O definiție pentru Ținc
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ȚINC, țînc subst (puiu). 1. – (Puc); -u, M. (P1); -a țig. (Ștef). 2. Țîncul (Cat). 3. + subst. coca: Țîncoca, mold. – țig. (17 A IV 157).; cf. Țancoc (V Bistr – Bicaz.)
Intrare: Ținc