12 definiții pentru tehui (vb.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2.

TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Reg.) A (se) zăpăci, a (se) buimăci. – Din tehui2.

tehui1 [At: TDRG / V: (reg) tăh~ / Pzi: ~esc / E: tehui2] (Reg) 1-2 vtr A (se) zăpăci. 3 vr A se sălbătici.

tehui2, ~ie a [At: CONTEMPORANUL, I, 634 / V: (reg) tăh~, terh~, tih~ / Pl: ~ / E: ns cf mg tahonya] (Reg) 1 Zăpăcit. 2 (D. oi) Căpiat2 (1).

TEHUÍ1, tehuiesc, vb. IV. Tranz. (Regional) A tulbura cuiva mințile, a zăpăci, a ameți, a buimăci. Bietului Toader a lui Ungureanu nu i-a luat o mînă și nu l-a tehuit sărmanul? I. CR. III 107. ◊ Refl. (Cu pronunțare regională) S-o buimăcit, s-o tăhuit di cap ș-o început a striga. ȘEZ. XXIII 37.

A TEHUÍ ~iésc tranz. pop. A face să se tehuiască. /Din tehui

A SE TEHUÍ mă ~iésc intranz. pop. A deveni tehui; a nu ști de sine; a se buimăci; a se năuci; a se zăpăci; a se ului; a se pierde. /Din tehui

tehuì v. Mold. a zăpăci, a ameți: cu măciucă îl tehuește.

te- și tihuĭésc v. tr. (d. tehuĭ). Est. Fac tihuĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tehuí2 (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 să tehuiáscă

tehuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. tehuiésc, imperf. 3 sg. tehuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tehuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TEHUÍ vb. v. ameți, buimăci, năuci, zăpăci.

tehui vb. v. AMEȚI. BUIMĂCI. NĂUCI. ZĂPĂCI.

Intrare: tehui (vb.)
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • tehui
  • tehuire
  • tehuit
  • tehuitu‑
  • tehuind
  • tehuindu‑
singular plural
  • tehuiește
  • tehuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • tehuiesc
(să)
  • tehuiesc
  • tehuiam
  • tehuii
  • tehuisem
a II-a (tu)
  • tehuiești
(să)
  • tehuiești
  • tehuiai
  • tehuiși
  • tehuiseși
a III-a (el, ea)
  • tehuiește
(să)
  • tehuiască
  • tehuia
  • tehui
  • tehuise
plural I (noi)
  • tehuim
(să)
  • tehuim
  • tehuiam
  • tehuirăm
  • tehuiserăm
  • tehuisem
a II-a (voi)
  • tehuiți
(să)
  • tehuiți
  • tehuiați
  • tehuirăți
  • tehuiserăți
  • tehuiseți
a III-a (ei, ele)
  • tehuiesc
(să)
  • tehuiască
  • tehuiau
  • tehui
  • tehuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tehui

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98