opțiuni
  • info

3 intrări

27 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2.

TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2.

TEHÚI2, -IE, tehui, adj. (Reg.) Zăpăcit, năuc, buimăcit. – Cf. magh. tahonya „trândav”.

tehui1 [At: TDRG / V: (reg) tăh~ / Pzi: ~esc / E: tehui2] (Reg) 1-2 vtr A (se) zăpăci. 3 vr A se sălbătici.

tehui2, ~ie a [At: CONTEMPORANUL, I, 634 / V: (reg) tăh~, terh~, tih~ / Pl: ~ / E: ns cf mg tahonya] (Reg) 1 Zăpăcit. 2 (D. oi) Căpiat2 (1).

TEHÚI2, -IE, tehui, adj. (Reg.) Zăpăcit, năuc, buimăcit. – Cf. magh. tahonya. „trândav”.

TEHÚI2, -IE, tehui, -ie, adj. (Regional) Năuc, zăpăcit, amețit, buimăcit. Mă ceartă fără măsură: Că nu trag, că mi-s tehui. DEȘLIU, M. 40. Intrară pe rînd, repeziți peste prag, vreo cinci băietănași, tehui de somn. CAMILAR, N. II 270. Neculai se trezi tehui de băutură, înainte de a pleca doctorul. SADOVEANU, O. III 16.

TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A tulbura cuiva mințile, a zăpăci, a ameți, a buimăci. Bietului Toader a lui Ungureanu nu i-a luat o mînă și nu l-a tehuit sărmanul? I. CR. III 107. ◊ Refl. (Cu pronunțare regională) S-o buimăcit, s-o tăhuit di cap ș-o început a striga. ȘEZ. XXIII 37.

A TEHUÍ ~iésc tranz. pop. A face să se tehuiască. /Din tehui

TEHÚI ~ie (~i) pop. Care a pierdut temporar facultatea de a judeca limpede (din cauza fricii, somnului, băuturii); buimac; zăpăcit; năuc; bezmetic. /cf. ung. tahonya

A SE TEHUÍ mă ~iésc intranz. pop. A deveni tehui; a nu ști de sine; a se buimăci; a se năuci; a se zăpăci; a se ului; a se pierde. /Din tehui

tehuì v. Mold. a zăpăci, a ameți: cu măciucă îl tehuește.

tehúĭ, tihúĭ și căhúĭ, -úĭe adj., pl. m. și f. uĭ (cp. cu ung. tahonja, trîndav, și cu rom. haĭhuĭ). Est. Zăpăcit, năuc, nebun. – În Trans. terhuĭ și năhuĭ, în Suc. și Bucov. tăhuĭ. Forma căhuĭ în Nț. (rev. I. Crg. 2, 277) și’n sudu Mold. În Cov. și cheahuĭ (ea dift.), în Munt. cărăúĭ. V. și zblehuĭat.

tihui2, ~ie a vz tehui2

tehuiu a. și adv. Mold. 1. căpiat; 2. zăpăcit, năuc. [Tr. terhuiu, de origină necunoscută],

te- și tihuĭésc v. tr. (d. tehuĭ). Est. Fac tihuĭ.

tihúĭ, V. tehuĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tehúi1 (reg.) adj. m., pl. tehúi; f. sg. și pl. tehúie

tehuí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 să tehuiáscă

tehúi adj. m., pl. tehúi; f. sg. și pl. tehúie

tehuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tehuiáscă

arată toate definițiile

Intrare: Tehui
Tehui nume propriu
nume propriu (I3)
  • Tehui
Intrare: tehui (adj.)
tehui2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A122)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tehui
  • tehuiul
  • tehuiu‑
  • tehuie
  • tehuia
plural
  • tehui
  • tehuii
  • tehui
  • tehuile
genitiv-dativ singular
  • tehui
  • tehuiului
  • tehui
  • tehuii
plural
  • tehui
  • tehuilor
  • tehui
  • tehuilor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: tehui (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tehui
  • tehuire
  • tehuit
  • tehuitu‑
  • tehuind
  • tehuindu‑
 singular plural
  • tehuiește
  • tehuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tehuiesc
 (să)
  • tehuiesc
  • tehuiam
  • tehuii
  • tehuisem
a II-a (tu)
  • tehuiești
 (să)
  • tehuiești
  • tehuiai
  • tehuiși
  • tehuiseși
a III-a (el, ea)
  • tehuiește
 (să)
  • tehuiască
  • tehuia
  • tehui
  • tehuise
plural I (noi)
  • tehuim
 (să)
  • tehuim
  • tehuiam
  • tehuirăm
  • tehuiserăm
  • tehuisem
a II-a (voi)
  • tehuiți
 (să)
  • tehuiți
  • tehuiați
  • tehuirăți
  • tehuiserăți
  • tehuiseți
a III-a (ei, ele)
  • tehuiesc
 (să)
  • tehuiască
  • tehuiau
  • tehuiră
  • tehuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tehui

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98

tehui (adj.)

etimologie: