2 intrări

24 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

ACRÍT, -Ă, acriți, -te, adj. 1. Care a devenit sau a fost făcut (mai) acru2. ♦ Fig. (Despre oameni) Morocănos, ursuz, dificil. 2. (Despre alimente) Alterat, stricat. – V. acri.

ACRÍT, -Ă, acriți, -te, adj. 1. Care a devenit sau a fost făcut (mai) acru2. ♦ Fig. (Despre oameni) Morocănos, ursuz, dificil. 2. (Despre alimente) Alterat, stricat. – V. acri.

ACRÍT, -Ă, acriți, -te, adj. 1. Care a devenit sau a fost făcut (mai) acru. Vin acrit. 2. Alterat, stricat. Pîine acrită. 3. Fig. Necăjit, plictisit. Mi-e sufletul acrit și m-am săturat să mă chinuiesc atîtea ceasuri pe zi și să nu mă procopsesc toată viața. CARAGIALE, O. II 27.

ACRÍT, -Ă, acriți, -te, adj. 1. Care a devenit sau a fost făcut (mai) acru. 2. Alterat, stricat. 3. Necăjit, plictisit. – V. acri.

acrít1 sn [At: DA / Pl: -uri / E: acri] 1-2 Acrire (1-2).

acrít2, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~iți, -e / E: acri] 1 Care a fost acrit. 2 Care a devenit acru. 3 Care s-a alterat.

ACRÍT adj. 1. acru, înăcrit, oțetit, (înv. și reg.) oțetos. (Vin ~.) 2. v. murat. 3. v. alterat. 4. alterat, brânzit, (prin Bucov.) scopt. (Lapte ~.)

ACRÍ, acresc, vb. IV Tranz. și refl. 1. A face să devină sau a deveni (mai) acru; a (se) înăcri. ♦ Refl. A se mura (1). ♦ Refl. (Despre alimente) A se altera, a se strica. 2. Fig. A face să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, urâcios. ◊ Expr. (Refl.) A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva (sau de cineva) = a se plictisi, a se sătura de ceva (sau de cineva). – Din acru2.

ACRÍ, acresc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A face să devină sau a deveni (mai) acru; a (se) înăcri. ♦ Refl. a se mura (1). ♦ Refl. (Despre alimente) A se altera, a se strica. 2. Fig. A face să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, urâcios. ◊ Expr. (Refl.) A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva (sau de cineva) = a se plictisi, a se sătura de ceva (sau de cineva). – Din acru2.

ACRÍ, acresc, vb. IV. 1. Tranz. A face să fie (mai) acru. Acresc ciorba. 2. Refl. (Despre alimente) A se face, a deveni (mai) acru (în special ca efect al fermentării); a se înăcri. Castraveții s-au acrii. ◊ F x p r. A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva = a se sătura, a se plictisi de ceva. Li să acrise tot umblînd încoace și încolo prin pădure. ISPIRESCU, L. 336. ◊ A se altera, a se strica. Pîinea s-a acrit. 3. Tranz. Fig. A face pe cineva să fie ursuz, arțăgos, supărăcios. O acriseră suferințele bolii.

ACRÍ, acresc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A face să devină sau a deveni (mai) acru; a (se) înăcri. ♦ Refl. A se altera, a se strica. 2. Fig. A face să devină sau a deveni ursuz, supărăcios, urâcios. ♢ Expr. (Refl.) A i se acri (cuiva) cu (sau de) ceva = a se plictisi, a se sătura de ceva. – Din acru2.

acrí (a ~) (a-cri) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. acrésc, imperf. 3 sg. acreá; conj. prez. 3 să acreáscă

acrí vb. (sil. -cri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. acrésc, imperf. 3 sg. acreá; conj. prez. 3 sg. și pl. acreáscă

acrí [At: ISPIRESCU, L. 336 / Pzi: -resc /E: acru2] 1-2 vtr A face să devină sau a deveni (mai) acru2. 3 vr A se altera prin acrire. 4-5 vr (îe) A i se ~ cuiva de (sau cu) ceva A (se sătura sau a) se plictisi de (ori cu) cineva sau ceva.

ACRÍ vb. 1. a (se) înăcri, a (se) oțeti. (Vinul s-a ~.) 2. v. mura. 3. v. altera.

ACRÍ vb. v. dezgusta, îngrețoșa, plictisi, sătura, scârbi, urî.

A ACRÍ ~ésc tranz. A face să se acrească. / Din acru

A SE ACRÍ mă ~ésc intranz. 1) A deveni acru. 2) (despre unele alimente) A pierde proprietățile pozitive sub influența agenților exteriori; a se strica; a se descompune; a se altera. 3) fig. (despre persoane) A deveni posac. [Sil. a-cri] /Din acru

acrì v. 1. a (se) face acru: 2. fig. a i se urî cuiva: mi s´a acrit cu viața asta.

*acrésc v. tr. (d. acru). Înăcresc, fac acru. Fig. A ți se acri, a ți se urî, a fi grozav de plictisit: mi s' a acrit cu munca asta!

Intrare: acrit
acrit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular acrit acritul acri acrita
plural acriți acriții acrite acritele
genitiv-dativ singular acrit acritului acrite acritei
plural acriți acriților acrite acritelor
vocativ singular
plural
Intrare: acri
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) acri acrire acrit acrind singular plural
acrește acriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) acresc (să) acresc acream acrii acrisem
a II-a (tu) acrești (să) acrești acreai acriși acriseși
a III-a (el, ea) acrește (să) acrească acrea acri acrise
plural I (noi) acrim (să) acrim acream acrirăm acriserăm, acrisem*
a II-a (voi) acriți (să) acriți acreați acrirăți acriserăți, acriseți*
a III-a (ei, ele) acresc (să) acrească acreau acri acriseră
* Formă nerecomandată sau greșită – (arată)