10 definiții pentru tandru


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÁNDRU, -Ă, tandri, -e, adj. Care manifestă sau denotă tandrețe, plin de duioșie, de gingășie, de delicatețe, de sensibilitate; drăgăstos. – Din fr. tendre.

TÁNDRU, -Ă, tandri, -e, adj. Care manifestă sau denotă tandrețe, plin de duioșie, de gingășie, de delicatețe, de sensibilitate; drăgăstos. – Din fr. tendre.

TÁNDRU, -Ă, tandri, -e, adj. Care arată tandrețe; pornit din tandrețe, plin de tandrețe. În aprigul Neculai Isac nu e nimic tandru. IBRĂILEANU, S. 19. I-adoarme pe sînu-i, se leagănă-n brațe În tandre visări. EMINESCU, O. I 4.

TÁNDRU, -Ă adj. Plin de afecțiune, duios, gingaș. [< fr. tendre].

TÁNDRU, -Ă adj. care manifestă sau denotă tandrețe; duios, gingaș. (< fr. tandre)

TÁNDRU ~ă (~i, ~e) (despre persoane sau despre manifestările lor) Care vădește atenție și duioșie; plin de duioșie și gingășie. Privire ~ă. [Sil. tan-dru] /<fr. tendre


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tándru adj. m., pl. tándri; f. tándră, pl. tándre

tándru adj. m., pl. tándri; f. sg. tándră, pl. tándre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÁNDRU adj. 1. v. afectuos. 2. v. drăgăstos.

TANDRU adj. 1. afectuos, dezmierdător, drag, drăgăstos, duios, iubitor, mîngîietor, (înv.) mîngîios, (fig.) cald. (Îi șoptea cuvinte ~.) 2. drăgăstos, galeș, languros. (I-a aruncat o privire ~.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tándru (-ră), adj. – Afectuos. Fr. tendre.Der. tandrețe, s. f., din fr. tendresse.

Intrare: tandru
tandru adjectiv
adjectiv (A96)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tandru
  • tandrul
  • tandru‑
  • tandră
  • tandra
plural
  • tandri
  • tandrii
  • tandre
  • tandrele
genitiv-dativ singular
  • tandru
  • tandrului
  • tandre
  • tandrei
plural
  • tandri
  • tandrilor
  • tandre
  • tandrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)