8 intrări
78 de definiții

Explicative DEX

tinc sn vz teanc2

TEANC, teancuri, s. n. Grămadă de obiecte (de același fel) așezate unele peste altele. – Din tc. denk.

TEANC, teancuri, s. n. Grămadă de obiecte (de același fel) așezate unele peste altele. – Din tc. denk.

ȚÂNC, țânci, s. m. (Fam.; uneori depr.) Copilaș, băiețaș. [Var.: (reg.) ținc s. m.] – Din magh. cenk.

ȚÂNC, țânci, s. m. (Fam.; uneori depr.) Copilaș, băiețaș. [Var.: (reg.) ținc s. m.] – Din magh. cenk.

ȚINC2 s. m. v. țânc.

ȚINC2 s. m. v. țânc.

ȚINC1, țincuri, s. n. Fiecare dintre proeminențele tăiate la capetele a două scânduri (alternând cu câte o scobitură) pentru a permite o îmbucare solidă în unghi a celor două scânduri. – Din germ. Zinke.

ȚINC1, țincuri, s. n. Fiecare dintre proeminențele tăiate la capetele a două scânduri (alternând cu câte o scobitură) pentru a permite o îmbucare solidă în unghi a celor două scânduri. – Din germ. Zinke.

ZINC s. n. Element chimic, metal de culoare albă-albăstruie, folosit în industrie atât singur, cât și sub formă de aliaje. – Din fr. zinc.

teanc1 sn [At: (a. 1599) IORGA, D. B. 3 / Pl: ~uri, (îvr 1) tence / E: tc tenk, (denk)] 1 (Îvr) Pachet mare (de țesături) Si: balot. 2 Grămadă de obiecte (de același fel) așezate unele peste altele Si: (reg) năsadă. 3 (Îlav) ~uri-uri (Așezat) unul peste altul.

teanc2 sn [At: ALRM II/I h 281/414 / V: (reg) tenci, tinc, tinci / Pl: ? / E: pvb tencui] (Reg) Tencuială (2).

tenci sn vz teanc2

tinci sn vz teanc2

țânc1 i, sm vz ținc1

țânc2 sm [At: PSALT. 109 / V: (reg) ținc, țing / Pl: ~nci / E: ns cf mg cenk] 1 (Îrg) Pui de animal sălbatic. 2 (Îrg) Pui de câine. 3 (Zlg; reg) Popândău (Citellus citellus). 4 (Zlg; reg; șîc ~ul-pământului) Orbete (Spalax microphthalmus). 5 (Zlg; reg; îc) ~ul-pământului, ~ de pământ Cârtiță (Talpa europaea). 6 (Zlg; reg; îc) ~ul-pământului Rozător de culoare cenușie-gălbuie, cu corpul subțire și coada scurtă Si: șuiță (Spermophilus citellus). 7 (Zlg; reg; îac) Hârciog (Cricetus cricetus). 8 (Zlg; reg; îac) Marmotă (Arctomys marmotta). 9 (Zlg; reg; îac) Jder (Martes martes). 10 (Zlg; reg; îac) Șoarece (Mus musculus). 11 (Zlg; reg; îac) Șoarece alb. 12 (Reg; îac) Animal fantastic imaginat ca un câine, care trăiește sub pământ și care face rău morților Si: cățelul-pământului. 13 (Reg; îe) A asculta ~ul-pământului A sta culcat cu urechea la pământ. 14 (Reg; îae) A dormi adânc. 15 (Reg; îae) A fi mort. 16 (Reg; îe) A umbla când doarme ~ul-pământului A umbla în toiul nopții. 17 (Îrg) Câine de talie mică Si: cotei2 (1). 18-19 (Fam; șdp) Copil (mic). 20 (Fam; pex) Fiu. 21 (Fam) Epitet pentru un om mic de statură. 22 (Fam; dep) Tânăr fără experiență Si: țângău (2).

țim3 sn vz zinc

ținc3 sn [At: LTR2 / Pl: ~uri / E: ger Zinke] Fiecare dintre dinții, alternând cu tăieturi de la capetele a două scânduri, care se îmbucă permițând îmbinarea acestora în unghi.

ținc1 [At: ALR SN III, h 701/310 / V: țânc (Pl: țânci) / E: fo] 1 i (Rep) Cuvânt care redă strigătul specific al pițigoiului. 2 i (Îf țânc) Cuvânt care redă strigătul specific al țicleanului (1). 3 sm (Orn; Mun; îf țânc) Țiclean (1) (Sitta europaea).

ținc4 sn vz zinc

ținc2 sm vz țânc2

ținclu sn vz zinc

țing2 sm vz țânc2

zinc sn [At: IST. NAT. 15 / V: (îrg) ți~, (reg) țin[1], țim, ținclu[2] / E: fr zinc] 1 Element chimic, metal de culoare albă-albăstruie, care se găsește în natură sub formă de sulfură și carbonat, întrebuințat în industrie mai ales în aliaje. 2 (Îs) Clorură de ~ Sare incoloră, solubilă în apă, obținută prin dizolvarea deșeurilor de zinc (1) sau a oxidului de zinc cu acid clorhidric, folosită în industrie. 3 (Îs) Bromură de ~ Pulbere de culoare albă, solubilă în apă și alcool, folosită în medicină ca sedativ și ca antispasmodic. 4 (Îs) Oxid (sau alb) de ~ Praf alb amorf, folosit în industria coloranților și a cauciucului. 5 (Îs) Sulfat de ~ Sare incoloră obținută prin dizolvarea zincului (1), a oxidului de zinc sau a deșeurilor acestuia în acid sulfuric, folosită în industria coloranților sau la obținerea zincului electrolitic. 6 (Îs) Sulfură de ~ Sare albă obținută prin tratarea soluției unei sări de zinc (1) cu hidrogen sulfurat sau cu o sulfură alcalină, folosită în vopsitorie. 7 (Îs) Strat de ~ Pulbere ușoară, onctuoasă, insolubilă în apă, folosită în cosmetică și în industria cauciucului. 8 (Îc) ~-dur Aliaj de zinc (1), fier și plumb care se formează la suprafața pieselor de oțel introduse în zinc topit. corectat(ă)

  1. Are definiție proprie. — gall
  2. În original, fără accent — LauraGellner

zinc s.n. (chim.) Element chimic, metal de culoare cenușie, casant la temperatura ordinară, maleabil și ușor fuzibil, prezent în natură sub formă de sulfuri cu starea de oxidare doi, care este folosit la zincarea tablei de oțel, la obținerea de aliaje (alamă, alpaca) etc. (Zn). ◊ Clorură de zinc = sare incoloră, solubilă în apă, obținută prin dizolvarea deșeurilor de zinc sau a oxidului de zinc cu acid clorhidric, folosită în industrie. Bromură de zinc = pulbere de culoare albă, solubilă în apă și în alcool, folosită în medicină ca sedativ și antispasmodic. Strat de zinc = pulbere ușoară, onctuoasă, insolubilă în apă, folosită în cosmetică și în industria cauciucurilor. Alb de zinc v. alb. Galben de zinc v. galben. Oxid de zinc v. oxid. Sulfat de zinc v. sulfat. Sulfură de zinc v. sulfură. ◊ Compus: zinc-dur = aliaj din fier, zinc și plumb, care se formează la suprafața pieselor din oțel introduse în zinc topit. • /<fr. zinc, germ. Zink.

ȚINC1, ȚÎNC sm. Mold. 1 🐒 Puiul unei fiare sălbatice; cățel: țincii leului (CANT.) 2 🐒 ~UL-PĂMÎNTULUI = CĂȚELUL-PĂMÎNTULUI 8 F iron. Copilaș, băiețaș; piciu: vezi dumneata țincul cum te-a cunoscut, zise conu Alecu (D.-ZAMF.); pe cățeaua asta voiu s’o taiu în patru bucăți împreună cu țincul ei (NEGR.); un țînc... scobora niște capre de vale (VLAH.) [ung. cenk].

ȚINC2 (pl. -curi) sn. 👉 ȘLIȚ [germ. Zinke].

ȚÎNC... 👉 ȚINC...

*ZINC sbst. 💎 Metal alb-albăstriu, cristalin, fărîmicios, care arde cu o flacără albă, strălucitoare; are densitatea 7,19 și e maleabil și ductil la o temperatură de aproape 150o; la o temperatură mai mare, devine din nou sfărîmicios, așa că la 250o se poate pulveriza cu un pisălog; se dilată și se contractă mai mult decît ori-care alt metal; de aceea, o tablă de zinc, fixată bine de jur împrejur, se rupe, cînd este expusă la variațiuni de temperatură; se topește la vre-o 500o; aliat cu arama roșie, formează alama; nu se găsește în natură liber, ci numai combinat [fr.].

ZINC s. n. Element chimic, metal de culoare albă-albăstruie, întrebuințat în industrie atât singur, cât și sub formă de aliaje. – Din fr. zinc.

TEANC, teancuri, s. n. Grămadă de obiecte (de același fel) așezate unele peste altele. Un teanc de saltele și de perne curate, proaspete, cu miros de busuioc. DUMITRIU, N. 132. Dete teancul de scrisori la o parte. ANGHEL-IOSIF, C. L. 162. Am înaintea mea un teanc de reviste romînești. VLAHUȚĂ, O. A. 230.

ȚINC, țincuri, s. n. Fiecare dintre proeminențele tăiate la capetele a două scînduri, alternînd cu cîte o crestătură, pentru a permite o îmbucare solidă în unghi a celor două scînduri.

ȚÎNC, țînci, s. m. 1. (Învechit și popular) Puiul anumitor animale (mai ales puiul de cîine, v. cățel). ◊ Compus: țîncul-pămîntului = cățelul-pămîntului, v. cățel (3). 2. (Uneori cu sens depreciativ) Copil (mai ales băiat) mic; plod. La noi se uită curios, mușcînd dintr-un măr, un țînc numai de-o șchioapă. SADOVEANU, O. VII 200. Pe-o mîrțoagă, dintr-o gură de dăsagă Atîrnată de oblînc, Fără scîncet, cu sfială Iese negru la iveală, Numai cît o portocală, Un căpșor mirat de țînc. TOPÎRCEANU, P. O. 37. Un țînc de vreo șapte ani, un țăran în miniatură, scobora niște capre devale. VLAHUȚĂ, O. AL. II 48. ◊ (Urmat de determinări arătînd ființa la care se referă) Da’ frați mai ai? – Am. Iaca, țîncul ista de soră. SADOVEANU, O. VII 218.

ZINC s. n, Metal de culoare albă-cenușie, folosit (atît singur cît și sub formă de aliaje) la acoperirea oțelului pentru a-i mări rezistența la coroziune și a-l proteja de ruginire, la fabricarea pilelor electrice, în zincografie etc. Dă o cadă mare de zinc, unde se va putea spăla în voie. CAMIL PETRESCU, O. II 270. Privea arbuștii exotici.. cu frunzele lor lucii, care în bătaia luminii cretoase păreau tăiate artificial în zinc. C. PETRESCU, Î. I 4. Alb de zinc v. alb1 (2).

ZINC s. n. Metal de culoare albă-cenușie, întrebuințat în industrie atît singur cît și sub formă de aliaje. – Fr. zinc.

ZINC s.n. Metal alb-albăstrui care se întrebuințează sub formă de tablă în aliaje, pentru protecția superficială a oțelurilor etc. [< fr. zinc, cf. germ. Zink].

ZINC s. n. Metal alb-albăstrui, moale, maleabil și ductil, ușor fuzibil, folosit la elaborarea unor aliaje, la zincarea oțelurilor etc. [Simb. Zn] (din fr. zinc)

TEANC ~uri n. (despre obiecte omogene) Grămadă în care elementele constitutive sunt așezate ordonat unele peste altele. [Monosilabic] /<turc. tenk

ȚÂNC ~ci m. 1) fam. Pui de câine; cățel. 2) depr. Copil de vârstă mică. /cf. ung. cenk

ȚINC ~uri n. Fiecare dintre proeminențele executate la extremitatea a două scânduri care se îmbină, una intrând în golurile celeilalte. /<germ. Zinke

ZINC n. Metal de culoare albă-albăstruie, întrebuințat în industrie, mai ales, sub formă de aliaje. /<fr. zinc

teanc n. 1. balot de marfă: sară teancurile să-și ia postavurile POP.; 2. pachet: scoate un teanc de hârtii AL.; 3. număr de 10 topuri de hârtie (cam 5000 coale); 4. grămadă în genere: un teanc de sumane croite CR.; teancuri-teancuri, grămadă, unul peste altul. [Turc. tenk, balot].

ținc m. Mold. Tr. 1. cățeluș; țincul pământului, șuiț; 2. fam. prunc: un ținc să te înșele AL. [Ung. CENK, broscoiu, cățeluș* băiat, recrut].

zinc n. metal de un alb albăstruiu, se aliază cu arama (alama) și cu alte metale și se întrebuințează la fabricarea obiectelor de artă, la acoperirea caselor, la galvanizarea fierului.

teanc (ea dift.) n., pl. urĭ (turc. denk, tenk, d. pers. denk, strîmt; ngr. téngi, bg. denk). Clit, stofe saŭ hîrtiĭ așezate în regulă unele peste altele, dar nu legate ca’n top orĭ în balot: teancurĭ de haĭne, de cărțĭ, de bumaște. Teancurĭ-teancurĭ, în teancurĭ unele lîngă altele. V. stivă.

ținc, V. țînc.

țînc și (lit.) ținc m. (ung. cenk, cățel, băĭetan, recrut). Est. Iron. Copil mic, prunc: ce cauțĭ cu țincu pin mulțimea asta? Țîncu (saŭ cățelu) pămîntuluĭ, V. cățel. – Și fem. țîncă, pl. e, cățeluță. V. ghitan și copleș.

*zinc n., pl. urĭ (fr. zinc, d. germ. zink, var. din zinn, zinc). Chim. Un metal alb albăstruĭ cu structură cristalină. – Zincu e bivalent, are o densitate de 6,87 și o greutate atomică de 65. Se topește la 415° și ferbe la 1040. La 205° e sfărămicĭos și se poate pulveriza. Se găsește în natură maĭ ales în stare de sulfură saŭ blendă și de carbonat orĭ calamină. Din el se face tinichea de acoperit casele și obĭecte de ornament turnate, de multe orĭ acoperite cu alamă pin galvanoplastie (bronzurĭ artistice). Feru galvanizat, întrebuințat la sîrmele telegrafice se obține pin galvanizare saŭ scufundînd sîrma în zinc topit. Cu zincu se fac și o mulțime de aliaje (alama ș. a.).

Ortografice DOOM

teanc s. n., pl. teancuri

țânc (fam.) s. m., pl. țânci

ținc s. n., pl. țincuri

zinc s. n.; simb. Zn

teanc s. n., pl. teancuri

țânc (fam.) s. m., pl. țânci

ținc s. n., pl. țincuri

zinc s. n.; simb. Zn

teanc s. n., pl. teancuri

țânc s. m., pl. țânci

ținc s. n., pl. țincuri

zinc s. n., simb. Zn

Etimologice

teanc (-curi), s. n. – Grămadă, morman. Megl. denc. Tc. denk, tenk (Tiktin; Candrea). Diftongarea nu este clară; poate ar trebui considerat teanc ca der. din tencui ca teasc din tescui.Der. tencui, vb. (a îngrămădi, a împacheta).

ȚINC3 s. n. (Var.) Zinc.

ținc (-ci), s. m.1. Pui de animal. – 2. Copil, țîngău. – Var. țînc. Mag. cenk (Cihac, II, 535; Tiktin). – Der. țincă (var. țîncă), s. f. (cățea); țingău, s. m. (flăcăuaș, băietan), cu suf. -ău (Philippide, Principii, 154; Graur 192; nu este probabilă der. din țig. tsikno „mic”, propusă de Iordan, Introducere în studiul l. rom., 419).

zinc s. m. – Metal alb-albăstrui. – Var. ținc. Mr. țingu. Fr. zinc, var. din germ. Zink; și mr. din it. zinco, cf. ngr. τσίνϰος.

Enciclopedice

ZINC (< fr., gr.) s. n. Element chimic (Zn; nr. at. 30, m. at. 65,39, p. t. 419,4°C, p. f. 906°C, gr. sp. 7,13) din gr. II secundară; metal alb-argintiu sau alb-albăstrui. Se găsește în natură sub formă de sulfură (blendă) și carbonat (smitsonită). În combinații este bivalent. În contact cu aerul se acoperă cu o peliculă protectoare de oxid. Se întrebuințează în zincare, sub formă de aliaje (ex. alama), la acumulatoarele alcaline, la fabricarea pesticidelor și pigmenților etc. A fost izolat pentru prima dată de chimistul german A.S. Marggraf (1709-1782) în 1776.

Zn, simbol chimic pentru zinc.

ȚINC, țînc subst (puiu). 1. – (Puc); -u, M. (P1); -a țig. (Ștef). 2. Țîncul (Cat). 3. + subst. coca: Țîncoca, mold. – țig. (17 A IV 157).; cf. Țancoc (V Bistr – Bicaz.)

Sinonime

TEANC s. grămadă, maldăr, vraf, (reg.) năsadă, (Mold. și Transilv.) clit, (înv.) smoc. (Pe birou se afla un ~ de dosare.)

TEANC s. v. balot.

ȚÂNC s. v. puști.

ȚINC s. v. prășilă, progenitură, pui, șliț.

TEANC s. grămadă, maldăr, vraf, (reg.) năsadă, (Mold. și Transilv.) clit, (înv.) smoc. (Pe birou se afla un ~ de dosare.)

teanc s. v. BALOT.

ținc s. v. PUI. ȘLIȚ.

ȚÎNC s. pici, prichindel, puști, (reg.) pricolici, (fam.) zgîmboi, (fig.) năpîrstoc. (Un ~ de vreo 5 ani.)

Arhaisme și regionalisme

ȚINC s.m. v. țînc.

ȚÎNC s.m. (Mold.) Pui de animal. Țîncilor de leu. DOSOFTEI, PSALTIRE (1680), apud TEW. Țîncii leului rănind. CANTEMIR, DIVANUL, apud TDRG; cf. DOSOFTEI, VS, apud TDRG. Variante: ținc (CANTEMIR, DIVANUL, apud TDRG). Etimologie: magh. cenk. Vezi și țincșor, țîncă. Cf. c ă ț e l.

țânc, țânci, s.m. (pop. și fam.) 1. copilaș, băiețaș. 2. pui de animal (sălbatic sau de câine). 3. popândău. 4. orbete.

ținc, țincuri, s.n. (pop.) cep la extremitatea unei scânduri care se îmbină cu altă scândură.

țânc, țânci, s.m. (fam.) 1. Copil mic, prunc. 2. Cățeluș. ■ (onom.)Țînc, Ținc, nume de familie în jud. Maram. – Din magh. cenk „cățel” (DEX, Scriban).

Intrare: teanc
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • teanc
  • teancul
  • teancu‑
plural
  • teancuri
  • teancurile
genitiv-dativ singular
  • teanc
  • teancului
plural
  • teancuri
  • teancurilor
vocativ singular
plural
tenci
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tinc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: țânc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țânc
  • țâncul
  • țâncu‑
plural
  • țânci
  • țâncii
genitiv-dativ singular
  • țânc
  • țâncului
plural
  • țânci
  • țâncilor
vocativ singular
  • țâncule
plural
  • țâncilor
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ținc
  • țincul
  • țincu‑
plural
  • ținci
  • țincii
genitiv-dativ singular
  • ținc
  • țincului
plural
  • ținci
  • țincilor
vocativ singular
  • țincule
plural
  • țincilor
țing1 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M14)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țing
  • țingul
plural
  • țingi
  • țingii
genitiv-dativ singular
  • țing
  • țingului
plural
  • țingi
  • țingilor
vocativ singular
plural
Intrare: Ținc
Ținc nume propriu
nume propriu (I3)
  • Ținc
Intrare: ținc (capăt)
ținc2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ținc
  • țincul
  • țincu‑
plural
  • țincuri
  • țincurile
genitiv-dativ singular
  • ținc
  • țincului
plural
  • țincuri
  • țincurilor
vocativ singular
plural
Intrare: ținc (interj.)
ținc3 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • ținc
țânc2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • țânc
  • țân‑
Intrare: ținc (ornit.)
substantiv masculin (M13)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ținc
  • țincul
  • țincu‑
plural
  • ținci
  • țincii
genitiv-dativ singular
  • ținc
  • țincului
plural
  • ținci
  • țincilor
vocativ singular
  • țincule
plural
  • țincilor
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țânc
  • țâncul
  • țâncu‑
plural
  • țânci
  • țâncii
genitiv-dativ singular
  • țânc
  • țâncului
plural
  • țânci
  • țâncilor
vocativ singular
  • țâncule
plural
  • țâncilor
Intrare: țînc
țînc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: zinc
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zinc
  • zincul
  • zincu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • zinc
  • zincului
plural
vocativ singular
plural
Zn simbol
abreviere, simbol, siglă (I6)
  • Zn
substantiv neutru (N40)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ținclu
  • ținclul
plural
genitiv-dativ singular
  • ținclu
  • ținclului
plural
vocativ singular
plural
ținc2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ținc
  • țincul
  • țincu‑
plural
  • țincuri
  • țincurile
genitiv-dativ singular
  • ținc
  • țincului
plural
  • țincuri
  • țincurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țin
  • ținul
plural
genitiv-dativ singular
  • țin
  • ținului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țim
  • țimul
plural
  • țimuri
  • țimurile
genitiv-dativ singular
  • țim
  • țimului
plural
  • țimuri
  • țimurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

teanc, teancurisubstantiv neutru

  • 1. Grămadă de obiecte (de același fel) așezate unele peste altele. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Un teanc de saltele și de perne curate, proaspete, cu miros de busuioc. DUMITRIU, N. 132. DLRLC
    • format_quote Dete teancul de scrisori la o parte. ANGHEL-IOSIF, C. L. 162. DLRLC
    • format_quote Am înaintea mea un teanc de reviste romînești. VLAHUȚĂ, O. A. 230. DLRLC
etimologie:

țânc, țâncisubstantiv masculin

  • 1. familiar uneori depreciativ Băiețaș, copilaș, plod, puști. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote La noi se uită curios, mușcînd dintr-un măr, un țînc numai de-o șchioapă. SADOVEANU, O. VII 200. DLRLC
    • format_quote Pe-o mîrțoagă, dintr-o gură de dăsagă Atîrnată de oblînc, Fără scîncet, cu sfială Iese negru la iveală, Numai cît o portocală, Un căpșor mirat de țînc. TOPÎRCEANU, P. O. 37. DLRLC
    • format_quote Un țînc de vreo șapte ani, un țăran în miniatură, scobora niște capre devale. VLAHUȚĂ, O. A. III 48. DLRLC
    • format_quote Da frați mai ai? – Am. Iaca, țîncul ista de soră. SADOVEANU, O. VII 218. DLRLC
  • 2. învechit popular Puiul anumitor animale (mai ales puiul de câine). DLRLC
etimologie:

ținc, țincurisubstantiv neutru

  • 1. Fiecare dintre proeminențele tăiate la capetele a două scânduri (alternând cu câte o scobitură) pentru a permite o îmbucare solidă în unghi a celor două scânduri. DEX '09 MDA2 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:

țincinterjecție

  • 1. repetat Cuvânt care redă strigătul specific al pițigoiului. MDA2
  • 2. (În forma țânc) Cuvânt care redă strigătul specific al țicleanului. MDA2
etimologie:

ținc, țincisubstantiv masculin

etimologie:

zincsubstantiv neutru

  • 1. Element chimic, metal de culoare albă-albăstruie, folosit în industrie atât singur, cât și sub formă de aliaje, la acoperirea oțelului pentru a-i mări rezistența la coroziune și a-l proteja de ruginire, la fabricarea pilelor electrice, în zincografie etc. DEX '09 MDA2 DEXI CADE DEX '98 DLRLC DLRM DN MDN '00 NODEX
    • format_quote Dă o cadă mare de zinc, unde se va putea spăla în voie. CAMIL PETRESCU, O. II 270. DLRLC
    • format_quote Privea arbuștii exotici... cu frunzele lor lucii, care în bătaia luminii cretoase păreau tăiate artificial în zinc. C. PETRESCU, Î. I 4. DLRLC
    • 1.1. (în) sintagmă Oxid (sau alb) de zinc = praf alb amorf, folosit în industria coloranților și a cauciucului. MDA2 DEXI DLRLC
    • 1.2. (în) sintagmă Clorură de zinc = sare incoloră, solubilă în apă, obținută prin dizolvarea deșeurilor de zinc sau a oxidului de zinc cu acid clorhidric, folosită în industrie. MDA2 DEXI
    • 1.3. (în) sintagmă Bromură de zinc = pulbere de culoare albă, solubilă în apă și alcool, folosită în medicină ca sedativ și ca antispasmodic. MDA2 DEXI
    • 1.4. (în) sintagmă Sulfat de zinc = sare incoloră obținută prin dizolvarea zincului, a oxidului de zinc sau a deșeurilor acestuia în acid sulfuric, folosită în industria coloranților sau la obținerea zincului electrolitic. MDA2 DEXI
    • 1.5. (în) sintagmă Sulfură de zinc = sare albă obținută prin tratarea soluției unei sări de zinc cu hidrogen sulfurat sau cu o sulfură alcalină, folosită în vopsitorie. MDA2 DEXI
    • 1.6. (în) sintagmă Strat de zinc = pulbere ușoară, onctuoasă, insolubilă în apă, folosită în cosmetică și în industria cauciucului. MDA2 DEXI
    • 1.7. Zinc-dur = aliaj de zinc, fier și plumb care se formează la suprafața pieselor de oțel introduse în zinc topit. MDA2 DEXI
    • 1.8. Galben de zinc. DEXI
  • comentariu simbol Zn DOOM 2
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.