excita [At: BARASCH, I., F. 14/22 / V: (înv) esci~ / P: ex-ci~ / Pzi: excit / E: fr excitor, lat excitare] 1 vt A provoca un sentiment, o senzație etc. 2 vt (Fșa) A stârni o dorință sexuală. 3-4 vtr (Fig) A (se) tulbura. 5 vr A simți o dorință sexuală. 6 vt A determina (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ. 7 vt (Fșa) A intensifica (un sentiment, o senzație etc.). 8 vt A întărâta. 9 vt (Fșa) A îndemna. 10 vt A încuraja. 11 vt A mări activitatea psihică sau intelectuală. 12-13 vtr (Fșa) A (se) enerva. 14 vt A produce un câmp magnetic într-un aparat electric. 15 vt A comunica un plus de energie unui sistem fizic.

*EXCITA (-it) I. vb. tr. 1 A îndemna, a îmboldi, a da ghies: ~ pe cineva la muncă ¶ 2 A îmbărbăta, a încuraja, a însufleți: ~ curajul cuiva ¶ 3 A ațîța, a întărită, a asmuți ¶ 4 A provoca, a face să se nască, a pricinui: ~ rîsul, mila ¶ 5 🩺 A produce o excitare: cafeaua l-a excitat prea mult. II. vb. refl. A se întărîta; a se însufleți [fr.].

EXCITA, excit, vb. I. Tranz. 1. A provoca (prin mijloace fizice, chimice sau biologice) intrarea în acțiune a unei celule, a unui țesut sau a unui organ; a stimula. Dacă înțepăm piciorul broaștei... înțepătura excită terminația nervului senzitiv. ANATOMIA 30. ◊ Refl. De la centrul respirator, situat în bulbul rahidian, excitațiile merg prin măduva spinării de-a lungul fibrelor nervoase, pînă la mușchii respiratori. Și astfel se excită într-o ordine strict determinată, cînd mușchii inspiratori, cînd cei expiratori. ANATOMIA 87. ♦ A aduce într-o stare de iritație, de nervozitate; a ațîța, a întărîta. Deși mulți din boierii cei mai însemnați simțise că se pregătește ceva și veneau pe la unii din noi, încurajîndu-ne și chiar excitîndu-ne, făgăduind că erau gata a da tot concursul lor moral și bănesc, dar nici unul n-a venit să aducă un gologan măcar. GHICA, S. A. 158. ♦ A provoca, a produce, a stîrni o senzație, un sentiment. A excita foamea. A excita setea. ▭ Care sînt idealurile, simțirile ce ne va excita și sugera opera artistică. GHEREA, ST. CR. I 39. 2. A produce un cîmp magnetic util într-o mașină electrică sau într-un aparat electric.

EXCITA vb. I. tr. 1. A activa, a stimula funcția unei celule, a unui țesut, a unui organ etc. 2. (Fig.) A irita, a stîrni, a ațîța. ♦ A provoca o senzație, o emoție, un sentiment. 3. (Fiz.) A comunica un plus de energie unui sistem fizic. ♦ A produce un cîmp magnetic într-o mașină electrică. [Pron. ecs-ci-, p. i. excit și -tez, var. escita vb. I. / cf. fr. exciter, lat. excitare].

EXCITA vb. tr. 1. a activa, a stimula funcția unei celule, a unui țesut, organ etc. 2. (fig.) a irita, a ațâța. ◊ a provoca o senzație, un sentiment. 3. (fiz.) a comunica un plus de energie unui sistem fizic. ◊ a produce un câmp magnetic într-o mașină electrică. (< fr. exciter, lat. excitare)

A EXCITA excit tranz. 1) (țesuturi, organe, celule și funcțiile lor) A face să-și intensifice activitatea; a stimula. 2) (sisteme fizice) A prevedea cu un surplus de energie. 3) (mașini electrice) A asigura cu un câmp magnetic. 4) (persoane) A face să se excite. /<fr. exciter, lat. excitare

excità a. 1. a provoca, a face să nască: a excita milă; 2. a îmboldi, a încuraja: a excita la muncă; 3. a întărâta: cafeaua excită sistemul nervos.

escita v vz excita

ESCITA vb. I. v. excita.

*excít, a -á, v. tr. (lat. éx-cito, -áre, d. citare, a cita). Fac să lucreze maĭ vioĭ, ațîț: ceaĭu excită nerviĭ. Fig. Îndemn, ațîț, animez, stimulez: a excita soldațiĭ la luptă. Provoc, inspir: a excita milă.

excita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. excit, 2 sg. exciți, 3 excită; conj. prez. 1 sg. să excit, 3 să excite

excita (a ~) vb., ind. prez. 3 excită

excita vb., ind. prez. 1 sg. excit, 3 sg. și pl. excită

excita (pr. cs-ci)

excit.

EXCITA vb. (FIZIOL.) a activa, a stimula, (pop.) a ațâța. (A ~ o funcție, un organ.)

EXCITA vb. (FIZIOL.) a activa, a stimula, (pop.) a ațîța. (A ~ o funcție, un organ.)

A SE EXCITA a-l lua / a o lua cu călduri, a i se scula bâzdâcul, a-l trece / a o trece căldurile, a se uda toată, a i se zbârli fofoloanca, a-i zbârnâi găoacea, a se zgândări.