17 definiții pentru șipcă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȘIPCĂ, șipci, s. f. Fiecare dintre bucățile de lemn subțiri și lungi (de formă paralelipipedică) folosite în lucrări de tâmplărie sau de dulgherie. – Din bg., sb. šipka.

șipcă2 sf [At: CADE / Pl: șipci / E: ns cf șip2] (Iht; rar) Șip2 (Acipenser sturio).

șipcă1 sf [At: POLIZU / V: (reg) șipc sm / Pl: șipci / E: bg шипка, srb šipka] 1 (Pop) Bucată de lemn subțire și lungă, de obicei de formă paralelipipedică, folosită mai ales în lucrări de tâmplărie sau de dulgherie Si: leaț. 2 (Reg; îe) A scoate (pe cineva) din șipci A enerva (6).

ȘIPCĂ, șipci, s. f. Fiecare dintre bucățile de lemn subțiri și lungi (de formă paralelipipedică) folosite în lucrări de tâmplărie sau de dulgherie. – Din bg., scr. šipka.

ȘIPCĂ, șipci, s. f. Bucată de lemn lungă și subțire, de obicei paralelipipedică, folosită la diverse lucrări de tîmplărie sau de dulgherie. Atît de mult noroi era, că oamenii făceau o foarte complicată echilibristică spînzurîndu-se de șipcile gardurilor, ca să înainteze cu un pas și cu încă unul. PAS, Z. I 107. Șipcile se pot înlocui ușor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 127.

șípcă f., pl. ĭ (bg. sîrb. šipka, vargă). Sud. Bucată de scîndură tăĭată în lung, lată de vre-o 2-3 centimetri și lungă de cîțĭ-va metri și care se întrebuințează la tavane tencuite ș. a.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

șipcă s. f., g.-d. art. șipcii; pl. șipci

șipcă s. f., g.-d. art. șipcii; pl. șipci

șipcă s. f., g.-d. art. șipcii; pl. șipci

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȘIPCĂ s. leaț, (pop.) ostreț, (reg.) zăvor, (prin Bucov.) șarampoi, (Olt. și Munt.) ștachetă, (prin Olt. și Ban.) ștează, (Bucov.) șulumachi, (Mold.) taban, (prin Ban.) tiplu. (~ la un gard.)

ȘIPCĂ s. leaț, (pop.) ostreț, (reg.) zăvor, (prin Bucov.) șarampoi, (Olt. și Munt.) ștachetă, (prin Olt. și Ban.) ștează, (Bucov.) șulumachi, (Mold.) taban, (prin Ban.) tiplu. (~ la un gard.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șipcă (-ci), s. f. – Varietate de sturion (Acipenser sturio). – Var. șip. Rus. šip (Candrea).

șipcă (-ci), s. f. – Lemn subțire și lung de formă paralelipipedică. Bg., sb., slov. šipka, šibka (Tiktin; Candrea), din sl. šiba.Der. șipcui, vb. (a scoate șipci dintr-un trunchi; a umple cu șipci spațiile libere ale unei armături).

Intrare: șipcă
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șipcă
  • șipca
plural
  • șipci
  • șipcile
genitiv-dativ singular
  • șipci
  • șipcii
plural
  • șipci
  • șipcilor
vocativ singular
plural
șipc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șipcă, șipcisubstantiv feminin

  • 1. Fiecare dintre bucățile de lemn subțiri și lungi (de formă paralelipipedică) folosite în lucrări de tâmplărie sau de dulgherie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    diminutive: șipculiță
    • format_quote Atît de mult noroi era, că oamenii făceau o foarte complicată echilibristică spînzurîndu-se de șipcile gardurilor, ca să înainteze cu un pas și cu încă unul. PAS, Z. I 107. DLRLC
    • format_quote Șipcile se pot înlocui ușor. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 127. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii