19 intrări

school Articole pe această temă:

170 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

mica sf vz mică2

mica f. piatră compusă din foițe subțiri elastice, flexibile și cu lustru metalic.

CAR2, care, s. n. 1. Vehicul terestru încăpător, cu patru roți, cu tracțiune animală, folosit la țară pentru transport. ◊ Car funebru (sau funerar, mortuar) = dric. Car blindat (sau de asalt) = tanc. (Înv. și pop.) Car de foc = tren. ◊ Expr. Nici în car, nici în căruță, se spune despre cineva nehotărât, care nu știe ce vrea. A pus carul înaintea boilor, se zice despre un om neîndemânatic, care face lucrurile pe dos. ◊ Compuse: Carul-Mare = constelație alcătuită din șapte stele așezate în formă de car2 (1); Ursa-Mare; Carul-Mic = constelație formată din șapte stele (printre care și Steaua Polară) așezate în chip asemănător cu cele din carul-mare; Ursa-Mică. ♦ (În Antichitate) Vehicul cu două roți, tras de doi sau patru cai, folosit în lupte, la jocuri și la ceremonii. 2. Cantitate de material care se poate încărca într-un car2 (1). Un car de lemne.Fig. Mulțime, grămadă. Un car de ani.Loc. adv. Cu carul = din belșug. 3. (Reg.) Parte a fierăstrăului mecanic alcătuită din două bârne puse pe rotițe, pe care se așază bușteanul pentru a-l tăia. – Lat. carrus (cu unele sensuri după fr. char).

CẤINE, câini, s. m. 1. Animal mamifer carnivor, domesticit, folosit pentru pază, vânătoare etc. (Canis familiaris).Expr. (Ir.) A trăi (sau a se înțelege, a se iubi etc.) ca câinele cu pisica sau a se mânca ca câinii, se spune despre două sau mai multe persoane care nu se înțeleg deloc, nu se pot suferi, se dușmănesc și se ceartă întruna. A tăia frunză la câini = a trândăvi; a nu avea nicio ocupație. A trăi ca câinele la stână = a trăi bine. Nu e nici câine, nici ogar = nu are o trăsătură distinctivă, o situație clară. Nu-i numai un câine scurt de coadă = mai e și altcineva sau altceva de felul celui cu care avem de-a face. Viață de câine = viață grea, plină de lipsuri. (Ir.) Umblă câinii cu covrigi (sau colaci) în coadă = e mare belșug. ♦ Epitet dat unui om rău, hain. 2. Compuse: (pop.) Câinele-Mare = numele unei constelații boreale (din care face parte și Sirius); Câinele-Mic = numele unei constelații boreale, situată între Hidra și Orion; câine-de-mare = rechin de talie mică, de culoare albastră-cenușie, cu câte un spin la aripioarele dorsale (Achanthias vulgaris); câinele-babei = larva unor fluturi de noapte, sub formă de vierme mare și păros, cu un cârlig chitinos la unul dintre capete. [Var.: (reg.) cấne s. m.] – Lat. canis.

MIC, -Ă, mici, adj. 1. Care este sub dimensiunile obișnuite; de proporții reduse. ◊ Literă mică = minusculă. Degetul (cel) mic = cel mai subțire și mai scurt dintre degete, așezat lângă inelar. ◊ Loc. adv. În mic = pe scară redusă, fără amploare. ◊ Expr. A avea (pe cineva) la degetul (cel) mic = a) a dispune de cineva cum vrei; b) a fi cu mult superior altuia. ♦ Care ocupă o suprafață redusă. ♦ Cu capacitate redusă, puțin încăpător; strâmt. ♦ Scurt; mărunt, scund. ♦ (Substantivat, m.) Fel de mâncare din carne (de vacă) tocată, de forma unor cârnăciori, condimentați și fripți direct pe grătar; mititel. ♦ (Despre ape, gropi, prăpăstii etc.) Puțin adânc sau (relativ) îngust. ♦ Subțire. ♦ Îngust. Pălărie cu boruri mici. 2. Puțin numeros; redus, limitat. 3. (Despre sunet, glas etc.) Puțin intens; slab, încet, stins2, scăzut. 4. (Despre zi, noapte etc.) Care durează puțin; scurt. 5. De vârstă fragedă; nevârstnic; tânăr. ◊ (Substantivat) Cei mici = copiii. ◊ Loc. adv. De mic = din copilărie. ◊ Expr. Cu mic, cu mare sau mic și mare = toată lumea. ♦ (Precedat de „cel” sau „cel mai”) Mezin. 6. Fără (prea) mare valoare; neînsemnat, neimportant. 7. Fig. (Despre oameni) Lipsit de noblețe sufletească, de caracter; meschin, josnic. ◊ Expr. Mic la minte = redus, mărginit. 8. Care se află pe o treaptă inferioară într-o ierarhie. ◊ Socru mic = tatăl miresei; (la pl.) părinții miresei. Soacră mică = mama miresei. – Probabil lat. *miccus.

MIC, -Ă, mici, adj. 1. Care este sub dimensiunile obișnuite; de proporții reduse. ◊ Literă mică = minusculă. Degetul (cel) mic = cel mai subțire și mai scurt dintre degete, așezat lângă inelar. ◊ Loc. adv. În mic = pe scară redusă, fără amploare. ◊ Expr. A avea (pe cineva) la degetul (cel) mic = a) a dispune de cineva cum vrei; b) a fi cu mult superior altuia. ♦ Care ocupă o suprafață redusă. ♦ Cu capacitate redusă, puțin încăpător; strâmt. ♦ Scurt; mărunt, scund. ♦ (Substantivat, m.) Fel de mâncare din carne (de vacă) tocată, de forma unor cârnăciori, condimentați și fripți direct pe grătar; mititel. ♦ (Despre ape, gropi, prăpăstii etc.) Puțin adânc sau (relativ) îngust. ♦ Subțire. ♦ Îngust. Pălărie cu boruri mici. 2. Puțin numeros; redus, limitat. 3. (Despre sunet, glas etc.) Puțin intens; slab, încet, stins2, scăzut. 4. (Despre zi, noapte etc.) Care durează puțin; scurt. 5. De vârstă fragedă; nevârstnic; tânăr. ◊ (Substantivat) Cei mici = copiii. ◊ Loc. adv. De mic = din copilărie. ◊ Expr. Cu mic, cu mare sau mic și mare = toată lumea. ♦ (Precedat de „cel” sau „cel mai”) Mezin. 6. Fără (prea) mare valoare; neînsemnat, neimportant. 7. Fig. (Despre oameni) Lipsit de noblețe sufletească, de caracter; meschin, josnic. ◊ Expr. Mic la minte = redus, mărginit. 8. Care se află pe o treaptă inferioară într-o ierarhie. ◊ Socru mic = tatăl miresei; (la pl.) părinții miresei. Soacră mică = mama miresei. – Probabil lat. *miccus.

MÍCĂ2 s. f. (Pop.; în loc. adv.) Într-o (sau pe) mică de ceas = a) într-o clipă, foarte repede, imediat; b) foarte des, mereu. – Probabil lat. mica „fărâmă”.

MÍCĂ2 s. f. (Pop.; în loc. adv.) Într-o (sau pe) mică de ceas = a) într-o clipă, foarte repede, imediat; b) foarte des, mereu. – Probabil lat. mica „fărâmă”.

MÍCĂ1 s. f. Familie de minerale cristalizate, cu luciu sticlos, sidefos, care se desfac ușor în foițe subțiri (elastice și transparente), folosite în industria electrotehnică, a unor materiale de construcție, la fabricarea unor sorturi de hârtie și vopsele etc. – Din fr. mica.

PELÍN (1) s. m. (2, 3) s. n. 1. S. m. Plantă erbacee cu frunze compuse, spintecate, albe-verzui, păroase și cu flori galbene, folosită în medicină și la prepararea unor băuturi (Artemisia absinthium). ◊ Compuse: Pelin-alb (sau -mic) = plantă asemănătoare cu pelinul (1), cu frunze albe, păroase (Artemisia austriaca). Pelin-de-mături = plantă erbacee cu flori verzui-brune, dispuse în capitule (Artemisia scoparia). 2. S. n. Vin cu gust amărui, obținut prin tratarea lui cu pelin (1). 3. S. n. Băutură foarte amară, preparată din frunze de pelin (1) și folosită în scop curativ. – Din bg. pelin.

SOÁCRĂ, soacre, s. f. Mama unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț. ♦ Soacră-mare = mama mirelui. Soacră-mică = mama miresei. – Lat. socra (= socrus).

SÓCRU, socri, s. m. Tatăl unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț. ◊ Socru-mare = tatăl mirelui. Socru-mic = tatăl miresei. ♦ (La pl.) Părinții unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț. – Lat. socrus (= socer).

TRÉSTIE, trestii, s. f. Numele a două plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpina rigidă: a) plantă erbacee care crește până la 4 sau 5 m înălțime, cu tulpina având numeroase noduri, cu frunze verzi-albăstrui și cu flori verzi-gălbui, pătate cu violet, dispuse în spice, a cărei tulpină se folosește la împletituri, îngrădituri etc. (Arundo donax); b) stuf. Compuse: Trestie de câmp(uri) (sau mică, noduroasă) = plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze late, cu flori verzi-deschis, violacee sau purpurii (Calamagrostis epigeios); trestie de zahăr = plantă erbacee din familia gramineelor originară din sud-estul Asiei cu tulpina înaltă și puternică, cu frunze lungi și înguste, cu inflorescența un panicul, cultivată în țările calde ca plantă industrială, pentru fabricarea zahărului (Saccharum officinarum); trestie-de-mare sau trestie-spaniolă = plantă din familia palmierilor, cu tulpina foarte lungă, subțire și flexibilă, din care se fac bastoane și împletituri (Calamus rotang). – Din sl. trĭstĭ. corectată

câine sm [At: MOXA, 363/29 / V: (reg) câne[1] / Pl: ~ni / E: ml canis] 1 Mamifer carnivor din familia canidelor, domesticit, folosit pentru pază, vânătoare etc. (Canis familiaris) 2 (Irn; îe) A trăi (sau a se înțelege, a se iubi etc.) ca ~le cu pisica sau a se mânca ca ~nii Se spune despre două sau mai multe persoane care nu se înțeleg deloc și se ceartă întruna. 3 (Îe) A tăia frunză la ~ni A trândăvi. 4 (Îae) A nu avea nici o ocupație. 5 (Îe) A trăi ca ~le la stână A trăi bine. 6 (Îe) Nu e nici ~ nici ogar Nu are o situație clară. 7 (Îae) Nu aparține unei categorii determinate. 8 (Îe) Nu-i numai un ~ ciunt de coadă Aspectul în discuție este comun și altora. 9 (Îe) Viață de ~ Viață grea, plină de lipsuri. 10 (Irn; îe) Umblă ~nii cu covrigi (sau colaci) în coadă E mare belșug. 11 Epitet dat unui om rău. 12 (Ast; pop; îc) ~le-Mare Numele unei constelații boreale (din care face parte și Sirius). 13 (Ast; pop; îc) ~le-Mic Numele unei constelații boreale, situate între Hidra și Orion. 14 (Zlg; îc) ~-de-mare Rechin de talie mică, de culoare albastră-cenușie, cu câte un spin la aripioarele dorsale (Achantias vulgaris). 15 (Ent; îc) ~le-babei Larva unor fluturi de noapte, sub formă de vierme mare și păros, cu un cârlig chitinos la unul dintre capete. 15 Masa de lucru a dogarului. corectată

  1. cânecâne Ladislau Strifler

mic, ~ă [At: COD. VOR. 80/12 / Pl: mici, (rar, af) mice / E: pbl ml *miccus] 1 a (îoc mare) Care este sub dimensiunile mijlocii obișnuite, având dimensiuni sau proporții reduse, considerate în mod absolut sau prin comparație. 2 a (Înv; îs) Lume (sau lumea cea) ~ă Microcosm. 3 a (Îs) Literă ~ă Minusculă (3). 4 a (Îs) Degetul (cel) ~ Cel mai scurt și mai subțire deget al mâinii sau al piciorului la om. 5 a (Îe) A avea (pe cineva) la degetul (cel) ~ A dispune de cineva cum vrei. 6 a (Îae) A fi cu mult superior altcuiva. 7 a (Îe) A avea (sau a-i fi ceva) în degetul (cel) ~ A cunoaște temeinic, cu de-amănuntul. 8 a (Nob; îe) A lăsa (pe cineva) la degetul cel ~ A întrece pe cineva ca valoare, cunoștințe etc. 9 a (Îe) A pune (pe cineva) la degetul cel ~ sau a schimba (pe cineva) cu degetul cel ~ A disprețui pe cineva. 10 s (Îlav) În ~ Pe scară redusă Si: fără amploare. 11 s (Îal) După un plan restrâns. 12 a (D. oameni; îla) ~ la os De constituție delicată. 13 a (Îe) A face ochii ~i Se spune despre un om obosit care este pe punctul de a adormi. 14 a (Îae) Se spune despre un om care se preface că nu vede. 15 a (D. mers) Cu pași mici (1) și grăbiți. 16 a (D. terenuri, teritorii, așezări omenești etc., îoc întins, vast) Care ocupă o suprafață redusă. 17 a (D. încăperi, recipiente etc; îoc încăpător, cuprinzător) Prea puțin încăpător. 18 a (Îoc lung) Scurt. 19 a (Reg; îs) Pieptene ~ Pieptene cu dinții scurți și deși. 20 sm Fel de mâncare din carne tocată de vacă, de porc, de oaie, condimentată și friptă pe grătar în bucăți de forma unor cârnăciori scurți și groși Si: mititel (38). 21 a (Îoc înalt) Care nu atinge înălțimea mijlocie Si: mărunt, scund, scurt. 22 a (D. ape, gropi, prăpăstii etc.; îoc adânc) Care are adâncime și lățime redusă. 23 a (îoc lat) Îngust. 24 a (Îoc gros) Subțire. 25 a (Reg; îs) Untură ~ă Slănină. 26-27 smf, a (Ființă) de vârstă fragedă. 28-29 smf, a (Îoc matur, vârstnic) Tânăr. 30-31 a (La comparativ sau la supelativ relativ) (Mai sau) cel mai tânăr. 32-33 smf, a (Spc) (Frate) care este cel mai tânăr dintre mai mulți frați, considerat în raport cu aceștia Vz mezin. 34 a (Îlav) De ~ Din fragedă vârstă Si: de copil. 35 smf (Fam; îf micule, mico) Termen dezmierdător sau ironic cu care se adresează cineva unui bărbat sau unei femei. 36 sm (Îe) Cu ~, cu mare Toată lumea. 37 a (Indică sau sugerează durata) Care durează puțin Si: scurt. 38 a (îoc abundent, mult) Puțin. 39 a (D. numere, valori care pot fi exprimate numeric) Redus ca număr, ca proporții. 40 a (înv; îs) Calorie ~ă Cantitate de căldură necesară pentru ridicarea temperaturii unui gram de apă cu 1° C. 41 a (D. prețuri; îoc ridicat) Scăzut. 42 a (îoc intens, puternic, tare; indică intensitatea) Puțin intens Si: redus, scăzut, slab. 43 a (Îoc important, însemnat) Fără prea mare valoare Si: neimportant, nesemnificativ. 44 a (Pop; îs) Prânzul (cel) ~ Primă masă, de dimineață, pe care o iau țăranii aflați la muncă, în cursul verii. 45 a (Îas) Timp al zilei când se ia prânzul mic (44). 46 a (Reg; îs) Masă ~ă Masă de la nuntă la care noii veniți mănâncă, de obicei, numai pâine, sare și beau rachiu înainte de a se așeza la masa propriu-zisă. 47 a (Reg; îs) Cartea ~ă Abecedar. 48 a (Îe) A se face (sau a deveni) (mai) ~ A deveni umil sau timid. 49 a (Înv; îe) A se lăsa mai ~ A deveni mai modest, mai nepretențios. 50 a (Îae; înv) A ceda. 51 a De gravitate redusă. 52 a (D. oameni și manifestările lor; îoc generos, nobil) Lipsit de noblețe, de generozitate Si: meschin (5). 53 a (D. mintea, inteligența oamenilor) Cu posibilități reduse Si: îngust, prost, redus. 54 a Care ocupă un loc inferior, modest într-o ierarhie. 55 sm (La comparativ, cu aps) Subaltern considerat în raport cu superiorul lui ierarhic. 56 sm (Pfm; gmț; îe) Mai mare peste cei mai mici și staroste de calici Se spune despre cei care se mândresc prea mult cu slujba neînsemnată pe care o au. 57-58 a (Îs) Unchi ~ (sau lele ~ă) (Văr sau) vară a tatălui sau a mamei, în raport cu copiii acestora. 59-60 a (îs) Socru ~ (sau soacră ~ă) (Tată sau) mamă a miresei, în ziua căsătoriei a doi tineri. 61 a (Îs) Nun ~ (sau nună ~ă) Fiecare dintre persoanele care asistă ca martori de mai mică importanță la săvârșirea unei cununii. 62 a (îas) Copii ai nunului (1).

mi2 sf [At: ȘINCAI, ap. DR. V, 560 / V: (rar) -ca / E: fr mica] Grup de minerale cristalizate, care se desfac ușor în foițe subțiri elastice și transparente, utilizate mai ales ca izolante electrice și termice.

mi1 sfs [At: VARLAAM, C. 149 / V: migă / E: pbl lat mica „fărâmă”, cf slv мигъ „clipă”] 1 (Îvp; îlav) Într-o ~ de ceas (ori, rar, de vreme) sau Pe ~ de ceas, pe țâcă pe ~, în ~ca ceasului etc. într-o clipă Si: imediat. 2 (Îvp; îal) Dintr-un moment în altul. 3 (Îvp; îlav) Pe ~ pe ceas La intervale foarte dese Si: mereu.

MÍCĂ1, mice, s. f. Familie de minerale cristalizate, cu luciu sticlos, sidefos, care se desfac ușor în foițe subțiri (elastice și transparente), întrebuințate în industria electrotehnică, a unor materiale de construcție, la fabricarea unor sorturi de hârtie și vopsele etc. – Din fr. mica.

PELÍN (1) s. m. (2, 3) s. n. 1. S. m. Plantă erbacee cu frunze compuse, spintecate, albe-verzui, păroase și cu flori galbene, întrebuințată în medicină și la prepararea unor băuturi (Artemisia absinthium).Pelin alb (sau mic) = plantă asemănătoare cu pelinul (1), cu frunze albe, păroase (Artemisia austriaca). Pelin de mături = plantă erbacee cu flori verzui-brune, dispuse în capitule (Artemisia scoparia). 2. S. n. Vin cu gust amărui, obținut prin tratarea lui cu pelin (1). 3. S. n. Băutură foarte amară, preparată din frunze de pelin (1) și folosită în scopuri curative. – Din bg. pelin.

SÓCRU, socri, s. m. Tatăl unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț. ◊ Socru-mare = tatăl mirelui. Socru-mic = tatăl miresei. ♦ (La pl.) Părinții unuia dintre soți, în raport cu celălalt soț. – Din lat. socrus (= socer).

CAR2, care, s. n. I. 1. Vehicul încăpător pe patru roți (tras de cai, de boi etc.), care se folosește la țară pentru transportarea poverilor. Care cu poveri de muncă Vin încet și scîrțîind. COȘBUC, P. I 47. Poposit-au... Zece care mocănești, Cu boi albi. ALECSANDRI, P. II 104. Du-te, dor, cu carele, N-aștepta căruțele; Căruțele-s mititele Și nu-nchepi (= încapi) dorule-n ele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 90. Acolo erau două drumuri, care se despărțeau. Unul era bătut de care și celalt părăsit. ȘEZ. IV 171. ◊ Cal de asalt = tanc. Carele de asalt înțepeniseră în lungul drumurilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 162, 6/1. Car funebru (sau mortuar, funerar) = dric. (Învechit și popular) Car de foc = tren. Aș vrea să plec la drum mai mare. Dar nici pe jos nici de-a-n călare Și nici cu carul cel de foc, Ci c-o trăsură ferecată, De zece cai în șir purtată. MACEDONSKI, O. I 58. Și fluieră o dală, de nici fluierul de la carul de foc nu l-ar fi întrecut. RETEGANUL, P. V 6. ◊ Expr. A fi a cincea roată la car (sau la căruță) v. cincilea. Nici în car, nici în căruță (nici în teleguță), se spune despre cineva care nu vrea nici într-un fel, nu se mulțumește în nici un chip. ◊ Compuse: carul-mare (sau numai carul) = constelație din emisfera boreală, alcătuită din șapte stele, așezate în așa fel, încît creează imaginea unui car cu oiștea în jos; ursa-mare. Ții minte tu, iubita mea, O noapte de argint în care Mi-ai arătat pe cer o stea Din carul- mare? TOPÎRCEANU, M. 64. Luceafăru-i gata s-apuie. Iar carul spre creștet se suie Cu oiștea-n jos. COȘBUC, P. 7; carul-mic = constelație din emisfera boreală, alcătuită din șapte stele (printre care și steaua polară), dispuse în chip asemănător cu stelele carului-mare; ursa-mică. ♦ (În antichitate) Vehicul cu două roți, tras de doi sau de patru cai, folosit la lupte, jocuri și ceremonii. Car de triumf.Fig. A patra primăvară acuma se grăbește La caru-i să înhame pe zefirii ușori. ALEXANDRESCU, P. 24. 2. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de») Cantitatea de material care se poate încărca o dată într-un car (1). A descărcat din fugă un car de secară în saci. SP. POPESCU, M. G. 27. Se duce la pădure să-și aducă un car de lemne. CREANGĂ, P. 143. Am fost să cumpăr un car de lemne. ALECSANDRI, T. I 317. ♦ Fig. Cantitate sau număr mare; mulțime; grămadă, droaie. Un car de copii. Un car de minciuni. Un car de ani. Voi intra masiv și greu în vreme, Cu un car cît dealul de poeme. BENIUC, V. ◊ Loc. adv. Cu carul = din belșug. II 1. Piesă de formă cilindrică pe care se fixează hîrtia la mașina de scris și care, deplasîndu-se lateral și rotindu-se, face posibilă scrierea succesivă a literelor și a rîndurilor. 2. (Regional) Parte a ferăstrăului mecanic pe care se așază bușteanul pentru a fi tăiat și prefăcut în scînduri.

CÎÍNE, cîini, s. m. (Și în forma regională cîne) 1. Animal mamifer carnivor, din aceeași familie cu lupul și cu vulpea, domesticit și folosit pentru pază, vînătoare etc. Cînele zvîcni înainte și prepelița sări în aer și porni sfîrîind în zbor, la înălțimea omului. SADOVEANU, O. VII 82. Se-ntoarce apoi cu ochi păgîni... «Te-or răzbuna copiii mei!Și-acum mă taie, dacă vrei, Și-aruncă-mă la cîni!» COȘBUC, P. I 114. Mînia lui dumnezeu, ce era afară: să nu scoți cîne din casă, dar încă om! CREANGĂ, P. 143. Păcat, sărmanul, să moară ca un cîne. CREANGĂ, P. 330. În satul fără cîini, te plimbi fără băț (= unde nu te simți în primejdie, nu-ți iei măsuri de apărare). ◊ Expr. (Despre două sau mai multe persoane) A trăi ca cîine cu pisica sau a se mînca ca cîinii = a nu se înțelege de loc, a trăi în certuri, în dușmănie. A tăia frunză cîinilor (sau la cîini) = a trîndăvi, a nu lucra nimic. A trăi ca cîinele la stînă = a trăi bine. A petrece ca cîineie în car = a petrece rău. Nu e nici cîine nici ogar = n-are nici o trăsătură distinctivă. Nu-i numai un cîine scurt de coadă = mai e și altcineva sau altceva de felul celui cu care avem de-a face. Cîinele care latră nu mușcă = cel care face multă gură nu e totdeauna cel mai primejdios. Îi mănîncă cîinii din traistă v. mînca. Cîine-cîinește v. cîinește. Porc de cîine v. porc. A ieși ca cîinele din iarnă = a fi foarte slab. A da cu căciula în cîini v. căciulă. Viață de cîine = viață grea, lipsită de bucurii. ◊ (Ironic) Umblă cîinii cu covrigi (sau colaci) în coadă = e belșug. (Cu o construcție mai rară) Trăiesc de cînd cîinii purtau colaci în coadă. ALECSANDRI, T. I 358. ◊ Fig. Nume dat unui om rău, hain. Ne-ai vîndut cu mîinile legate, cîine! DAVIDOGLU, O. 111. ◊ Expr. A fi cîine = a fi rău, hain. Destinul ne-a fost cîine. TULBURE, V. R. 26. Dar, zău, doru-i mare cîne, Peste multe dealuri vine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 93. A-i fi cuiva cîine = a te purta cu cineva cu cruzime, în mod hain. 2. Compuse: cîine-de-mare = specie de pește de mare cu pielea foarte tare; cîinele-mare = numele unei constelații boreale (din care face pafte și Sirius, cea mai luminoasă stea de pe boltă); Cîinele-mic = numele unei constelații boreale, între Hydra și Orion; cîinele-babei = larva unor fluturi de noapte, sub formă de vierme mare și păros, cu un cîrlig osos la unul din capete. Cînele-babei e flocos ca un cîne și mușcă. MARIAN, INS. 277; laptele-cîinelui v. lapte. – Variantă; (Transilv., Mold.) cîne s. m.

arată toate definițiile

Intrare: mica
mica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Mica
Mica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Carul-Mic
substantiv neutru compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Carul-Mic
plural
genitiv-dativ singular
  • Carului-Mic
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Câinele-Mic
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Câinele-Mic
plural
genitiv-dativ singular
  • Câinelui-Mic
plural
vocativ singular
plural
Intrare: ciocănitoare-mică
ciocănitoare-mică substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ciocănitoare-mi
  • ciocănitoarea-mi
plural
genitiv-dativ singular
  • ciocănitori-mici
  • ciocănitorii-mici
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mic (adj.)
mic1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A75)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mic
  • micul
  • micu‑
  • mi
  • mica
plural
  • mici
  • micii
  • mici
  • micile
genitiv-dativ singular
  • mic
  • micului
  • mici
  • micii
plural
  • mici
  • micilor
  • mici
  • micilor
vocativ singular
plural
Intrare: mic-burghez (adj.)
mic-burghez1 (adj.) adjectiv
adjectiv compus
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mic-burghez
  • mic-burghezul
  • mic-burghezu‑
  • mic-burghe
  • mic-burgheza
plural
  • mic-burghezi
  • mic-burghezii
  • mic-burgheze
  • mic-burghezele
genitiv-dativ singular
  • mic-burghez
  • mic-burghezului
  • mic-burgheze
  • mic-burghezei
plural
  • mic-burghezi
  • mic-burghezilor
  • mic-burgheze
  • mic-burghezelor
vocativ singular
plural
Intrare: mic-burghez (s.m.)
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mic-burghez
  • mic-burghezul
  • mic-burghezu‑
plural
  • mic-burghezi
  • mic-burghezii
genitiv-dativ singular
  • mic-burghez
  • mic-burghezului
plural
  • mic-burghezi
  • mic-burghezilor
vocativ singular
  • mic-burghezule
plural
  • mic-burghezilor
Intrare: mic-burgheză
substantiv feminin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mic-burghe
  • mic-burgheza
plural
  • mic-burgheze
  • mic-burghezele
genitiv-dativ singular
  • mic-burgheze
  • mic-burghezei
plural
  • mic-burgheze
  • mic-burghezelor
vocativ singular
  • mic-burghe
plural
  • mic-burghezelor
Intrare: mică (min.)
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mi
  • mica
plural
genitiv-dativ singular
  • mici
  • micii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mică (timp)
substantiv feminin (F46)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mi
  • mica
plural
genitiv-dativ singular
  • mici
  • micii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: muscă-d-a-mică
muscă-d-a-mică substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-d-a-mi
  • musca-d-a-mi
plural
genitiv-dativ singular
  • muște-d-a-mici
  • muștei-d-a-mici
plural
vocativ singular
plural
Intrare: pelin-alb / -mic
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pelin-alb
  • pelinul-alb
plural
genitiv-dativ singular
  • pelin-alb
  • pelinului-alb
plural
vocativ singular
plural
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pelin-mic
  • pelinul-mic
plural
genitiv-dativ singular
  • pelin-mic
  • pelinului-mic
plural
vocativ singular
plural
Intrare: ploier-mic
ploier-mic substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ploier-mic
  • ploierul-mic
plural
  • ploieri-mici
  • ploierii-mici
genitiv-dativ singular
  • ploier-mic
  • ploierului-mic
plural
  • ploieri-mici
  • ploierilor-mici
vocativ singular
plural
Intrare: sfredelul-mic
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sfredelul-mic
plural
  • sfredelele-mici
genitiv-dativ singular
  • sfredelului-mic
plural
  • sfredelelor-mici
vocativ singular
plural
Intrare: soacră-mică
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soacră-mi
  • soacra-mi
plural
  • soacre-mici
  • soacrele-mici
genitiv-dativ singular
  • soacre-mici
  • soacrei-mici
plural
  • soacre-mici
  • soacrelor-mici
vocativ singular
  • soacră-mi
plural
  • soacrelor-mici
Intrare: socru-mic
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • socru-mic
  • socrul-mic
plural
  • socri-mici
  • socrii-mici
genitiv-dativ singular
  • socru-mic
  • socrului-mic
plural
  • socri-mici
  • socrilor-mici
vocativ singular
plural
Intrare: trestie-de-câmp
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trestie-de-câmp
  • trestia-de-câmp
plural
genitiv-dativ singular
  • trestii-de-câmp
  • trestiei-de-câmp
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trestie-mi
  • trestia-mi
plural
genitiv-dativ singular
  • trestii-mici
  • trestiei-mici
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trestie-noduroa
  • trestia-noduroa
plural
genitiv-dativ singular
  • trestii-noduroase
  • trestiei-noduroase
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Ursa-Mică
substantiv feminin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Ursa-Mi
plural
genitiv-dativ singular
  • Ursei-Mici
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

Carul-Mic

  • 1. Constelație formată din șapte stele (printre care și Steaua Polară) așezate în chip asemănător cu cele din Carul-Mare.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: Ursa-Mică

etimologie:

Câinele-Mic

  • 1. Numele unei constelații boreale, situată între Hidra și Orion.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

ciocănitoare-mică

etimologie:

mic (adj.)

  • 1. Care este sub dimensiunile obișnuite; de proporții reduse.
    exemple
    • Ochii ei mici nu părăseau o clipă pe nevasta lui Lipan. SADOVEANU, B. 53.
      surse: DLRLC
    • Boii tăi sînt mari și frumoși; ia-i și-i du la iarmaroc, vinde-i și cumpără alții mai mici. CREANGĂ, P. 39.
      surse: DLRLC
    • Adă-mi aice hărțile cele mici. DRĂGHICI, R. 18.
      surse: DLRLC
    • Buturuga mică răstoarnă carul mare.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Literă mică = literă folosită în mod obișnuit în interiorul cuvintelor.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: minusculă
    • 1.2. Degetul (cel) mic = cel mai subțire și mai scurt dintre degete, așezat lângă inelar.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.3. locuțiune adverbială În mic = pe scară redusă, fără amploare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.4. expresie A (se) face mici fărâme.
      surse: DLRLC
    • 1.5. expresie (A fi) mic la os = (a fi) cu oase mici, delicate.
      exemple
      • Slăbuț, timid, mic la os, cam deșirat la trup, cu pielea străvezie. BASSARABESCU, S. N. 26.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie A avea (pe cineva) la degetul (cel) mic = a dispune de cineva cum vrei.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.7. expresie A avea (pe cineva) la degetul (cel) mic = a fi cu mult superior altuia.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.8. Care ocupă o suprafață redusă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Satu-n vale pe-o colină, Mic și vesel: colo-n fund. COȘBUC, P. I 261.
        surse: DLRLC
      • [Făgărașul este] oraș mic, cu o cetate foarte mică. GOLESCU, Î. 26.
        surse: DLRLC
    • 1.9. Cu capacitate redusă, puțin încăpător.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: strâmt (adj.) attach_file 2 exemple
      exemple
      • Cameră mică. Sac mic.
        surse: DLRLC
      • Cea mai mică barcă a vaporului era legată la scară. BART, E. 184.
        surse: DLRLC
    • 1.10. Care nu atinge înălțimea sau măsura mijlocie.
      exemple
      • Văzîndu-mă așa mic... mi-au pus numele Tîndală. NEGRUZZI, S. I 247.
        surse: DLRLC
    • 1.11. (Despre ape, gropi, prăpăstii etc.) Puțin adânc sau (relativ) îngust.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Mă scăldam în gîrlă, eram tocmai la apă mică. DELAVRANCEA, la TDRG.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.13. îngust
      surse: DEX '09 DEX '98 attach_file un exemplu
      exemple
      • Pălărie cu boruri mici.
        surse: DEX '09 DEX '98
  • 2. Puțin numeros.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: limitat puțin (adj.) redus attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ceată mică. Sumă mică.
      surse: DLRLC
    • (Despre surse de lumină și căldură care pot fi reglate) Stătea pe gînduri și se uita la lampă. O făcu iarăși mai mică. DUMITRIU, N. 277.
      surse: DLRLC
  • 3. (Despre sunet, glas etc.) Puțin intens; stins.
    exemple
    • Din frunzișurile grele... Tot mai vin Glasuri mici de păsărele. TOPÎRCEANU, B. 39.
      surse: DLRLC
    • Începu cu vorbă mică... băiatul să zică. PANN, P. V. III 47.
      surse: DLRLC
    • Cel mai mic sunet ce auzea îl înspăimînta. DRĂGHICI, R. 40.
      surse: DLRLC
  • 4. (Despre zi, noapte etc.) Care durează puțin.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: scurt (adj.) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Frunză verde de urzică, Primăvara-i noaptea mică. HODOȘ, P. P. 54.
      surse: DLRLC
    • Pentru mîndra care-mi place Trei zile la domni aș face; Da pentru care-i urîtă, Una mică-mi pare multă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 11.
      surse: DLRLC
  • 5. De vârstă fragedă.
    exemple
    • M-am gîndit la mine, la mine cînd eram mic. SAHIA, N. 32.
      surse: DLRLC
    • De la o boală ce-am avut, cînd eram mic, mi-am schimbat numele. CREANGĂ, P. 149.
      surse: DLRLC
    • Cînd era mică a căzut din scrînciob. NEGRUZZI. S. I 59.
      surse: DLRLC
    • 5.1. (și) substantivat Cei mici = copiii.
      surse: DEX '09 DEX '98 attach_file un exemplu
      exemple
      • Emisiune radiofonică pentru cei mici.
        surse: DLRLC
    • 5.2. locuțiune adverbială De mic = din copilărie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Încă de mic Te cunoșteam pe tine. EMINESCU, O. I 175.
        surse: DLRLC
      • În amar trăind de mică, Ochi-mi plîng, sufletu-mi geme. ALECSANDRI, P. I 16.
        surse: DLRLC
    • 5.3. expresie Din mica copilărie = din vârstă fragedă.
      exemple
      • El din mica copilărie au fost dat cătră aceste. DRĂGHICI, R. 73.
        surse: DLRLC
    • 5.4. expresie Cu mic, cu mare sau mic și mare = toată lumea.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Atunci mulțimea cu mic cu mare... strigară într-un grai. ISPIRESCU, E. 40.
        surse: DLRLC
      • Ordonă să se ridice îndată mic și mare... ca să prinză pe fugari. NEGRUZZI, S. I 108.
        surse: DLRLC
    • 5.5. expresie Mic de zile.
      surse: DLRLC
    • 5.6. Precedat de „cel” sau „cel mai”:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mezin, -ă attach_file 3 exemple
      exemple
      • Nu după multă vreme se și însoți cu fata cea mai mică. ISPIRESCU, E. 8.
        surse: DLRLC
      • [Iedul] cel mic era harnic și cuminte. CREANGĂ, P. 19.
        surse: DLRLC
      • Fratele cel mai mic De-i mai mic, e mai voinic. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 310.
        surse: DLRLC
  • 6. Fără (prea) mare valoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: neimportant neînsemnat attach_file 2 exemple
    exemple
    • Devin tot mai mic față de dînsa. IBRĂILEANU, A. 101.
      surse: DLRLC
    • Dacă pentru cel mai mic lucru ar fi să se tot mînie unii și alții, cînd se gioacă vro piesă, apoi n-ar mai fi chip de-a avea Teatrul Național. ALECSANDRI, T. I 156.
      surse: DLRLC
    • 6.1. Prânzul cel mic.
      surse: DLRLC
  • 7. figurat (Despre oameni) Lipsit de noblețe sufletească, de caracter.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: josnic meschin attach_file 3 exemple
    exemple
    • Cît de mică, de stupidă, de stricată e lumea. GHEREA, ST. CR. I 109.
      surse: DLRLC
    • Toate patimile cele mici trăiesc încă. ARHIVA R. I. IV.
      surse: DLRLC
    • Ici, umbre de noroade le vezi ocîrmuite De umbra unor pravili călcate, siluite De alte mai mici umbre, neînsemnați pitici. ALEXANDRESCU, M. 5.
      surse: DLRLC
    • 7.1. expresie Mic la suflet = cu caracter josnic, meschin, egoist, lipsit de generozitate.
      exemple
      • Noi... la niște astfel de oameni le zicem mișei, ori mici la suflet. ISPIRESCU, U. 63.
        surse: DLRLC
      • Este mic la suflet! Ce rușine! DRĂGHICI, R. 73.
        surse: DLRLC
    • 7.2. expresie Mic la minte = mărginit redus
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • El e mare și stogos. La minte mic și prost! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 180.
        surse: DLRLC
  • 8. Care se află pe o treaptă inferioară într-o ierarhie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 4 exemple
    exemple
    • Își luă ziua bună de la toți boierii cei mari și cei mici. ISPIRESCU, L. 4.
      surse: DLRLC
    • Cine-i mic vrea a fi mare. ALECSANDRI, P. II 107.
      surse: DLRLC
    • Breslele se alcătuiau de oarecari slujbași mai mici ai țării. BĂLCESCU, O. II 14.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Fii bun, mare vornic, și îngăduie mai micului dumitale să stea lîngă jupîneasa Leana. VISSARION, B. 284.
      surse: DLRLC
    • 8.1. Socru mic = tatăl miresei.
      surse: DEX '09 DEX '98
      • 8.1.1. (la) plural Părinții miresei.
        surse: DEX '09 DEX '98
    • 8.2. Soacră mică = mama miresei.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

mică (min.)

  • 1. Familie de minerale cristalizate, cu luciu sticlos, sidefos, care se desfac ușor în foițe subțiri (elastice și transparente), întrebuințate în industria electrotehnică, a unor materiale de construcție, la fabricarea unor sorturi de hârtie și vopsele etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file 3 exemple
    exemple
    • La lumina lămpilor... straturile de mică sclipeau tainic în pereții galeriei. DUMITRIU, V. L. 43.
      surse: DLRLC
    • O geantă cu geam de mică, prin care se întrevedeau hărți și planuri. MIRONESCU, S. A. 114.
      surse: DLRLC
    • Țărmi de nisip, cu spărturi de mică schinteietoare prin el. MACEDONSKI, O. III 3.
      surse: DLRLC

etimologie:

mică (timp)

etimologie:

mic-burghez (adj.)

etimologie:

mic-burghez, -ă (persoană) mic-burgheză

etimologie:

muscă-d-a-mică

etimologie:

pelin-alb / -mic pelin-mic

  • 1. Plantă asemănătoare cu pelinul, cu frunze albe, păroase (Artemisia austriaca).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: peliniță

etimologie:

soacră-mică

  • 1. Mama miresei.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

socru-mic

  • 1. Tatăl miresei.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

trestie-de-câmp trestie-mică trestie-noduroasă

  • 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze late, cu flori verzi-deschis, violacee sau purpurii (Calamagrostis epigeios).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

Ursa-Mică

  • 1. Constelație din emisfera boreală (Ursa Minor). Asemănătoare cu Ursa Mare, dar dispusă invers. Steaua sa principală este Steaua Polară, situată foarte aproape de Polul Nord ceresc.
    surse: DE sinonime: Carul-Mic

etimologie: