2 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ațițare sf vz ațâțare

AȚIȚÁRE s. f. v. ațîțare.

AȚIȚÁRE s. f. v. ațâțare.

ațâțá [At: PALIA (1581), ap. GCR 70/1 / V: (înv) ațița / Pzi: ațâț / E: ml attitiare] 1 vt A reaprinde focul care e gata să se stingă. 2 vt A face focul să ardă mai bine. 3 vt A aprinde focul. 4-5 vtr (Fig) A (se) întărâta. 6-10 vt (Fig) A asmuți (1-5). 11-12 vtr (Fig) A (se) excita. 13 vr (Înv; fig) A se înteți (un rău). 14 vr (D. animale; îrg) A se înmulți.

ațâțare sf [At: BIBLIA (1688), 2841 / V: ațiț~ / Pl: ări / E: ațâța] 1 Reaprindere a focului care e aproape stins Si: (rar) ațâțat1 (1) 2 Întețire a focului Si: (rar) ațâțat1. 3 Aprindere a focului Si: (rar) ațâțat1 (3). 4 (Fig) Întărâtare. 5-9 (Fig) Asmuțire (1-5). 10 (Fig) Excitare. 11 (Fig) Întețire (a unui rău). 12 (D. animale; îrg) Înmulțire.

AȚÂȚÁ, ațâț, vb. I. 1. Tranz. A aprinde focul sau a-l face să ardă mai bine. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întărâta, a (se) asmuți; a (se) excita. – Lat. *attitiare (< titio, -onis „tăciune”).

AȚÂȚÁRE, ațâțări, s. f. Acțiunea de a (se) ațâța.V. ațâța.

AȚÂȚÁRE, ațâțări, s. f. Acțiunea de a (se) ațâța.V. ațâța.

AȚÂȚÁ, ațấț, vb. I. 1. Tranz. A aprinde focul sau a-l face să ardă mai bine. 2. Tranz. și refl. (Fig.), A (se) întărâta, a (se) asmuți; a (se) excita. – Din lat. *attitiare (< titio, -onis „tăciune”).

AȚIȚÁ vb. I v. ațîța.

AȚÎȚÁ, ațî́ț, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la foc) A aprinde, a face să ardă; a face să ardă mai bine, a înteți, a înviora (suflînd peste tăciuni, scuturînd cenușa etc.). Ațîță focul și pune ceaunul de mămăligă. SADOVEANU, 21. Mai pe-nnoptat A mers s-ațîțe-n vatră foc, Să facă de mîncat. COȘBUC, P. I 255. Maica așază gătejile, moș Nichifor scapără și îndată ațîță amîndoi focul. CREANGĂ P. 130. ◊ Fig. (Complementul exprimă o stare sufletească, un sentiment) A ațîța spiritele.Cu vorbele acestea... mai tare le-a ațîțat dorul de a o vedea. RETEGANUL, P. II 7. ♦ Expr. A ațîța focul = a provoca un sentiment sau o acțiune care poate avea urmări grave. Decît să mori, mai bine să ne răzbunăm.Nu ațîța Jocul, Petcule; nu vorbi de răzbunare., ALECSANDRI, T. 1276. ◊ Refl. Privind la dînsa, i s-ațîță milă. PANN, P. V. II 136. 2. Fig. (Cu privire la oameni) A întărîta; (cu privire la animale) a asmuți. Ațîță cîinii.Bătrîna umblă prin case și ațîță oamenii. DUMITRIU, N. 188. ♦ (Cu privire la războaie) A desfășura o propagandă de învrăjbire între popoare, a menține o stare de încordare favorabilă dezlănțuirii unui război de agresiune. Imperialiștii ațîța la război. – Variantă: ațițá (NEGRUZZI, S. I 143) vb. I.

AȚÎȚÁRE, ațîțări, s. f. Acțiunea de a ațîța. 1. Stîrnire, întețire a focului (prin suflare sau scormonire). ◊ 2. Fig. Provocare, instigare, stîrnire, întărîtare (spre manifestări sau acțiuni rele, primejdioase). Ațîțare criminală la război. – Variantă: ațițáre (CONTEMPORANUL, IV 83, NEGRUZZI, S. I 75) s. f.

AȚÂȚÁ, ațấț, vb. I. 1. Tranz. (Adesea fig.) A face să ardă (mai bine), a înviora focul; a aprinde. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întărâta, a (se) înrăi; a (se) asmuți. ♦ Tranz. A desfășura o propagandă de învrăjbire între popoare, a menține o stare de încordare favorabilă dezlănțuirii unui război de agresiune. [Var.: ațițá vb. I] – Lat. *attitiare (< titio, -onis).

AȚÂȚÁRE, ațâțări, s. f. Acțiunea de a (se) ațâța. [Var.: ațițare s. f.]

AȚIȚÁ vb. I. v. ațâța.

A AȚÂȚÁ ațâț tranz. 1) A face să ardă; a aprinde. ◊ ~ focul a) a aprinde focul; b) a face ca o acțiune, un sentiment să devină mai intens (având urmări serioase). 2) fig. (ființe) A aduce în mod intenționat într-o stare de iritare, determinând la acțiuni dușmănoase; a incita; a instiga; a stârni; a întărâta; a agasa; a hărțui. ~ spiritele. /<lat. attitiare

ațâțà v. 1. a sgândări tăciuni spre a aprinde focul; 2. fig. a aprinde, a deștepta (pasiunile); 3. a îndemna la ceva rău. [Lat. *ATTITIARE, din TITIO, tăciune].

ațîț, a v. tr. (d. țîță, adică „deprind să sugă”, că pruncu, la început, nu suge. Cu tăcĭune și fr. attiser n’are legătură). Excit, aprind: a ațîța focu. Fig. Îndemn, stimulez, instig: bogăția ațîță poftele hoților.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ațâțá (a ~) vb., ind. prez. 3 ațấță

ațâțáre s. f., g.-d. art. ațâțắrii; pl. ațâțắri

arată toate definițiile

Intrare: ațâța
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ațâța
  • ațâțare
  • ațâțat
  • ațâțatu‑
  • ațâțând
  • ațâțându‑
singular plural
  • âță
  • ațâțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • âț
(să)
  • âț
  • ațâțam
  • ațâțai
  • ațâțasem
a II-a (tu)
  • âți
(să)
  • âți
  • ațâțai
  • ațâțași
  • ațâțaseși
a III-a (el, ea)
  • âță
(să)
  • âțe
  • ațâța
  • ațâță
  • ațâțase
plural I (noi)
  • ațâțăm
(să)
  • ațâțăm
  • ațâțam
  • ațâțarăm
  • ațâțaserăm
  • ațâțasem
a II-a (voi)
  • ațâțați
(să)
  • ațâțați
  • ațâțați
  • ațâțarăți
  • ațâțaserăți
  • ațâțaseți
a III-a (ei, ele)
  • âță
(să)
  • âțe
  • ațâțau
  • ațâța
  • ațâțaseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ațița
  • ațițare
  • ațițat
  • ațițatu‑
  • ațițând
  • ațițându‑
singular plural
  • iță
  • ațițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iț
(să)
  • iț
  • ațițam
  • ațițai
  • ațițasem
a II-a (tu)
  • iți
(să)
  • iți
  • ațițai
  • ațițași
  • ațițaseși
a III-a (el, ea)
  • iță
(să)
  • ițe
  • ațița
  • ațiță
  • ațițase
plural I (noi)
  • ațițăm
(să)
  • ațițăm
  • ațițam
  • ațițarăm
  • ațițaserăm
  • ațițasem
a II-a (voi)
  • ațițați
(să)
  • ațițați
  • ațițați
  • ațițarăți
  • ațițaserăți
  • ațițaseți
a III-a (ei, ele)
  • iță
(să)
  • ițe
  • ațițau
  • ațița
  • ațițaseră
Intrare: ațâțare
ațâțare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ațâțare
  • ațâțarea
plural
  • ațâțări
  • ațâțările
genitiv-dativ singular
  • ațâțări
  • ațâțării
plural
  • ațâțări
  • ațâțărilor
vocativ singular
plural
ațițare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ațițare
  • ațițarea
plural
  • ațițări
  • ațițările
genitiv-dativ singular
  • ațițări
  • ațițării
plural
  • ațițări
  • ațițărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ațâța ațița

  • 1. tranzitiv A aprinde focul sau a-l face să ardă mai bine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aprinde înteți înviora antonime: stinge 3 exemple
    exemple
    • Ațîță focul și pune ceaunul de mămăligă. SADOVEANU, 21.
      surse: DLRLC
    • Mai pe-nnoptat A mers s-ațîțe-n vatră foc, Să facă de mîncat. COȘBUC, P. I 255.
      surse: DLRLC
    • Maica așază gătejile, moș Nichifor scapără și îndată ațîță amîndoi focul. CREANGĂ P. 130.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Complementul exprimă o stare sufletească, un sentiment.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • A ațâța spiritele.
        surse: DLRLC
      • Cu vorbele acestea... mai tare le-a ațîțat dorul de a o vedea. RETEGANUL, P. II 7.
        surse: DLRLC
      • reflexiv Privind la dînsa, i s-ațîță milă. PANN, P. V. II 136.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. expresie A ațâța focul = a provoca un sentiment sau o acțiune care poate avea urmări grave.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Decît să mori, mai bine să ne răzbunăm. – Nu ațîța focul, Petcule; nu vorbi de răzbunare. ALECSANDRI, T. 1276.
          surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv figurat A (se) întărâta, a (se) asmuți; a (se) excita.
    exemple
    • Ațâță câinii.
      surse: DLRLC
    • Bătrîna umblă prin case și ațîță oamenii. DUMITRIU, N. 188.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Cu privire la războaie) A desfășura o propagandă de învrăjbire între popoare, a menține o stare de încordare favorabilă dezlănțuirii unui război de agresiune.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Imperialiștii ațâță la război.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină *attitiare (din titio, -onis „tăciune”).
    surse: DEX '09

ațâțare ațițare

etimologie:

  • vezi ațâța
    surse: DEX '98 DEX '09