4 intrări

41 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

adânc, ~ă [At: CUV. D. BĂTR. II, 454 / Pl: ~nci / E: lat aduncus] 1 a (D. ape, cavități etc.) Care are fundul la distanță (relativ) mare de marginea de sus Si: adâncat, adâncit, adâncos, afund. 2 a (Îe) A ajunge (sau a trăi) până la ~nci bătrâneți A ajunge (sau a trăi) până la o vârstă înaintată. 3-4 a, av Care se află sau se întinde departe (în interior sau pe orizontală). 5 a Care este greu de străbătut Si: compact, des. 6-7 a, av Care vine sau pare că vine din interior. 8 a (Fig; d. senzații, sentimente etc.) Puternic, profund, intens. 9-10 a, av (D. voce, timbru, ton) Grav. 11 a (D. culori) Închis. 12-13 a, av (Fig) Care ține de esența, de fondul lucrurilor Si: profund, serios, temeinic. 14-15 a, av Desăvârșit. 16-17 a, av Deplin. 18-19 a, av Total.

ADẤNC, -Ă, (I) adânci, adj., (II) adâncuri, s. n. I. Adj. 1. (Despre ape, cavități sau lucruri concave) Al cărui fund se află la o distanță (relativ) mare de marginea de sus, de suprafață; adâncit, afund, adâncat, adâncos. ◊ Expr. (A ajunge, a trăi etc.) până la adânci bătrânețe = (a trăi) până la o vârstă înaintată. ♦ (Adverbial; fig.) Profund. A privi adânc. 2. (Adesea adverbial) Care se află sau se întinde departe (în interior sau în linie orizontală). Rădăcină adâncă. ♦ Greu de străbătut; compact, des; întins, vast. Pădure adâncă. ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau pare că vine din interior. Suspin adânc.Fig. (Despre senzații, sentimente etc.) Puternic, profund, intens. 3. (Despre plecăciuni, saluturi etc.; adesea adverbial) Făcut prin înclinarea mare a corpului. 4. (Despre voce, ton, timbru; adesea adverbial) Grav, jos, profund. 5. Fig. (Adesea adverbial) Care ține de esența, de fondul lucrurilor; temeinic, profund, serios. 6. Fig. Desăvârșit, deplin, total. O liniște adâncă. II. S. n. 1. Parte adâncă, adâncime (considerată vertical); loc situat departe (spre interior), străfund. ◊ Expr. Din adâncul sufletului (sau al inimii, al ființei) = din tot sufletul, foarte mult. ♦ Prăpastie, abis. 2. (La pl.) Depărtare mare; spațiu întins; p. ext. loc ascuns, așezat departe. – Lat. aduncus.

ADẤNC, -Ă, (I) adânci, adj., (II) adâncuri, s. n. I. Adj. 1. (Despre ape, cavități sau lucruri concave) Al cărui fund se află la o distanță (relativ) mare de marginea de sus, de suprafață; adâncit, afund, adâncat, adâncos. ◊ Expr. (A ajunge, a trăi etc.) până la adânci bătrânețe = (a trăi) până la o vârstă înaintată. ♦ (Adverbial; fig.) Profund. A privi adânc. 2. (Adesea adverbial) Care se află sau se întinde departe (în interior sau în linie orizontală). Rădăcină adâncă. ♦ Greu de străbătut; compact, des; întins, vast. Pădure adâncă. ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau pare că vine din interior. Suspin adânc.Fig. (Despre senzații, sentimente etc.) Puternic, profund, intens. 3. (Despre plecăciuni, saluturi etc.; adesea adverbial) Făcut prin înclinarea mare a corpului. 4. (Despre voce, ton, timbru; adesea adverbial) Grav, jos, profund. 5. Fig. (Adesea adverbial) Care ține de esența, de fondul lucrurilor; temeinic, profund, serios. 6. Fig. Desăvârșit, deplin, total. O liniște adâncă. II. S. n. 1. Parte adâncă, adâncime (considerată vertical); loc situat departe (spre interior), străfund. ◊ Expr. Din adâncul sufletului (sau al inimii, al ființei) = din tot sufletul, foarte mult. ♦ Prăpastie, abis. 2. (La pl.) Depărtare mare; spațiu întins; p. ext. loc ascuns, așezat departe. – Lat. aduncus.

ADẤNC1, adâncuri, s. n. 1. Parte adâncă, adâncime (considerată vertical); loc situat departe (spre interior). ◊ Expr. Din adâncul sufletului (sau al inimii, al ființei) = din tot sufletul. ♦ Prăpastie, abis; fig. infern, iad. 2. (La pl.) Depărtare mare; spațiu întins; p. ext. loc ascuns, așezat departe. – Lat. aduncum.

ADẤNC2, -Ă, adânci, adj., I. 1. (Despre ape, cavități sau lucruri concave) Al cărui fund se află la o distanță (relativ) mare de marginea de sus, de suprafață. ◊ Expr. (A ajunge, a trăi etc.) până la adânci bătrânețe = (a trăi) până la o vârstă înaintată. ◊ Fig. (Adverbial) A privi adânc. 2. (Adesea adverbial) Care se află sau se întinde departe (în interior sau în linie orizontală). Rădăcină adâncă. Pădure adâncă ♦ Greu de străbătut; compact, des; întins, vast. Adâncul frunziș al codrului (ODOBESCU). ♦ (Adesea adverbial) Care vine sau pare că vine din interior; profund. Suspin adânc. 3. (Despre plecăciuni, saluturi etc.; adesea adverbial) Făcut prin înclinarea profundă a corpului. 4. (Despre voce, ton, timbru; adesea adverbial) Jos, grav. II. Fig. 1. (Adesea adverbial) Care ține de esența, de fondul lucrurilor; temeinic, profund. Adânca erudiție a acestui dascăl (NEGRUZZI). 2. Desăvârșit, deplin, total, nemărginit. O liniște adâncă domnea în pădure (SADOVEANU). – Lat. aduncus.

ADÂNC1 adv. 1) Spre interior. A săpa ~. 2) Cu intensitate; afund; tare. A dormi ~. A suspina ~. 3) Cu respect. A se închina ~. 4) În mod amănunțit; detaliat. A cerceta ~. /<lat. aduncus

ADÂNC3 adâncuri n. Loc situat la adâncime; străfund. ◊ Din adâncul inimii din toată inima. /<lat. aduncus

ADÂNC2 ~că (~ci) 1) Care are fundul departe de suprafață. Apă ~că. Farfurie ~că. 2) Care se află sau se extinde departe. Rădăcină ~că. 3) Care se caracterizează prin intensitate mai mare. Liniște ~că. Somn ~. Suspin ~. 4) (despre voce, timbru, ton) Care se caracterizează prin profunzime; grav; jos. /<lat. aduncus

adânc a. 1. arată volumul unei deschizături de sus până jos: groapă adâncă; fig. adânci bătrânețe; 2. ce se pleacă prea jos: adâncă închinăciune; 3. ce s’ascunde într’o înfundătură: locaș adânc; 4. anevoie de pătruns (propriu și figurat): întuneric adânc, cugetare adâncă. [Lat. ADUNCUS, încovoiat, de unde idea de «profund»]. ║ n. 1. fund, adâncime: codrul ’și deschide a lui adâncuri EM.; 2. fig. adâncul sufletului.

adânca vtr [At: PSALT. SCH. 1522/4 / Pzi: ~chez, adânc / E: adânc] (Înv) 1-4 A (se) adânci (1-4).

adâncí [At: CORESI, PS. 255/8 / Pzi: ~ncesc / E: lat *adancare, cf adânc] 1 vt A face (mai) adânc (1) Si: (înv) a adânca (1). 2 vr A pătrunde în adâncime (2) Si: (înv) a adânca (2). 3 vr (Fig) A se lăsa absorbit în... Si: a adânca (3). 4 vt (Fig) A cerceta în profunzime Si: a aprofunda, a adânca (4).

ADÂNCÍ, adâncesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai adânc, a (se) săpa în adâncime. 2. Refl. A pătrunde în adâncime, a înainta spre interior; a se face nevăzut. S-a adâncit în pădure.Fig. A se cufunda (în...), a fi absorbit (de...). 3. Tranz. Fig. A cerceta, a studia, a analiza în profunzime, a aprofunda. A adânci o problemă. 4. Refl. Fig. A se intensifica. [Var.: adâncá vb. I] – Din adânc.

ADÂNCÍ, adâncesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai adânc, a (se) săpa în adâncime. 2. Refl. A pătrunde în adâncime, a înainta spre interior; a se face nevăzut. S-a adâncit în pădure.Fig. A se cufunda (în...), a fi absorbit (de...). 3. Tranz. Fig. A cerceta, a studia, a analiza în profunzime, a aprofunda. A adânci o problemă. 4. Refl. Fig. A se intensifica. [Var.: adâncá vb. I] – Din adânc.

ADÎ́NC2, -Ă, adînci, adj. I. 1. (Despre cavități sau lucruri concave) Al cărui fund se află la o distanță (relativ) mare de marginea de sus, de deschizătură, de gură. Bubuie văile adîncile. BENIUC, V. 109. Ajunseră în capul unei văgăuni largi și adînci, crăpată peste maluri de scurgerea apelor. PREDA, Î. 137. Cheia [se află] în buzunarul adînc de la rochia țîțacăi. SADOVEANU, N. F. 23. ◊ (Despre ape, considerînd distanța dintre fund și suprafață) Din balta lui Iftode se trage spre Moldova un cot nu tocmai adînc. SADOVEANU, N. F. 29. Apele line sînt adînci (= oamenii liniștiți în aparență ascund adesea porniri sau însușiri nebănuite). ◊ Fig. Luna limpede înflorea ca o față de aur pe săninul adînc al ceriului. EMINESCU, N. 29. O, tu umbră pieritoare, cu adîncii, triștii ochi! EMINESCU, O. I 80. ◊ (Adverbial) Fata-i întinse mînile și se priviră adînc în luminile ochilor, pe cînd muzica adia. SADOVEANU, O. IV 95. Ochii mari și minunați Lucesc adînc, himeric. EMINESCU, O. I 172. ◊ (Urmat de determinări care indică o măsură) Cum ajung în pădure, sapă o groapă adîncă de un stat de om. CREANGĂ, P. 224. ◊ Expr. (A ajunge, a trăi etc.) pînă la adînci bătrînețe = (a trăi etc.) pînă la o vîrstă înaintată, la care cu greu ajunge cineva. Țineți minte cuvintele lui Ștefan, care v-a fost baci pînă la adînci bătrînețe. DELAVRANCEA, A. 122. Au trăit... veseli și fericiți... pînă la adînci bătrînețe. CARAGIALE, O. III 85. ♦ (Despre diferite materii formînd un strat orizontal) Gros. Huma udă... nu era mai adîncă de două-trei capete. DUMITRIU, B. F. 63. 2. Care se află sau se întinde departe în (sau spre) interior. Strat adînc. Rădăcină adîncă. ◊ (Adverbial) Mai adînc nu pătrunseră ploile. DUMITRIU, B. F. 63. ◊ Fig. [Luceafărul] o urma adînc în vis. De suflet să se prindă. EMINESCU, O. I 168. ♦ Care se întinde departe (în linie orizontală). Pedestrimea... se rînduia în «falange» sau «gloate adînci». BĂLCESCU, O. I 26. ♦ Greu de străbătut, des, compact. Sub adîncul frunziș al codrului stă pitit vînătorul. ODOBESCU, S. III 35. ♦ Care vine sau pare că vine din interior; profund. Scoteam cîte-un suspin adînc din piepturile noastre. CREANGĂ, A. 124. ◊ (Adverbial) Se sprijini pe speteaza fotoliului și răsuflă adînc. DUMITRIU, B. F. 93. Arendașul suspină adînc. REBREANU, R. I 168. Răsuflă adînc de oboseală. CARAGIALE, O. III 52. ♦ Întins, vast. Și clocotesc și hohotesc Păduri adînci. IOSIF, PATR. 67. 3. (Despre mișcări, în special despre plecăciuni, saluturi) Făcut prin înclinarea corpului (aproape) pînă jos. Apoi vesel se-nturna, La sultan de se-nchina Cu adîncă temenea. ALECSANDRI, P. P. 108. 4. (Despre voce, ton, timbru) Jos, profund, grav. Cu glas adînc, cu graiul de Sibile, Rostește lin, în clipe cadențate: Nu-nvie morții – e-n zadar, copile! EMINESCU, O. I 202 ◊ (Adverbial) Încet, adînc răsună cîntările de clerici. EMINESCU, O. I 88. ♦ (Despre culori) Intens. Cerul e de un albastru adînc. ◊ (Adverbial) În aer era aur și-n grădine miros și-o umbră adînc-viorie. EMINESCU, N. 57. II. Fig. 1. (Despre noțiuni abstracte; în opoziție cu superficial) Care ține de esența lucrurilor, care pătrunde în fondul, în miezul lucrurilor; temeinic, profund. Convingerea adîncă de venirea unor vremuri mai bune nu l-a părăsit... niciodată [pe Beldiceanu]. IONESCU- RION, C. 127. Gîndesc la adînca erudiție a acestui dascăl. NEGRUZZI, S. I 7. ◊ (Adverbial) Ideologia marxist-leninistă pătrunde tot mai adînc și mai larg în mase. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 2/4. 2. (Cu nuanță intensivă) Desăvîrșit, deplin, total, intens; profund. O liniște adîncă domnea în pădure. SADOVEANU, O. VII 37. O noapte cumplită și-adîncă se varsă de sus. COȘBUC, P. I 294. Începu să miște și să se scoale ca dintr-un somn adînc. ISPIRESCU, L. 103. V-ați stins într-o clipală ca stele trecătoare Ce las-un întuneric adînc în urma lor. ALECSANDRI, P. A. 62. ◊ (Adverbial) Pentru tăria paginilor tale Izbind în coasta veacului apus, Și pentru adevărul ce l-ai spus – Adînc îți mulțumim, Caragiale. CASSIAN, H. 77. Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește. EMINESCU, O. I 120. 3. (Neobișnuit, despre noțiuni de timp) Tîrziu. Era în ceasul adînc de după miezul nopții. CAMILAR, TEM. 130. – Pl. f. și: (învechit) adînce (EMINESCU, L. P. 180).

ADÎ́NC1, adîncuri, s. n. 1. Parte adîncă, adîncime (considerată vertical); loc situat departe (spre interior). V. fund, străfund. Și dacă stele bat În lac Adîncu-i luminîndu-l, E ca durerea mea s-o-mpac Înseninîndu-mi gîndul. EMINESCU, O. I 193. [Ștefan cel Mare] punea hotar pămîntului dăruit cuhnile dealurilor, matcele apelor, adîncul văilor și uneori orizontul. NEGRUZZI, S. I 273. ◊ (Poetic) [Cocoșul] are un cîntec înalt, prelung, mai cu samă cînd se descuie adîncurile primăverii, cînd afară stelele arată ca niște flori. CAMILAR, TEM. 26. Cu ochii albaștri și cuvioși, precum albastru și cuvios e adîncul ceriului. EMINESCU, N. 59. ◊ Expr. Din (sau în sau pînă-n) adîncul sufletului (sau al inimii, al ființei) = din tot sufletul. Femeia ridică ochii în sus, clătină din cap și-un oftat porni din adîncul sufletului, pe cînd două lacrimi îi alunecară pe obraji. DUNĂREANU, CH. 109. Și-ți midțumesc... din adîncul sufletului pentru bunătatea ce ai. ISPIRESCU, L. 181. ♦ Prăpastie, abis. Unul [din cocori] cade-n adînc, fulgerat. TOMA, C. V. 80. ♦ (Metaforic, în basme) Infern, iad. S-a tot dus pe sub pămînt pînă ce a ajuns la poarta iadului. – Cine ești tu? îl întrebă împăratul adîncului. NEGRUZZI, S. I 87. 2. (La pl.) Depărtare mare; spațiu întins, larg; p. ext. loc ascuns, așezat departe; adîncime (2). În răsunetul adîncurilor, caii de la rădvane mergeau și ei la pas. SADOVEANU, O. I 299. Își aduse aminte vag... de pădurea Cotoșmanei și de unele întimplări mai vechi, petrecute prin adincurile ei. GALACTION, O. I 265. Adîncurile zării se tot îndepărtează, Plutind ca niște ape în arșița de-amiază. IOSIF, P. 88. Văzusem un nor mohorît Venind din adîncuri de zare. COȘBUC, P. I 235.

ADÎNCÍ, adîncesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai adînc, a săpa în adîncime. Ar mai trebui adîncită [groapa]. SAHIA, N. 88. ◊ Refl. Cutele obrazului i s-au adîncit cu vîrsta. ◊ Ochii mari, închiși și adînciți în frunte. EMINESCU, N. 11. 2. Refl. A intra, a pătrunde în adîncime; a se duce, a înainta spre fund, spre interior. S-au adîncit în inima pădurii. ♦ (Poetic) A se depărta, a pieri, a dispărea din cîmpul vizual; a se face nevăzut. Fluviul lat se adîncea în păduri întunecate. EMINESCU, N. 67. Călărețu-n zare trist se adîncește. ALECSANDRI, P. III 152. ◊ Fig. A se cufunda (în... ), a fi absorbit (de... ). Tînărul, după invitația lui Iuga, se adînci în studiul listei de bucate. REBREANU, R. I 34. Se adîncea în amintirile copilăriei. BART, E. 346. În curtea bisericilor vechi... te adîncești în gînduri parc-ai vrea să știi cine odihnește sub pămîntul încărcat cu ștevie, cu urzici și pelin. DELAVRANCEA, S. 214. ◊ Tranz. (Cu determinări introduse prin prep. «în») Ce te poate adînci acuma în așa de neagră mîhnire? CARAGIALE, O. III 61. Această zicere îl trezise din buimăceala în care-l adîncise scena ce urmase. NEGRUZZI, S. I 229. 3. Tranz. Fig. A pătrunde cu mintea; a cerceta, a studia, a înțelege temeinic. Adîncit-am pînă-n funduri tot ce e filozofie. MACEDONSKI, O. I 271. 4. Refl. A se intensifica, a se accentua. Amărăciunea pîrei dădacei mele împotriva domnului inginer al nostru s-a adîncit și mai mult înființa mea. SADOVEANU, N. F. 133. O prăpastie se adîncea între noi, deși avusesem o identitate perfectă în felul de a gîndi și privi viața și lumea în care trăiam. BART, E. 227.

ADÂNCÁ vb. I. v. adânci.

ADÂNCÍ, adâncesc, vb. IV. 1. Tranz. A face mai adânc, a săpa în adâncime. 2. Refl. A pătrunde în adâncime, a înainta spre interior; a se depărta; a se face nevăzut. S-a adâncit în pădure.Tranz. și refl. Fig. A (se) cufunda (în...), a absorbi sau a fi absorbit (de...). 3. Tranz. Fig. A pătrunde cu mintea; a cerceta, a studia, a analiza. A adânci o problemă. 4. Refl. Fig. A se intensifica, a se accentua. Amărăciunea... s-a adâncit și mai mult în ființa mea (SADOVEANU). [Var.: adâncá vb. I] – Din adânc2.

A ADÂNCÍ ~ésc tranz. 1) A face mai adânc. ~ o fântână. 2) A cerceta profund; a studia serios; a aprofunda. ~ o teză. 3) (idei, teorii etc.) A completa cu idei noi; a aprofunda; a dezvolta. /Din adânc

A SE ADÂNCÍ mă ~ésc intranz. 1) A intra în adâncime; a înainta spre interior. ~ în livadă. ~ în pământ. 2) fig. A se lăsa cuprins (de ceva); a se cufunda. ~ în lectură. ~ în amintiri. 3) fig. A se desfășura din ce în ce mai energic; a deveni mai intens; a se intensifica; a se accentua. Vrajba se ~ește. /Din adânc

adâncì v. 1. a se afunda: 2. fig. a se absorbi.

arată toate definițiile

Intrare: adânc (adj.)
adânc1 (adj., f.pl. -i) adjectiv
adjectiv (A75)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adânc
  • adâncul
  • adâncu‑
  • adâncă
  • adânca
plural
  • adânci
  • adâncii
  • adânci
  • adâncile
genitiv-dativ singular
  • adânc
  • adâncului
  • adânci
  • adâncii
plural
  • adânci
  • adâncilor
  • adânci
  • adâncilor
vocativ singular
plural
adânc3 (adj., f.pl. -e) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DLRLC
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adânc
  • adâncul
  • adâncu‑
  • adâncă
  • adânca
plural
  • adânci
  • adâncii
  • adânce
  • adâncele
genitiv-dativ singular
  • adânc
  • adâncului
  • adânce
  • adâncei
plural
  • adânci
  • adâncilor
  • adânce
  • adâncelor
vocativ singular
plural
Intrare: adânc (s.n.)
adânc2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • adânc
  • adâncul
  • adâncu‑
plural
  • adâncuri
  • adâncurile
genitiv-dativ singular
  • adânc
  • adâncului
plural
  • adâncuri
  • adâncurilor
vocativ singular
plural
Intrare: adânca
adânca1 (1 -c) verb grupa I conjugarea I
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adânca
  • adâncare
  • adâncat
  • adâncatu‑
  • adâncând
  • adâncându‑
singular plural
  • adâncă
  • adâncați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adânc
(să)
  • adânc
  • adâncam
  • adâncai
  • adâncasem
a II-a (tu)
  • adânci
(să)
  • adânci
  • adâncai
  • adâncași
  • adâncaseși
a III-a (el, ea)
  • adâncă
(să)
  • adânce
  • adânca
  • adâncă
  • adâncase
plural I (noi)
  • adâncăm
(să)
  • adâncăm
  • adâncam
  • adâncarăm
  • adâncaserăm
  • adâncasem
a II-a (voi)
  • adâncați
(să)
  • adâncați
  • adâncați
  • adâncarăți
  • adâncaserăți
  • adâncaseți
a III-a (ei, ele)
  • adâncă
(să)
  • adânce
  • adâncau
  • adânca
  • adâncaseră
adânca2 (1 -chez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adânca
  • adâncare
  • adâncat
  • adâncatu‑
  • adâncând
  • adâncându‑
singular plural
  • adânchea
  • adâncați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adânchez
(să)
  • adânchez
  • adâncam
  • adâncai
  • adâncasem
a II-a (tu)
  • adânchezi
(să)
  • adânchezi
  • adâncai
  • adâncași
  • adâncaseși
a III-a (el, ea)
  • adânchea
(să)
  • adâncheze
  • adânca
  • adâncă
  • adâncase
plural I (noi)
  • adâncăm
(să)
  • adâncăm
  • adâncam
  • adâncarăm
  • adâncaserăm
  • adâncasem
a II-a (voi)
  • adâncați
(să)
  • adâncați
  • adâncați
  • adâncarăți
  • adâncaserăți
  • adâncaseți
a III-a (ei, ele)
  • adânchea
(să)
  • adâncheze
  • adâncau
  • adânca
  • adâncaseră
Intrare: adânci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adânci
  • adâncire
  • adâncit
  • adâncitu‑
  • adâncind
  • adâncindu‑
singular plural
  • adâncește
  • adânciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adâncesc
(să)
  • adâncesc
  • adânceam
  • adâncii
  • adâncisem
a II-a (tu)
  • adâncești
(să)
  • adâncești
  • adânceai
  • adânciși
  • adânciseși
a III-a (el, ea)
  • adâncește
(să)
  • adâncească
  • adâncea
  • adânci
  • adâncise
plural I (noi)
  • adâncim
(să)
  • adâncim
  • adânceam
  • adâncirăm
  • adânciserăm
  • adâncisem
a II-a (voi)
  • adânciți
(să)
  • adânciți
  • adânceați
  • adâncirăți
  • adânciserăți
  • adânciseți
a III-a (ei, ele)
  • adâncesc
(să)
  • adâncească
  • adânceau
  • adânci
  • adânciseră
adânca1 (1 -c) verb grupa I conjugarea I
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adânca
  • adâncare
  • adâncat
  • adâncatu‑
  • adâncând
  • adâncându‑
singular plural
  • adâncă
  • adâncați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adânc
(să)
  • adânc
  • adâncam
  • adâncai
  • adâncasem
a II-a (tu)
  • adânci
(să)
  • adânci
  • adâncai
  • adâncași
  • adâncaseși
a III-a (el, ea)
  • adâncă
(să)
  • adânce
  • adânca
  • adâncă
  • adâncase
plural I (noi)
  • adâncăm
(să)
  • adâncăm
  • adâncam
  • adâncarăm
  • adâncaserăm
  • adâncasem
a II-a (voi)
  • adâncați
(să)
  • adâncați
  • adâncați
  • adâncarăți
  • adâncaserăți
  • adâncaseți
a III-a (ei, ele)
  • adâncă
(să)
  • adânce
  • adâncau
  • adânca
  • adâncaseră
adânca2 (1 -chez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • adânca
  • adâncare
  • adâncat
  • adâncatu‑
  • adâncând
  • adâncându‑
singular plural
  • adânchea
  • adâncați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • adânchez
(să)
  • adânchez
  • adâncam
  • adâncai
  • adâncasem
a II-a (tu)
  • adânchezi
(să)
  • adânchezi
  • adâncai
  • adâncași
  • adâncaseși
a III-a (el, ea)
  • adânchea
(să)
  • adâncheze
  • adânca
  • adâncă
  • adâncase
plural I (noi)
  • adâncăm
(să)
  • adâncăm
  • adâncam
  • adâncarăm
  • adâncaserăm
  • adâncasem
a II-a (voi)
  • adâncați
(să)
  • adâncați
  • adâncați
  • adâncarăți
  • adâncaserăți
  • adâncaseți
a III-a (ei, ele)
  • adânchea
(să)
  • adâncheze
  • adâncau
  • adânca
  • adâncaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

adânc (adj.)

  • 1. (Despre ape, cavități sau lucruri concave) Al cărui fund se află la o distanță (relativ) mare de marginea de sus, de suprafață.
    exemple
    • Bubuie văile adîncile. BENIUC, V. 109.
      surse: DLRLC
    • Ajunseră în capul unei văgăuni largi și adînci, crăpată peste maluri de scurgerea apelor. PREDA, Î. 137.
      surse: DLRLC
    • Cheia (se află) în buzunarul adînc de la rochia țîțacăi. SADOVEANU, N. F. 23.
      surse: DLRLC
    • Din balta lui Iftode se trage spre Moldova un cot nu tocmai adînc. SADOVEANU, N. F. 29.
      surse: DLRLC
    • Cum ajung în pădure, sapă o groapă adîncă de un stat de om. CREANGĂ, P. 224.
      surse: DLRLC
    • figurat Luna limpede înflorea ca o față de aur pe săninul adînc al ceriului. EMINESCU, N. 29.
      surse: DLRLC
    • figurat O, tu umbră pieritoare, cu adîncii, triștii ochi! EMINESCU, O. I 80.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Fata-i întinse mînile și se priviră adînc în luminile ochilor, pe cînd muzica adia. SADOVEANU, O. IV 95.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Ochii mari și minunați Lucesc adînc, himeric. EMINESCU, O. I 172.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Apele line sunt adânci = oamenii liniștiți în aparență ascund adesea porniri sau însușiri nebănuite.
      surse: DLRLC
    • 1.2. expresie (A ajunge, a trăi etc.) până la adânci bătrânețe = (a trăi) până la o vârstă înaintată.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Țineți minte cuvintele lui Ștefan, care v-a fost baci pînă la adînci bătrînețe. DELAVRANCEA, A. 122.
        surse: DLRLC
      • Au trăit... veseli și fericiți... pînă la adînci bătrînețe. CARAGIALE, O. III 85.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • A privi adânc.
        surse: DEX '09
    • 1.4. Despre diferite materii formând un strat orizontal:
      surse: DLRLC sinonime: gros (adj.) un exemplu
      exemple
      • Huma udă... nu era mai adîncă de două-trei capete. DUMITRIU, B. F. 63.
        surse: DLRLC
  • 2. adesea adverbial Care se află sau se întinde departe (în interior sau în linie orizontală).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 4 exemple
    exemple
    • Rădăcină adâncă. Strat adânc.
      surse: DEX '09 DLRLC
    • Mai adînc nu pătrunseră ploile. DUMITRIU, B. F. 63.
      surse: DLRLC
    • figurat [Luceafărul] o urma adînc în vis. De suflet să se prindă. EMINESCU, O. I 168.
      surse: DLRLC
    • figurat Pedestrimea... se rînduia în «falange» sau «gloate adînci». BĂLCESCU, O. I 26.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Greu de străbătut.
      exemple
      • Pădure adâncă.
        surse: DEX '09
      • Sub adîncul frunziș al codrului stă pitit vînătorul. ODOBESCU, S. III 35.
        surse: DLRLC
      • Și clocotesc și hohotesc Păduri adînci. IOSIF, PATR. 67.
        surse: DLRLC
    • 2.2. Care vine sau pare că vine din interior.
      surse: DEX '09 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Scoteam cîte-un suspin adînc din piepturile noastre. CREANGĂ, A. 124.
        surse: DLRLC
      • Se sprijini pe speteaza fotoliului și răsuflă adînc. DUMITRIU, B. F. 93.
        surse: DLRLC
      • Arendașul suspină adînc. REBREANU, R. I 168.
        surse: DLRLC
      • Răsuflă adînc de oboseală. CARAGIALE, O. III 52.
        surse: DLRLC
    • 2.3. figurat Despre senzații, sentimente etc.:
      surse: DEX '09 sinonime: intens profund puternic
  • 3. adesea adverbial (Despre plecăciuni, saluturi etc.) Făcut prin înclinarea mare a corpului.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Apoi vesel se-nturna, La sultan de se-nchina Cu adîncă temenea. ALECSANDRI, P. P. 108.
      surse: DLRLC
  • 4. adesea adverbial Despre voce, ton, timbru:
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: grav jos (adj.) profund 2 exemple
    exemple
    • Cu glas adînc, cu graiul de Sibile, Rostește lin, în clipe cadențate: Nu-nvie morții – e-n zadar, copile! EMINESCU, O. I 202.
      surse: DLRLC
    • Încet, adînc răsună cîntările de clerici. EMINESCU, O. I 88.
      surse: DLRLC
  • 5. Despre culori:
    surse: DLRLC sinonime: intens 2 exemple
    exemple
    • Cerul e de un albastru adânc.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial În aer era aur și-n grădine miros și-o umbră adînc-viorie. EMINESCU, N. 57.
      surse: DLRLC
  • 6. figurat adesea adverbial Care ține de esența, de fondul lucrurilor.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: profund serios temeinic 3 exemple
    exemple
    • Convingerea adîncă de venirea unor vremuri mai bune nu l-a părăsit... niciodată [pe Beldiceanu]. IONESCU- SION, C. 127.
      surse: DLRLC
    • Gîndesc la adînca erudiție a acestui dascăl. NEGRUZZI, S. I 7.
      surse: DLRLC
    • Ideologia marxist-leninistă pătrunde tot mai adînc și mai larg în mase. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 345, 2/4.
      surse: DLRLC
  • 7. figurat Cu nuanță intensivă:
    exemple
    • O liniște adîncă domnea în pădure. SADOVEANU, O. VII 37.
      surse: DLRLC
    • O noapte cumplită și-adîncă se varsă de sus. COȘBUC, P. I 294.
      surse: DLRLC
    • Începu să miște și să se scoale ca dintr-un somn adînc. ISPIRESCU, L. 103.
      surse: DLRLC
    • V-ați stins într-o clipală ca stele trecătoare Ce las-un întuneric adînc în urma lor. ALECSANDRI, P. A. 62.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Pentru tăria paginilor tale Izbind în coasta veacului apus, Și pentru adevărul ce l-ai spus – Adînc îți mulțumim, Caragiale. CASSIAN, H. 77.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Tu nici nu știi a ta apropiere Cum inima-mi de-adînc o liniștește. EMINESCU, O. I 120.
      surse: DLRLC
  • 8. neobișnuit Despre noțiuni de timp:
    surse: DLRLC sinonime: târziu un exemplu
    exemple
    • Era în ceasul adînc de după miezul nopții. CAMILAR, TEM. 130.
      surse: DLRLC

etimologie:

adânc (s.n.)

  • 1. Parte adâncă, adâncime (considerată vertical); loc situat departe (spre interior).
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM NODEX sinonime: adâncime străfund 4 exemple
    exemple
    • Și dacă stele bat în lac Adîncu-i luminîndu-l, E ca durerea mea s-o-mpac Înseninîndu-mi gîndul. EMINESCU, O. I 193.
      surse: DLRLC
    • [Ștefan cel Mare] punea hotar pămîntului dăruit cuhnile dealurilor, matcele apelor, adîncul văilor și uneori orizontul. NEGRUZZI, S. I 273.
      surse: DLRLC
    • poetic [Cocoșul] are un cîntec înalt, prelung, mai cu samă cînd se descuie adîncurile primăverii, cînd afară stelele arată ca niște flori. CAMILAR, TEM. 26.
      surse: DLRLC
    • poetic Cu ochii albaștri și cuvioși, precum albastru și cuvios e adîncul ceriului. EMINESCU, N. 59.
      surse: DLRLC
    • 1.1. expresie Din (sau în sau până-n) adâncul sufletului (sau al inimii, al ființei) = din tot sufletul, foarte mult.
      surse: DEX '09 DLRLC DLRM NODEX 2 exemple
      exemple
      • Femeia ridică ochii în sus, clătină din cap și-un oftat porni din adîncul sufletului, pe cînd două lacrimi îi alunecară pe obraji. DUNĂREANU, CH. 109.
        surse: DLRLC
      • Și-ți mulțumesc... din adîncul sufletului pentru bunătatea ce ai. ISPIRESCU, L. 181.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DLRM un exemplu
      exemple
      • Unul [din cocori] cade-n adînc, fulgerat. TOMA, C. V. 80.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • S-a tot dus pe sub pămînt pînă ce a ajuns la poarta iadului. – Cine ești tu? îl întrebă împăratul adîncului. NEGRUZZI, S. I 87.
        surse: DLRLC
  • 2. (la) plural Depărtare mare; spațiu întins.
    surse: DEX '09 DLRLC DLRM sinonime: larg 4 exemple
    exemple
    • În răsunetul adîncurilor, caii de la rădvane mergeau și ei la pas. SADOVEANU, O. I 299.
      surse: DLRLC
    • Își aduse aminte vag... de pădurea Cotoșmanei și de unele întîmplări mai vechi, petrecute prin adîncurile ei. GALACTION, O. I 265.
      surse: DLRLC
    • Adîncurile zării se tot îndepărtează, Plutind ca niște ape în arșița de-amiază. IOSIF, P. 88.
      surse: DLRLC
    • Văzusem un nor mohorît Venind din adîncuri de zare. COȘBUC, P. I 235.
      surse: DLRLC

etimologie:

adânci adânca (2)

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) face mai adânc, a (se) săpa în adâncime.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Ar mai trebui adîncită [groapa]. SAHIA, N. 88.
      surse: DLRLC
    • Cutele obrazului i s-au adâncit cu vârsta.
      surse: DLRLC
    • Ochii mari, închiși și adînciți în frunte. EMINESCU, N. 11.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv A pătrunde în adâncime, a înainta spre interior; a se face nevăzut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: depărta 3 exemple
    exemple
    • S-au adâncit în inima pădurii.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • poetic Fluviul lat se adîncea în păduri întunecate. EMINESCU, N. 67.
      surse: DLRLC
    • poetic Călărețu-n zare trist se adîncește. ALECSANDRI, P. III 152.
      surse: DLRLC
    • 2.1. figurat A se cufunda (în...), a fi absorbit (de...).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cufunda 5 exemple
      exemple
      • Tînărul, după invitația lui Iuga, se adînci în studiul listei de bucate. REBREANU, R. I 34.
        surse: DLRLC
      • Se adîncea în amintirile copilăriei. BART, E. 346.
        surse: DLRLC
      • În curtea bisericilor vechi... te adîncești în gînduri parc-ai vrea să știi cine odihnește sub pămîntul încărcat cu ștevie, cu urzici și pelin. DELAVRANCEA, S. 214.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Ce te poate adînci acuma în așa de neagră mîhnire? CARAGIALE, O. III 61.
        surse: DLRLC
      • tranzitiv Această zicere îl trezise din buimăceala în care-l adîncise scena ce urmase. NEGRUZZI, S. I 229.
        surse: DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A cerceta, a studia, a analiza în profunzime.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: analiza aprofunda cerceta studia 2 exemple
    exemple
    • A adânci o problemă.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • Adîncit-am pînă-n funduri tot ce e filozofie. MACEDONSKI, O. I 271.
      surse: DLRLC
  • 4. reflexiv figurat A se intensifica.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: accentua intensifica 2 exemple
    exemple
    • Amărăciunea pîrei dădacei mele împotriva domnului inginer al nostru s-a adîncit și mai mult în ființa mea. SADOVEANU, N. F. 133.
      surse: DLRLC
    • O prăpastie se adîncea între noi, deși avusesem o identitate perfectă în felul de a gîndi și privi viața și lumea în care trăiam. BART, E. 227.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • adânc
    surse: DEX '09 DEX '98