2 intrări

35 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ațâțare sf [At: BIBLIA (1688), 2841 / V: ațiț~ / Pl: ări / E: ațâța] 1 Reaprindere a focului care e aproape stins Si: (rar) ațâțat1 (1) 2 Întețire a focului Si: (rar) ațâțat1. 3 Aprindere a focului Si: (rar) ațâțat1 (3). 4 (Fig) Întărâtare. 5-9 (Fig) Asmuțire (1-5). 10 (Fig) Excitare. 11 (Fig) Întețire (a unui rău). 12 (D. animale; îrg) Înmulțire.

AȚÂȚÁRE, ațâțări, s. f. Acțiunea de a (se) ațâța.V. ațâța.

AȚÂȚÁRE, ațâțări, s. f. Acțiunea de a (se) ațâța.V. ațâța.

AȚÂȚÁRE, ațâțări, s. f. Acțiunea de a (se) ațâța. [Var.: ațițare s. f.]

ațâțá [At: PALIA (1581), ap. GCR 70/1 / V: (înv) ațița / Pzi: ațâț / E: ml attitiare] 1 vt A reaprinde focul care e gata să se stingă. 2 vt A face focul să ardă mai bine. 3 vt A aprinde focul. 4-5 vtr (Fig) A (se) întărâta. 6-10 vt (Fig) A asmuți (1-5). 11-12 vtr (Fig) A (se) excita. 13 vr (Înv; fig) A se înteți (un rău). 14 vr (D. animale; îrg) A se înmulți.

ațițare sf vz ațâțare

AȚÂȚÁ, ațâț, vb. I. 1. Tranz. A aprinde focul sau a-l face să ardă mai bine. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întărâta, a (se) asmuți; a (se) excita. – Lat. *attitiare (< titio, -onis „tăciune”).

AȚÂȚÁ, ațấț, vb. I. 1. Tranz. A aprinde focul sau a-l face să ardă mai bine. 2. Tranz. și refl. (Fig.), A (se) întărâta, a (se) asmuți; a (se) excita. – Din lat. *attitiare (< titio, -onis „tăciune”).

AȚIȚÁ vb. I v. ațîța.

AȚIȚÁRE s. f. v. ațîțare.

AȚÎȚÁ, ațî́ț, vb. I. Tranz. 1. (Cu privire la foc) A aprinde, a face să ardă; a face să ardă mai bine, a înteți, a înviora (suflînd peste tăciuni, scuturînd cenușa etc.). Ațîță focul și pune ceaunul de mămăligă. SADOVEANU, 21. Mai pe-nnoptat A mers s-ațîțe-n vatră foc, Să facă de mîncat. COȘBUC, P. I 255. Maica așază gătejile, moș Nichifor scapără și îndată ațîță amîndoi focul. CREANGĂ P. 130. ◊ Fig. (Complementul exprimă o stare sufletească, un sentiment) A ațîța spiritele.Cu vorbele acestea... mai tare le-a ațîțat dorul de a o vedea. RETEGANUL, P. II 7. ♦ Expr. A ațîța focul = a provoca un sentiment sau o acțiune care poate avea urmări grave. Decît să mori, mai bine să ne răzbunăm.Nu ațîța Jocul, Petcule; nu vorbi de răzbunare., ALECSANDRI, T. 1276. ◊ Refl. Privind la dînsa, i s-ațîță milă. PANN, P. V. II 136. 2. Fig. (Cu privire la oameni) A întărîta; (cu privire la animale) a asmuți. Ațîță cîinii.Bătrîna umblă prin case și ațîță oamenii. DUMITRIU, N. 188. ♦ (Cu privire la războaie) A desfășura o propagandă de învrăjbire între popoare, a menține o stare de încordare favorabilă dezlănțuirii unui război de agresiune. Imperialiștii ațîța la război. – Variantă: ațițá (NEGRUZZI, S. I 143) vb. I.

AȚÎȚÁRE, ațîțări, s. f. Acțiunea de a ațîța. 1. Stîrnire, întețire a focului (prin suflare sau scormonire). ◊ 2. Fig. Provocare, instigare, stîrnire, întărîtare (spre manifestări sau acțiuni rele, primejdioase). Ațîțare criminală la război. – Variantă: ațițáre (CONTEMPORANUL, IV 83, NEGRUZZI, S. I 75) s. f.

AȚÂȚÁ, ațấț, vb. I. 1. Tranz. (Adesea fig.) A face să ardă (mai bine), a înviora focul; a aprinde. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) întărâta, a (se) înrăi; a (se) asmuți. ♦ Tranz. A desfășura o propagandă de învrăjbire între popoare, a menține o stare de încordare favorabilă dezlănțuirii unui război de agresiune. [Var.: ațițá vb. I] – Lat. *attitiare (< titio, -onis).

AȚIȚÁ vb. I. v. ațâța.

AȚIȚÁRE s. f. v. ațâțare.

A AȚÂȚÁ ațâț tranz. 1) A face să ardă; a aprinde. ◊ ~ focul a) a aprinde focul; b) a face ca o acțiune, un sentiment să devină mai intens (având urmări serioase). 2) fig. (ființe) A aduce în mod intenționat într-o stare de iritare, determinând la acțiuni dușmănoase; a incita; a instiga; a stârni; a întărâta; a agasa; a hărțui. ~ spiritele. /<lat. attitiare

ațâțà v. 1. a sgândări tăciuni spre a aprinde focul; 2. fig. a aprinde, a deștepta (pasiunile); 3. a îndemna la ceva rău. [Lat. *ATTITIARE, din TITIO, tăciune].

ațîț, a v. tr. (d. țîță, adică „deprind să sugă”, că pruncu, la început, nu suge. Cu tăcĭune și fr. attiser n’are legătură). Excit, aprind: a ațîța focu. Fig. Îndemn, stimulez, instig: bogăția ațîță poftele hoților.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ațâțáre s. f., g.-d. art. ațâțắrii; pl. ațâțắri

ațâțáre s. f., g.-d. art. ațâțării; pl. ațâțări

arată toate definițiile

Intrare: ațâțare
ațâțare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ațâțare
  • ațâțarea
plural
  • ațâțări
  • ațâțările
genitiv-dativ singular
  • ațâțări
  • ațâțării
plural
  • ațâțări
  • ațâțărilor
vocativ singular
plural
ațițare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ațițare
  • ațițarea
plural
  • ațițări
  • ațițările
genitiv-dativ singular
  • ațițări
  • ațițării
plural
  • ațițări
  • ațițărilor
vocativ singular
plural
Intrare: ațâța
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ațâța
  • ațâțare
  • ațâțat
  • ațâțatu‑
  • ațâțând
  • ațâțându‑
singular plural
  • âță
  • ațâțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • âț
(să)
  • âț
  • ațâțam
  • ațâțai
  • ațâțasem
a II-a (tu)
  • âți
(să)
  • âți
  • ațâțai
  • ațâțași
  • ațâțaseși
a III-a (el, ea)
  • âță
(să)
  • âțe
  • ațâța
  • ațâță
  • ațâțase
plural I (noi)
  • ațâțăm
(să)
  • ațâțăm
  • ațâțam
  • ațâțarăm
  • ațâțaserăm
  • ațâțasem
a II-a (voi)
  • ațâțați
(să)
  • ațâțați
  • ațâțați
  • ațâțarăți
  • ațâțaserăți
  • ațâțaseți
a III-a (ei, ele)
  • âță
(să)
  • âțe
  • ațâțau
  • ațâța
  • ațâțaseră
verb (VT1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ațița
  • ațițare
  • ațițat
  • ațițatu‑
  • ațițând
  • ațițându‑
singular plural
  • iță
  • ațițați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • iț
(să)
  • iț
  • ațițam
  • ațițai
  • ațițasem
a II-a (tu)
  • iți
(să)
  • iți
  • ațițai
  • ațițași
  • ațițaseși
a III-a (el, ea)
  • iță
(să)
  • ițe
  • ațița
  • ațiță
  • ațițase
plural I (noi)
  • ațițăm
(să)
  • ațițăm
  • ațițam
  • ațițarăm
  • ațițaserăm
  • ațițasem
a II-a (voi)
  • ațițați
(să)
  • ațițați
  • ațițați
  • ațițarăți
  • ațițaserăți
  • ațițaseți
a III-a (ei, ele)
  • iță
(să)
  • ițe
  • ațițau
  • ațița
  • ațițaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ațâțare ațițare

etimologie:

  • vezi ațâța
    surse: DEX '98 DEX '09

ațâța ațița

  • 1. tranzitiv A aprinde focul sau a-l face să ardă mai bine.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: aprinde înteți înviora antonime: stinge 3 exemple
    exemple
    • Ațîță focul și pune ceaunul de mămăligă. SADOVEANU, 21.
      surse: DLRLC
    • Mai pe-nnoptat A mers s-ațîțe-n vatră foc, Să facă de mîncat. COȘBUC, P. I 255.
      surse: DLRLC
    • Maica așază gătejile, moș Nichifor scapără și îndată ațîță amîndoi focul. CREANGĂ P. 130.
      surse: DLRLC
    • 1.1. figurat Complementul exprimă o stare sufletească, un sentiment.
      surse: DLRLC 3 exemple
      exemple
      • A ațâța spiritele.
        surse: DLRLC
      • Cu vorbele acestea... mai tare le-a ațîțat dorul de a o vedea. RETEGANUL, P. II 7.
        surse: DLRLC
      • reflexiv Privind la dînsa, i s-ațîță milă. PANN, P. V. II 136.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. expresie A ațâța focul = a provoca un sentiment sau o acțiune care poate avea urmări grave.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Decît să mori, mai bine să ne răzbunăm. – Nu ațîța focul, Petcule; nu vorbi de răzbunare. ALECSANDRI, T. 1276.
          surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv reflexiv figurat A (se) întărâta, a (se) asmuți; a (se) excita.
    exemple
    • Ațâță câinii.
      surse: DLRLC
    • Bătrîna umblă prin case și ațîță oamenii. DUMITRIU, N. 188.
      surse: DLRLC
    • 2.1. (Cu privire la războaie) A desfășura o propagandă de învrăjbire între popoare, a menține o stare de încordare favorabilă dezlănțuirii unui război de agresiune.
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • Imperialiștii ațâță la război.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină *attitiare (din titio, -onis „tăciune”).
    surse: DEX '09