8 intrări

61 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LAT, -Ă, (1) lați, -te, adj., (2) laturi, s. n. 1. Adj. Care are o lățime (relativ) mare. ◊ Loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic. ◊ Expr. A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut. (Fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare. (Fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (Fam.) Întins la pământ (fără simțire sau mort). ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimțire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S. n. Partea lată (1) a unui obiect; lățime. ◊ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lățimea unei palme obișnuite cu degetele lipite. ◊ Loc. adv. De-a latul = în curmeziș. – Lat. latus.

LAT, -Ă, (1) lați, -te, adj., (2) laturi, s. n. 1. Adj. Care are o lățime (relativ) mare. ◊ Loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic. ◊ Expr. A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut. (Fam.) A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare. (Fam.) A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic, a face un mare chef; b) a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie. ♦ (Fam.) Întins la pământ (fără simțire sau mort). ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a) a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimțire); b) a uimi, a impresiona puternic (pe cineva). 2. S. n. Partea lată (1) a unui obiect; lățime. ◊ Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lățimea unei palme obișnuite cu degetele lipite. ◊ Loc. adv. De-a latul = în curmeziș. – Lat. latus.

lat, la [At: VARLAAM, C. 261/5 / Pl: (1-7, 9-13, 16-17, 19-20, 22-35, 67-69) lați, late, (36-66) ~uri / E: ml latus] 1 a (Îoc îngust) Care are o lățime relativ mare. 2 a (Îs) Fier ~ (sau fierul cel ~, ~-fierul) Brăzdar (1). 3 a (Înv; îlav) Mare și ~ Nu mare lucru. 4 a (D. părți ale corpului) Gros. 5 a (Pex; d. ființe) Viguros. 6 a (Îla; d. oameni) ~ în spate (sau în spete) Voinic. 7 a (Pop; îe) A fi limbă ~ă A vorbi defectuos, din cauza unei malformații a aparatului fonator. 8 av (Pop; îe) A vorbi ~ A se exprima greoi. 9 a Care are o deschidere mare. 10 a (Pop; gmț; îe) A avea gură ~ă A vorbi mult și tare. 11 a (Pop; îe) A spune vorbe mari și ~e A vorbi pompos, dar fără conținut. 12 a (Îcs) De ... (de) ~(ă) Care are lățimea de ... 13 a (D. articole de îmbrăcăminte) Care are o croială amplă Si: larg, încăpător. 14 av (Pe lângă verbul „a încinge”; îoc strâns) Larg. 15 av (Pex) Neglijent. 16 a (D. țări, proprietăți, terenuri etc.) Care se întinde pe o suprafață mare Si: întins, vast. 17 a (Rar; îlav) În lumea ~ă Pretutindeni. 18 av (Pe lângă verbul „a împărți”) În cantități mari. 19 a (D. pas) Mare. 20 a (Rar; pex; d. pași) Care sunt executați în ritm vioi. 21 av (Rar; d verbul „a păși”) Cu pași mari. 22 a (Pop; d. intervale de timp) De durată mare. 23 a (Înv; d. colectivități) Numeros. 24 a (D. obiecte) Care are o suprafață netedă. 25 a (D. vase) Care are fundul plan sau puțin adânc. 26 a (Reg; îe) A fi ~ de foame A fi foarte flămând. 27 a (Pop; d. nas) Turtit. 28 a (D. ridicături de pământ) Teșit. 29 a (D. ridicături de pământ) Care este puțin înalt. 30 a Zdrobit. 31-33 a (Fam; după verbe ca „a cădea”, „a lăsa”, „a rămâne”, „a zăcea”) (Întins la pământ) (în stare de nesimțire sau) mort. 34 a (Fam; îe) A lăsa (pe cineva) ~ A bate pe cineva foarte tare, lăsându-l în nesimțire. 35 a (Fam; îae) A impresiona puternic pe cineva. 36 sn (Pop; îe) A da ~ul pe spate A cădea lungindu-se la pământ. 37 sn (Urmat de determinări care indică măsura) Dimensiune transversală a unei suprafețe sau a unui corp Si: lățime. 38 sn (Pop; îs) Un ~ de palmă (sau de mână) Unitate de măsură egală cu lățimea unei palme care are degetele lipite. 39 sn (Pex) Distanță cuprinsă într-un lat (38). 40 sn (Pop; îla) De un ~ de mână (sau de palmă) Relativ mare. 41 sn (Pop; îal) Foarte gros. 42 sn (Pop; îlav) De (sau la) un ~ de mână De durată scurtă. 43 sn (Pop; îal) La distanță mică. 44 sn (Pop; îs) ~ de deget Unitate de măsură egală cu lățimea unui deget. 45 sn (Pop; îlav) De un ~ de deget Foarte puțin. 46 sn (Pop; îal) Transversal. 47-48 sn (Îlpp; îlav) În (sau de-a, pe) ~(ul) (Exprimă o poziționare spațială în raport) transversal. 49-50 sn (Îal) (Exprimă direcția unei mișcări în funcție de două repere spațiale) dintr-o parte în alta. 51-52 sn (Pop; îal) (Exprimă situarea sau mișcarea) într-o poziție sau direcție transversală în raport cu poziția sau direcția obișnuită. 53 sn (Îe) A trece (sau a tăia) ~ul (sau în ~, pe ~, de-a ~ul) A traversa pe diagonală. 54-55 sn (Îlpp; îlav) În (sau de-a) lung(ul) ... și în ~(ul)... (Exprimă orientarea spațială a unei mișcări) în toate direcțiile Si: pretutindeni. 56-57 sn (Pop; îal) (Exprimă efectuarea unei mișcări) repetând fără încetare un parcurs făcut în cele două sensuri, pe direcția lungimii, apoi pe direcția lățimii. 58 sn (Pop; îe) A se da (sau a se perpeli) și pe ~ și pe uscat (sau ~ pe ~) A face eforturi disperate pentru a realiza ceva Si: a se face luntre și punte. 59 sn Suprafață mai puțin întinsă a unui obiect de formă paralelipipedică Si: lățime. 60 sn (Reg) Parte a ciocanului cu care se lovește. 61 sn (Reg) Parte a scoabei. 62-63 sn (Reg) Creștet (1-2). 64 sn (Pop; șîs) ~ de pânză Bucată de pânză folosită pe lățime la confecționarea unui articol de îmbrăcăminte Si: foaie (25), stană. 65 sn (Pan) Fâșie de pământ. 66 sn (Reg) Șorț. 67 a (Fam; d. o situație; îe) A fi ~ă (rău sau de tot) A lua proporții neașteptate și neplăcute. 68 a (Fam; îe) A o face ~ă (rău sau de tot) A face un chef strașnic. 69 a (Fam; îae) A face o prostie.

LAT1, laturi, s. n. Partea lată a unui lucru: lățime. Latul săbiei.Acoperi restul figurei cu latul palmei. C. PETRESCU, Î. I 3. Luntre mică el prindea, Latul Dunării trecea. ALECSANDRI, P. P. 130. ◊ Un lat de palmă (sau de mînă) = măsură populară de lungime, valorînd cît lățimea unei palme cu degetele lipite; fig. lățime sau distanță mică. Pe umedele poteci bătute de jivini, ghinda anilor trecuți sta de un lat de palmă. SADOVEANU, O. I 63. Cercuri de fier de un lat de mînă și mai bine. ȘEZ. VIII 66. ◊ Loc. adv. În lung și în lat v. lung. (De obicei în legătură cu «de-a lungul») De-a latul = în lat, în curmeziș.

LAT2, -Ă, lați, -te, adj. Care are o lățime (relativ) mare. E lung pămîntul, ba e lat. COȘBUC, P. I 53. Se încinse... cu o curea lată, coperită cu ținte aurite. NEGRUZZI, S. I 23. Frunză lată, fmnză-ngustă. HODOȘ, P. P. 59. ◊ Loc. adj. Lat în spate = bine legat, voinic. Călca mărunt, deși era lat în spate. CAMIL PETRESCU, U. N. 58. Apariția omului acestuia bine legat, lat în spate... inspira hotărîre, încredere. C. PETRESCU, Î. I 11. ◊ Expr. A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără miez. V-am adunat pentru ca să vă spun vorbe mari și late, cum n-ați auzit de cînd trăiți. ALECSANDRI, T. I 259. (Familiar) A fi lată (rău sau de tot) = a lua proporții grave, a prezenta un aspect îngrijorător. Mi se pare că o să fie lată. PAS, Z. III 212. Să-ți spun ce am aflat acuma... E lată rău. CARAGIALE, O. II 204. A o face lată (rău sau de tot) = a) a petrece strașnic (cu mîncare, băutură, cîntece etc.); b) a face, fără voie, o poznă, o gafă; a o face de oaie. ♦ (Familiar, despre persoane, în construcții speciale) Întins la pămînt fără simțire; mort. A intrat abia a doua zi femeia la dînsul. L-a găsit lat. SADOVEANU, D. P. 120. Dacă nu era Negoiță s-o apuce-n brațe, cădea lată. CARAGIALE, O. III 46. Atît de mult a închinat, încît pe loc a rămas lat. ALECSANDRI, T. 304. ◊ Expr. A lăsa (pe cineva) lat = a bate pe cineva foarte tare, lăsîndu-l în nesimțire. Dacă-l săcîia vreun vorbăreț, îl izbea de-l lăsa lat. DUMITRIU, P. F. 63. (Rar) A fi lat de foame = a fi foarte flămînd. De două zile n-am mîncat, sîntem lați de foame. CONTEMPORANUL, III 927. De ce-s oile așa late de foame? SBIERA, P. 9.

LAT látă (lați, láte) 1) Care are o întindere mare pe transversală; extins în lățime. Pânză ~ă. Frunte ~ă. ◊ ~ în spate (sau în spete) bine dezvoltat fizicește. A o face lată a) a trage un chef strașnic; b) a face inconștient o boroboață. 2) fam. Care este în stare de nesimțire; întins fără mișcare. ◊ A rămâne (sau a cădea) ~ a cădea fără simțire la pământ. A lăsa pe cineva ~ a bate (pe cineva), lăsându-l în nemișcare. A fi ~ de foame a fi istovit de foame; a fi foarte flămând. /<lat. latus

lat a. 1. larg, în opozițiune cu îngust și în corelațiune cu lung: stofă lată; 2. fig. măreț, grandios (ironic): vorbe late, e prea lată. [Lat. LUTUS]. ║ adv. în lat: a căzut lat. ║ n. lățime: latul palmei, în lung si în lat.

lat, -ă adj. (lat. latus, it. lato, pv. lat, sp. lado). Larg, vorbind de suprafețe, în opoz. cu îngust, strîmt și în corelațiune cu lung: un șanț, un fluviŭ lat (nu larg, fiind-că nu e vorba de capacitatea luĭ, ci de distanța de la un mal la altu), o stradă, o scîndură, o față, o talpă lată. Vorbă lată, vorbe late, vorbire enfatică, bombastică, umflată, declamatoare. Fam. A cădea lat, a cădea jos întins saŭ greoĭ. A rămînea lat, a rămînea întins fără simțire. A o face lată, a fi lată, a da extensiune mare unuĭ lucru (uneĭ bețiĭ, uneĭ greșelĭ grave ș. a.), a fi întins: aceștĭ bețivĭ aŭ făcut-o lată, c’aŭ spart geamurile; greșala luĭ e maĭ lată de cît credeam. Mare și lat (Pop.), atîta tot, nu mare lucru: după atîta muncă, nu m’am ales de cît cu doĭ francĭ marĭ și lațĭ. S. n., pl. urĭ. Lățime: un șanț de doĭ metri în lat, doŭă laturĭ de palmă. De-a latu, în lat, în lățime: copilu era culcat de-a latu patuluĭ. În lung și’n lat, în lungiș și în curmeziș, în toate părțile: a cutreĭera țara în lung și’n lat. Adv. În mod enfatic, bombastic, unflat, declamator: demagogu nu poate vorbi de cît lat. Greoĭ, fără grație, trăgănat: acest țăran vorbește lat.

LAȚ2 s. n. v. leaț.

LAȚ1, lațuri, s. n. 1. Nod larg la capătul unei sfori, făcut în așa fel încât să se poată strânge în jurul unui punct fix. 2. Instrument pentru prins păsări sau animale, constând dintr-un ochi de sfoară, de sârmă etc. – Lat. *laceus (= laqueus).

LEAȚ, leațuri, s. n. Despicătură lungă și îngustă de lemn, adesea fasonată (în patru muchii), folosită în tâmplărie. [Var.: laț s. n.] – Din magh. léc.

LEAȚ, leațuri, s. n. Despicătură lungă și îngustă de lemn, adesea fasonată (în patru muchii), folosită în tâmplărie. [Var.: laț s. n.] – Din magh. léc.

laț2 sn [At: (a. 1634) JAHRESBER. XI, 196 / V: (reg) lanți sm, ~e, leaț / Pl: ~uri / E: nct] 1 Bucată lungă de lemn, fasonată în patru muchii, folosită în lucrări de dulgherie, la confecționarea gardurilor etc. Si: coamă, cocleț, lanț, samar, slimnă. 2 (Îs) Pădure de ~i Pădure tânără, cu tufe de grosimea unui laț2 (1). 3 (Reg; îs) ~ de cercuit sau de știucătură Lemn subțire care se bate pe pereții de lemn (ai casei) ca să țină tencuiala sau lutul. 4 (Reg) Fiecare dintre carâmbii scării. 5 (Reg) Prăjină pe care o poartă ciobanii. 6 (Reg) Prăjină cu care se scutură nucile de pe crengi. 7 (Îvr; îs) ~ telegrafic Stâlp de telegraf.

laț1 sn [At: CORESI, PR. 507/20 / V: (reg) sf; (reg) lăț / Pl: ~uri / E: ml *laceus] 1 Nod larg, la capătul unui fir, al unei sfori, frânghii etc. făcut în așa fel încât să se poată strânge în jurul unui punct fix. 2 (Pex) Funie terminată cu un laț1 (1), folosită pentru tras, priponit etc. Vz arcan. 3 Instrument pentru prins animale sau păsări alcătuit dintr-un ochi de sfoară, de sârmă etc. 4 (Pgn) Cursă. 5 Ochi (96). 6 (Pop; îe) A întinde (ori, îvr, a încorda) sau a țese (ori, înv, a găti) (cuiva) ~ sau ~uri (ori ~e) A ademeni pe cineva. 7 (Îae) A unelti împotriva cuiva. 8 (Îae) A înșela pe cineva. 9 (Pfm; îe) A se prinde (ori a fi atras, a cădea, a pica, a intra) în ~ (sau în ~uri ori ~e) sau a-(și) da în ~ A fî înșelat de cineva. 10 (Pop; îe) A lăsa pe cineva cu ~u-n gât A lăsa pe cineva la greu. 11 (Pop; îe) A-și scoate capul din ~ A fugi de greu, părăsindu-și tovarășii. 12 (Pop; îe) A se da (ca cioara) în ~ (sau ~e, ~i) sau a se alinta ca cioara în ~ (sau ~e, ~i) A face mofturi. 13 (Îae) A munci fără elan, fără energie. 14 (Însoțit de determinări în genitiv sau udp „de”) Ceea ce cuprinde din toate părțile, ceea ce limitează, răpește libertatea, independența cuiva etc. Vz cătușă, cursă, lanț, mreajă. 15 (Pex) Ochi al ștreangului Si: juvăț. 16 (Pex) Ștreang. 17 (Pop; îe) A-și băga capul în ~ sau a-și pune ~ul de gât A se spânzura. 18 (Reg; îe) A-și pune ~ul de gât A se căi. 19 (Pop; îe) A băga (pe cineva) cu gâtu-n ~ A aduce pe cineva într-o situație disperată, fără ieșire. 20 (Înv; îe) A cădea în ~ul gâtului A fi spânzurat. 21 (Reg) Orcicar. 22 (Îrg) Strună la undiță. 23 (Țes; reg) Băț cu o sfoară la capăt, folosit pentru apropierea capătului terminal al țesăturii.

leaț2[1] sn vz laț2 corectată

  1. În original, probabil incorect, accentuat leaț, ceea ce ar indica pronunția în două silabe le-aț. — cata

leaț1[1] sn [At: DEX / V: laț / Pl: nct[2] / E: mg léc] Despicătură lungă și îngustă, adesea fasonată în patru muchii, folosită în tâmplărie. corectată

  1. În original, probabil incorect, accentuat leaț, ceea ce ar indica pronunția în două silabe. — cata
  2. După alte surse, pluralul ar avea forma leațuri. În MDA2 acest plural poate fi găsit în textul definiției cuv. „pazie1” — LauraGellner

LAȚ1, lațuri, s. n. 1. Nod larg la capătul unei sfori, întocmit în așa fel încât să se poată strânge în jurul unui punct fix. 2. Instrument pentru prins păsări sau animale, constând dintr-un ochi de sfoară, de sârmă etc. – Lat. *laceus (= laqueus).

LAȚ2, lațuri, s. n. 1. Nod larg la capătul unei sfori, întocmit în așa fel ca să se poată strînge în jurul unui punct fix. Luam paserea însîngerată, o aninam în lațurile torbei. SADOVEANU, O. I 361. Laț pe gît îi potrivea. TEODORESCU, P. P. 540. Să-l omoare, Cu laț de spînzurătoare. ALECSANDRI, P. P. 136. 2. Ochi de sfoară, de sîrmă etc. cu care se prind păsări și animale mici. V. cursă. Vîna... păsărelele cu lațul. ISPIRESCU, L. 123. Vînătoru-ntinde-n crîng La păsărele lațul. EMINESCU, O. I 174. ◊ Expr. A întinde cuiva lațul sau un laț v. întinde.

LEAȚ, leațuri, s. n. Piesă lungă și îngustă de lemn, fasonată, de obicei, în patru muchii și folosită la lucrări de dulgherie și de tîmplărie. Înconjurară o împrejmuire de leațuri. C. PETRESCU, Î. II 201. Patru leațuri cioplite frumos și încheiate laolaltă. SLAVICI, N. I 61. S-a tăiat un parchet, s-a făcut grinzi, căpriori, leațuri. I. IONESCU, P. 467. – Variantă: laț (DELAVRANCEA, S. 108) s. n.

LAȚ ~uri n. 1) Ochi format prin înnodarea capătului unei funii sau sfori, care se poate strânge în jurul unui punct fix. 2) Instrument pentru prins păsări sau animale, format dintr-un ochi de sfoară sau de sârmă; juvăț. /<lat. laceus

arată toate definițiile

Intrare: Lat
nume propriu (I3)
  • Lat
Intrare: lat (adj.)
lat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lat
  • latul
  • latu‑
  • la
  • lata
plural
  • lați
  • lații
  • late
  • latele
genitiv-dativ singular
  • lat
  • latului
  • late
  • latei
plural
  • lați
  • laților
  • late
  • latelor
vocativ singular
plural
Intrare: lat (lățime)
lat2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lat
  • latul
  • latu‑
plural
  • laturi
  • laturile
genitiv-dativ singular
  • lat
  • latului
plural
  • laturi
  • laturilor
vocativ singular
plural
lat3 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lat
  • latul
  • latu‑
plural
  • lați
  • lații
genitiv-dativ singular
  • lat
  • latului
plural
  • lați
  • laților
vocativ singular
plural
Intrare: de-a latul
compus
  • de-a latul
de-a-latul
compus
  • de-a-latul
Intrare: Laț
nume propriu (I3)
  • Laț
Intrare: laț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • laț
  • lațul
  • lațu‑
plural
  • lațuri
  • lațurile
genitiv-dativ singular
  • laț
  • lațului
plural
  • lațuri
  • lațurilor
vocativ singular
plural
Intrare: lăț
lăț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: leaț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leaț
  • leațul
  • leațu‑
plural
  • leațuri
  • leațurile
genitiv-dativ singular
  • leaț
  • leațului
plural
  • leațuri
  • leațurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • laț
  • lațul
  • lațu‑
plural
  • lațuri
  • lațurile
genitiv-dativ singular
  • laț
  • lațului
plural
  • lațuri
  • lațurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

lat (adj.)

  • 1. Care are o lățime (relativ) mare.
    exemple
    • E lung pămîntul, ba e lat. COȘBUC, P. I 53.
      surse: DLRLC
    • Se încinse... cu o curea lată, coperită cu ținte aurite. NEGRUZZI, S. I 23.
      surse: DLRLC
    • Frunză lată, fmnză-ngustă. HODOȘ, P. P. 59.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adjectivală Lat în spate (sau în spete) = bine legat.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: voinic (adj.) attach_file 2 exemple
      exemple
      • Călca mărunt, deși era lat în spate. CAMIL PETRESCU, U. N. 58.
        surse: DLRLC
      • Apariția omului acestuia bine legat, lat în spate... inspira hotărîre, încredere. C. PETRESCU, Î. I 11.
        surse: DLRLC
    • 1.2. expresie A spune vorbe mari și late = a spune vorbe pompoase, dar fără conținut.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • V-am adunat pentru ca să vă spun vorbe mari și late, cum n-ați auzit de cînd trăiți. ALECSANDRI, T. I 259.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie familiar A fi lată (rău sau de tot), se spune pentru a arăta că o situație a luat proporții grave, îngrijorătoare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Mi se pare că o să fie lată. PAS, Z. III 212.
        surse: DLRLC
      • Să-ți spun ce am aflat acuma... E lată rău. CARAGIALE, O. II 204.
        surse: DLRLC
    • 1.4. expresie familiar A o face lată (rău sau de tot) = a petrece strașnic, a face un mare chef.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.5. expresie familiar A o face lată (rău sau de tot) = a face (fără voie) o poznă, o gafă, o prostie.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.6. familiar Întins la pământ (fără simțire sau mort).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
      exemple
      • A intrat abia a doua zi femeia la dînsul. L-a găsit lat. SADOVEANU, D. P. 120.
        surse: DLRLC
      • Dacă nu era Negoiță s-o apuce-n brațe, cădea lată. CARAGIALE, O. III 46.
        surse: DLRLC
      • Atît de mult a închinat, încît pe loc a rămas lat. ALECSANDRI, T. 304.
        surse: DLRLC
      • 1.6.1. expresie A lăsa (pe cineva) lat = a bate (pe cineva) foarte tare (lăsându-l în nesimțire).
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
        exemple
        • Dacă-l săcîia vreun vorbăreț, îl izbea de-l lăsa lat. DUMITRIU, P. F. 63.
          surse: DLRLC
      • 1.6.2. expresie A lăsa (pe cineva) lat = a uimi, a impresiona puternic (pe cineva).
        surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: impresiona uimi
      • 1.6.3. expresie rar A fi lat de foame = a fi foarte flămând.
        exemple
        • De două zile n-am mîncat, sîntem lați de foame. CONTEMPORANUL, III 927.
          surse: DLRLC
        • De ce-s oile așa late de foame? SBIERA, P. 9.
          surse: DLRLC

etimologie:

lat (s.n.)

  • 1. Partea lată a unui obiect.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lățime attach_file 3 exemple
    exemple
    • Latul sabiei.
      surse: DLRLC
    • Acoperi restul figurei cu latul palmei. C. PETRESCU, Î. I 3.
      surse: DLRLC
    • Luntre mică el prindea, Latul Dunării trecea. ALECSANDRI, P. P. 130.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Un lat de palmă (sau de mână) = măsură populară de lungime, egală cu lățimea unei palme obișnuite cu degetele lipite.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Pe umedele poteci bătute de jivini, ghinda anilor trecuți sta de un lat de palmă. SADOVEANU, O. I 63.
        surse: DLRLC
      • Cercuri de fier de un lat de mînă și mai bine. ȘEZ. VIII 66.
        surse: DLRLC
      • 1.1.1. Lățime sau distanță mică.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adverbială În lung și în lat.
      surse: DLRLC
    • 1.3. locuțiune adverbială De-a latul = în curmeziș.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie:

laț

  • 1. Nod larg la capătul unei sfori, făcut în așa fel încât să se poată strânge în jurul unui punct fix.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX diminutive: lățișor attach_file 3 exemple
    exemple
    • Luam paserea însîngerată, o aninam în lațurile torbei. SADOVEANU, O. I 361.
      surse: DLRLC
    • Laț pe gît îi potrivea. TEODORESCU, P. P. 540.
      surse: DLRLC
    • Să-l omoare, Cu laț de spînzurătoare. ALECSANDRI, P. P. 136.
      surse: DLRLC
  • 2. Instrument pentru prins păsări sau animale, constând dintr-un ochi de sfoară, de sârmă etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Vîna... păsărelele cu lațul. ISPIRESCU, L. 123.
      surse: DLRLC
    • Vînătoru-ntinde-n crîng La păsărele lațul. EMINESCU, O. I 174.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba latină *laceus (= laqueus).
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

leaț laț

  • 1. Despicătură lungă și îngustă de lemn, adesea fasonată (în patru muchii), folosită în tâmplărie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: șipcă attach_file 3 exemple
    exemple
    • Înconjurară o împrejmuire de leațuri. C. PETRESCU, Î. II 201.
      surse: DLRLC
    • Patru leațuri cioplite frumos și încheiate laolaltă. SLAVICI, N. I 61.
      surse: DLRLC
    • S-a tăiat un parchet, s-a făcut grinzi, căpriori, leațuri. I. IONESCU, P. 467.
      surse: DLRLC

etimologie: