15 definiții pentru tehui (adj.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TEHÚI2, -IE, tehui, adj. (Reg.) Zăpăcit, năuc, buimăcit. – Cf. magh. tahonya „trândav”.

tehui2, ~ie a [At: CONTEMPORANUL, I, 634 / V: (reg) tăh~, terh~, tih~ / Pl: ~ / E: ns cf mg tahonya] (Reg) 1 Zăpăcit. 2 (D. oi) Căpiat2 (1).

TEHÚI2, -IE, tehui, adj. (Reg.) Zăpăcit, năuc, buimăcit. – Cf. magh. tahonya. „trândav”.

TEHÚI2, -IE, tehui, -ie, adj. (Regional) Năuc, zăpăcit, amețit, buimăcit. Mă ceartă fără măsură: Că nu trag, că mi-s tehui. DEȘLIU, M. 40. Intrară pe rînd, repeziți peste prag, vreo cinci băietănași, tehui de somn. CAMILAR, N. II 270. Neculai se trezi tehui de băutură, înainte de a pleca doctorul. SADOVEANU, O. III 16.

TEHÚI ~ie (~i) pop. Care a pierdut temporar facultatea de a judeca limpede (din cauza fricii, somnului, băuturii); buimac; zăpăcit; năuc; bezmetic. /cf. ung. tahonya

tehúĭ, tihúĭ și căhúĭ, -úĭe adj., pl. m. și f. (cp. cu ung. tahonja, trîndav, și cu rom. haĭhuĭ). Est. Zăpăcit, năuc, nebun. – În Trans. terhuĭ și năhuĭ, în Suc. și Bucov. tăhuĭ. Forma căhuĭ în Nț. (rev. I. Crg. 2, 277) și’n sudu Mold. În Cov. și cheahuĭ (ea dift.), în Munt. cărăúĭ. V. și zblehuĭat.

tihui2, ~ie a vz tehui2

tehuiu a. și adv. Mold. 1. căpiat; 2. zăpăcit, năuc. [Tr. terhuiu, de origină necunoscută],


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tehúi1 (reg.) adj. m., pl. tehúi; f. sg. și pl. tehúie

tehúi adj. m., pl. tehúi; f. sg. și pl. tehúie


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TEHÚI adj. v. amețit, buimac, buimăcit, năuc, năucit, tâmpit, zăpăcit.

tehui adj. v. AMEȚIT. BUIMAC. BUIMĂCIT. NĂUC. NĂUCIT. TÎMPIT. ZĂPĂCIT.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

tehúi (-ie), adj. – (Mold.) Nebun, lunatic, smintit. – Var. tăhui, terhui, căhui, chiahui, năhui. Creație expresivă puțin clară. – Der. tehuială, s. f. (nebuinie, țicneală); tehui, vb. (a zăpăci, a prosti).

Intrare: tehui (adj.)
tehui2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A122)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tehui
  • tehuiul
  • tehuiu‑
  • tehuie
  • tehuia
plural
  • tehui
  • tehuii
  • tehui
  • tehuile
genitiv-dativ singular
  • tehui
  • tehuiului
  • tehui
  • tehuii
plural
  • tehui
  • tehuilor
  • tehui
  • tehuilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

tehui (adj.)

  • exemple
    • Mă ceartă fără măsură: Că nu trag, că mi-s tehui. DEȘLIU, M. 40.
      surse: DLRLC
    • Intrară pe rînd, repeziți peste prag, vreo cinci băietănași, tehui de somn. CAMILAR, N. II 270.
      surse: DLRLC
    • Neculai se trezi tehui de băutură, înainte de a pleca doctorul. SADOVEANU, O. III 16.
      surse: DLRLC

etimologie: