pr.: pri-e-.Var.: (reg.) prietinós, -oásă adj.] – Prieten + suf. -os.

PRIETENÓS, -OÁSĂ, prietenoși, -oase, adj. Amabil, binevoitor. Mi-a spus vorbe prietenoase, mi-a făcut loc alături să mă încălzesc. C. PETRESCU, C. V. 151. Mă privește cu ochii prietenoși. SAHIA, N. 26. Se silea să zîmbească și să pară prietenos și binevoitor. REBREANU, R. II 84. ◊ (Adverbial) Am trecut din nou, am salutat-o foarte prietenos. CAMIL, U. N. 136. El m-a oprit în cale Pe lunci și m-a-ntrebat Pe unde-i bietul tata? Și-i vesel, sănătos? Și m-a-ntrebat de tine Așa de prietenos. COȘBUC, P. I 267. – Variantă: (regional) prietinós, -oásă (SADOVEANU, O. I 45) adj.

PRIETENÓS1 adv. Cu prietenie. [Sil. pri-e-] /prieten + suf. ~os

PRIETENÓS2 ~oásă (~óși, ~oáse) Care vădește prietenie. [Sil. pri-e-] /prieten + suf. ~os

prietenós, -oásă adj. (d. prieten). Afabil, binevoitor. Adv. Cu afabilitate.

PRIETINÓS, -OÁSĂ adj. v. prietenos.

PRIETINÓS, -OÁSĂ adj. v. prietenos.

PRIETINÓS, -OÁSĂ adj. v. prietenos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prietenós (pri-e-) adj. m., pl. prietenóși; f. prietenoásă, pl. prietenoáse

prietenós adj. m. (sil. pri-e-), pl. prietenóși; f. sg. prietenoásă, pl. prietenoáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRIETENÓS adj., adv. 1. adj. v. prietenesc. 2. adj. v. binevoitor. 3. adv. v. prietenește. 4. adj. afectuos, cordial, familiar, intim, prietenesc. (Nota ~oasă a conversației.) 5. adv. v. binevoitor. 6. adj. v. sociabil. 7. adj. v. agreabil.

PRIETENOS adj., adv. 1. adj. amical, prietenesc, tovărășesc. (Atitudine ~.) 2. adj. afectuos, amabil, binevoitor, cordial, prietenesc, (livr.) afabil, (fig.) cald, călduros. (O primire ~.) 3. adv. amical, bine, prietenește. (M-a primii ~.) 4. adj. afectuos, cordial, familiar, intim, prietenesc. (Nota ~ a conversației.) 5. adv. binevoitor, cordial, prietenește. (I-a vorbit ~.) 6. adj. comunicativ, expansiv, sociabil, volubil, (rar) social, vorbitor, (înv.) soțios, (fig.) deschis. (O fire ~.). 7. adj. agreabil, atrăgător, plăcut. (O încăpere ~.)

Prietenos ≠ dușmănos, neprietenos, ostil

Intrare: prietenos
prietenos adjectiv
  • silabație: pri-e-
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prietenos
  • prietenosul
  • prietenosu‑
  • prietenoa
  • prietenoasa
plural
  • prietenoși
  • prietenoșii
  • prietenoase
  • prietenoasele
genitiv-dativ singular
  • prietenos
  • prietenosului
  • prietenoase
  • prietenoasei
plural
  • prietenoși
  • prietenoșilor
  • prietenoase
  • prietenoaselor
vocativ singular
plural
prietinos adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prietinos
  • prietinosul
  • prietinosu‑
  • prietinoa
  • prietinoasa
plural
  • prietinoși
  • prietinoșii
  • prietinoase
  • prietinoasele
genitiv-dativ singular
  • prietinos
  • prietinosului
  • prietinoase
  • prietinoasei
plural
  • prietinoși
  • prietinoșilor
  • prietinoase
  • prietinoaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)