-fer¹ [At: DN³ / E: it -fero, fr -fère] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1 Care poartă. 2 Care produce.

fereastă sf vz fereastră

fereastră sf [At: BIBLIA (1688) 6/1 / V: ~stă (Pl: ~rești, ~reste) / Pl: ~re, (rar) ~ești / E: ml fenestra] 1 Deschizătură de formă regulată în peretele unei clădiri, vehicul etc., pentru a lăsa să intre aerul și lumina. 2 Ansamblu format dintr-un cadru fix și din cercevele în care se fixează geamuri, montat în fereastră (1). 3 Ansamblu format din fereastră (1) împreună cu cercevelele care o încadrează și cu geamul fixat în cercevele. 4 (Îvr; îs) ~ de Soare Foișor. 5 (Îvp) Trecere între două stânci Cf portiță, scară, strungă. 6 (Îe) A arunca banii pe ~ A fi risipitor. 7 (Îae) A cheltui bani pe un lucru nefolositor sau de calitate slabă. 8 Loc în care se întâlnește un puț de mină cu o rampă subterană. 9 (Fam; fig) Oră liberă între orele de curs. 10 (Îs) ~ oarbă Adâncitură în perete de forma unei ferestre (1). 11 Deschidere în peretele unui burlan dintr-o sondă petrolieră, pentru a săpa o gaură deviată. 12 (Fiz) Fantă. 13 Spațiul dintre coloanele unui transformator electric. 14 (Glg; îs) ~ tectonică Apariție la suprafața Pământului a unor formațiuni geologice mai noi între altele mai vechi, datorită eroziunii. 15 (Inf) Zonă rectangulară pe un ecran de vizualizare în care se înscriu informații. 16 (Ast; îs) ~ de lansare Perioadă în care este posibilă sau favorabilă lansarea unei rachete spațiale.

feri¹ [At: COD. VOR. 118/11 / Pzi: ~resc / Imt: (Trs; Buc) feri! / E: nct] 1 vt (Înv; c.i. o sărbătoare sau datinile obișnuite la zile anumite) A respecta (cu strictețe). 2 vt (Înv; complementul este o poruncă, un obicei etc.) A se conforma. 3 vt (Înv) A păstra ceva (neatins). 4-5 vtr (Urmat de o complinire introdusă prin pp „de” indicând primejdia) A (se) păzi. 6-7 vtr A (se) apăra. 8 vt A ocroti. 9 vta (Îe) Doamne ferește, Ferească (ferit-a) Dumnezeu (Domnul, Sfântul etc.) Exclamație prin care se invocă un sprijin, un ajutor etc. în fața primejdiei. 10-12 vta (Îae) Exclamație care exprimă surprinderea, opoziția, dezaprobarea. 13 vta (Îae; afirmativ) Foarte tare. 14 vta (Îae; mai ales negativ) Cu nici un preț Si: deloc, nici vorbă. 15 (Îe) A trăi ca Doamne ferește A trăi foarte rău. 16-17 vtr A (se) ascunde. 18 vt (Înv) A cruța (6). 19 vr A evita ceva sau pe cineva. 20 vr A fugi (1). 21-22 vtr (Șfg) A (se) da (iute) deoparte (pentru a evita ceva) Si: a (se) da în lături, a (se) da înapoi, a (se) da din drum, (înv) a se codi. 23 vt (Îrg) A se da la o parte pentru a proteja ceva. 24 vr (Înv) A se adăposti. 25 vr (Înv) A cere protecția cuiva.

DUMNEZEU, † DUMNE(D)ZĂU sm. ⛪ 1 Ființa unică, supremă, fără început și fără sfîrșit, creatoare și stăpînitoare a tot ce există: de ’nceput au facut Dumnezău ceriul și pămîntul (BIBL.); Domnul ~; bunul ~; întrebuințat dese ori în exclamațiuni (de uimire, de spaimă, de durere, de desnădejde): Dumnezeule! sau Doamne Dumnezeule! ¶ 2 În multe locuțiuni și expresiuni caracteristice: pentru ~! exclamațiune de rugăminte stăruitoare sau de desnădejde: pentru ~! fie-ți milă, nu mă lăsa pe drumuri! pentru ~! ce-ai făcut? – pe ~! meu! sau ~! mi-e martor! formulă de jurămînt, de afirmațiune; – ce ~! exclamațiune de necaz, cînd nu-și poate cineva explica un lucru: dar ce ~! parc’au intrat în pămînt, unde să fie...? (CRG.); – să dea ~! urare de a se împlini ceea ce dorește cineva; de-ar da ~, dac’ar fi să se întîmple, să mi se împlinească dorința; cum dă ~, cum se întîmplă, cum se poate; cu ce dă ~, cu tot ce se poate, cu ce se nimerește; ce-a da ~! întîmple-se ce trebuie să se întîmple, fie ce o fi! să ne ținem bine, ne ziserăm între noi, și ce-a da ~! (GN.); – du-te cu ~, a) urare celui ce-și ia rămas bun de plecare; b) se zice cerșetorului căruia nu vrem sau nu putem să-i facem pomană; – mai de ~, mai de Doamne-ajută (👉 AJUTA II. 5); – din mila lui ~, prin grația lui ~, formula cu care suveranii afirmă că în puterea de la Dumnzeu; – a nu avea nici un ~, a nu fi nici un ~, a nu avea nici o noimă nici un rost, a nu fi bine făcut; – ~! știe sau știe ~, numai unul ~ știe, arată încurcătura ce avem de a explica ceea, de a ne da seamă de rostul unui lucru, unei întîmplări; de-o vrea ~, formulă prin care exprimăm nădejdea că se va întîmpla ceva dorit; acolo l-a bătut ~, acolo a rămas, nu s’a mai întors de acolo; – ► AJUTA II. 1, 2, AUZI I. 5, BATE I. 3, BICIU 3, BOU 2, BUN I. 21, 22, DEGET, DREPT III. 12, FERI, II. 1 FRICĂ, IERTA, LUMINA, MIEL, MÎNIE, MULȚUMI, NĂDEJDE, OM, ORBI, PĂCAT, PĂSA, PĂZI, PÎİNE, PLATĂ, RUGA, SÎN. ȘTIRE, UITA, VARGĂ, VEDEA. ZI ¶ 3 În nenumărate proverbe, din care pomenim cîteva, fără a le mai explica, înțelesul lor fiind destul de clar: de unde nu-i, nici ~ nu cere (sau nu poate lua); cînd îi dă ~, nici dracul n’are ce-i face; ~! dă tot la cel ce are mai mult; ~! îți dă, dar nu-ți bagă în gură sau ~! dă omului, dar în traistă nu-i bagă; ~! că e ~, și nu poate mulțumi toată lumea; numai ~! face voia la toți; mare e ~; mare e ~, dar meșter e și dracul; la ~! și n țara românească toate sînt cu putință; 👉 AMĂGI I. 1, APUCA I. 8, BARDĂ 1, BĂȚ 1, BOALĂ, BUN I. 21, 22, COLAC 1, DATOR, DREPT I. 6, FĂGĂDUI, GĂINĂ, GURĂ, 'ÎNGER, LĂSA, LEGE, MINTE, MÎNĂ, NOROC, 'OCHIU, POSTI, PUȚIN, SFÎNT, SPARGE, STĂPÎN, UMPLEA ¶ 4 Divinitate pagînă, zeu: deschide... o carte la care spuie despre dumnezei cei elinești (ISP.); se ruga de toți dumnezei să-și dea ajutor (CRG.) ¶ 5 🐙 BOUL-LUI- ~ 👉 BOU 10 ¶ 6 🌿 PITA-LUI- ~ RÎȘCOV; SĂGEATA-LUI – ~ VERIGEL ¶ 7 💫 BRÎUL-LUI ~ 👉 BRÎU 8 [lat. dom (ĭne – deus)].

❍FEREASTĂ 👉 FEREASTRĂ.

FEREASTRĂ (pl. -estre) FEREASTĂ (pl. -ești) sf. 1 Deschizătură în păreții unei case, prin care intră lumina și aerul (🖼 2071): acea casă n’avea nici fereastră nici ușă ISP. 👉 OCHIU ¶ 2 Cercevelele și geamurile puse în această deschizătură: a deschide fereastra ¶ 3 Geam: cînd asudă ferestrele, are să ploaie ȘEZ. [lat. fenĕstra].

FERESTR'UICĂ, FEREST'UICĂ (pl. -uici) FERESTR'UIE sf. dim. FERE'ASTRĂ: din camera bărbaților este o ferestruică ce dă în celar ISP.; pe urmă o ferestuică se lumină la o casă din tîrg ALECS.; o ferestruie se deschide în păretele de verdeață VLAH..

FERESTRELE AU OCHI, IAR PEREȚII URECHI = Taina greu se păstrează.

FERI (-resc) I. vb. intr. A se da la o parte, a se da în lături: De te-ating, să feri în lături EMIN.; feri, cîne de zmeu, din drumul meu! RET.; feri! de ți-i să mai mînci mămăligă BD. -DEL.. II. vb. tr. 1 A apăra, a ocroti, a păzi: pe fata împăratului o ferea calul de loviturile zmeului ISP.; Doamne ferește! ferească Dumnezeu! să ne păzească Dumnezeu! mai bine să facem cruce și să zicem: feri-ne, Doamne! RET. ¶ 2 A păzi o poruncă, un obiceiu, o datină; a ținea o sărbătoare, a o observa cu sfințenie. III. vb. refl. 1 A se da la o parte, în lături, spre a evita ceva: soarele și luna se feriră din calea ei RET. ¶ 2 A se păzi, a se apăra: ea se feri să nu o vază nimeni și fugi {`ISP.~}; omul de hoțul din casă nu se poate feri ZNN. [lat. vulg. *auferīre = clas;. auferre; comp. arom. afirire].

FERIT adj. p. FERI.

FEREASTRĂ, ferestre, s. f. 1. Deschizătură de formă regulată lăsată în peretele unei clădiri, al unui vehicul etc. pentru a permite să intre aerul și lumina; ansamblu format dintr-un cadru fix (v. toc) și din cercevele în care se fixează geamuri; ansamblu format din această deschizătură împreună cu cercevelele care o încadrează și cu sticla fixată în cercevele. V. geam. Dinlăuntru licărea prin fereastra, jumătate de sticlă, jumătate de hîrtie, o lumină slabă spre afară HOGAȘ, M. N. 77. Așa, ca o poveste, pribeagă și măiastră, Cumplitul vînt de iarnă îmi cîntă la fereastră. DEMETRESCU, O. 59. Acea casă n-avea nici fereastră, nici ușă. ISPIRESCU, L. 59. Gerul vine de la munte, la fereastră se oprește. ALECSANDRI, P. A. 113. ◊ Fereastră oarbă = adîncitură în perete, avînd forma unei ferestre și constituind un motiv arhitectonic. ◊ Expr. A arunca banii pe fereastră = a cheltui fără socoteală, a fi risipitor. 2. Locul în care se întîlnește un puț de mină cu o rampă subterană. 3. Fig. (Familiar) Oră neocupată din programul zilnic al unui profesor sau al unui student, intercalată între două ore de curs. – Variantă: fereastă, fereste și ferești (COȘBUC, P. II 141, CREANGĂ, P. 255, EMINESCU, O. I 130), s. f.

FERI, feresc, vb. IV. (Adesea urmat de determinări introduse prin prep. «de» sau exprimate prin propoziții cu verbul la conjunctiv) 1. Tranz. (Cu privire la ființe) A lua sub scutul său, a apăra, a proteja, a păzi de o împrejurare neplăcută, de o greșeală sau de o primejdie, reală sau posibilă. Boul acesta năzdrăvan păzea și ferea cirezile ca să nu le prindă și să nu le mănînce zmeii. SBIERA, P. 188. Aceștia [cîinii] trebuie să fie... cu coama măruntă pe grumaz, nu prea stufoasă, dar îndestulă ca să-i ferească de frig. ODOBESCU, S. III 65. Și te-oi coperi, De foc te-oi feri. ALECSANDRI, P. P. 8. ◊ (Mai ales la conjunctiv, în invocații; popular) Mi că nu va vrea să meargă, iar eu, ferească-mă d-zeu să-l fac cu puterea să se ducă. RETEGANUL, P. I 15. Se încinse o luptă de să te ferească dumnezeu. ISPIRESCU, L. 28. Dumnezeu să te ferească De cutremur și de foc. ALECSANDRI, T. I 127. ◊ Intranz. (La conjunctiv, cu valoare de interjecție). De-abia pot merge caii... lunecă, doamne ferește! ALECSANDRI, T. 306. (Cu valoare de negație) Ferească dumnezeu!... să cuget eu, om bătrîn, la una ca asta! CREANGĂ, P. 83. Ferească dumnezeu, au răspuns căpitanul, de a lua mită de la voi. DRĂGHICI, R. 23. ♦ Refl. A se păzi, a se ascunde, a fugi. Tu mi-ai zis să viu la moară Pe-nsărat... Dar la moară dau de prieteni Și de prieteni mă feresc. COȘBUC, P. I 76. Ea se feri să nu o vază nimeni și fugi, și fugi pînă ce ieși din împărăția tatălui său. ISPIRESCU, L. 308. De agie Eu mă tem și mă feresc. ALECSANDRI, T. I 139. Ferește-te de proști și de nebuni! NEGRUZZI, S. I 248. ◊ Refl. reciproc. Umblau pe uliță... și se fereau unii de alții. DUMITRIU, N. 189. 2. Tranz. (Cu privire la un obiect sau la o persoană) A pune la adăpost; a evita sau a ocoli, pentru a scuti de un risc sau de o primejdie. Moș Chirilă, c-o mînă, își feri mai bine ghioaga, iar cu cealaltă se scărpină în capu-i pleșuv. SADOVEANU, O. VII 32. Își ridică picioarele să le ferească de apă. C. PETRESCU, S. 58. Observînd îndărătnicia copilului, șoferul dădu să-l ferească la dreapta. REBREANU, R. II 32. Îl privi cam mirată și, fără grabă, își feri mîna într-o parte. HOGAȘ, DR. II 143. ♦ (Cu privire la un obiect, o situație etc. care prezintă o primejdie, un risc) A evita, a ocoli cu prudență. O voce se aude strigînd somnoroasă: ferește linia, ferește linia. SEBASTIAN, T. 188. Prin centrul orașului, ferește grupurile de tineri și se uită mereu în urmă. SAHIA, N. 94. ◊ Refl. Șireata de vulpe știe cum să se ferească de mînia ursului. CREANGĂ, O. A. 296. 3. Refl. A se da deoparte, a se trage înapoi. C-un ștergar acoperi masa și se feri la o parte. SADOVEANU, B. 28. Se feri un pas căutîndu-și batista. BART, E. 251. Soarele și luna să feriră din calea ei. RETEGANUL, P. I 40. ◊ Refl. pas. Se face o turtă... și, ferindu-se focul de pe vatră, se pune turta acolo. ȘEZ. V 51. ◊ Tranz. Frunză feri portița într-o latură. CAMILAR, TEM. 29. ◊ Intranz. Agenți în goana cailor treceau strigînd: Feriți... feriți... Și ei abia apucau a se feri. CAMILAR, N. I 8. – Forme gramaticale: imperativ pers. 2 sg. ferește și (regional) feri (CAMILAR, N. I 215, EMINESCU, O. I 164.

FEREASTRĂ ferestre f. 1) Deschizătură în pereții unei clădiri sau ai unui vehicul, făcută pentru a lăsa să pătrundă în interior lumina și aerul. 2) Rama împreună cu geamul fixată în această deschizătură. 3) fig. fam. Oră liberă în orar. [G.-D. ferestrei] /<lat. fenestra

A FERI ~esc tranz. (ființe, lucruri) A apăra pe toate căile (punând la adăpost); a păzi /<lat. ferire

A SE FERI mă ~esc intranz. A se da din cale. /<lat. ferire

fereastră f. deschizătură în pereții casei prin care intră lumină și aer. [Lat. FENESTRA].

ferì v. 1. a protege: o feria de lovituri; 2. a prezerva: ferească D-zeu! 3. a se da laoparte spre a evita o lovire: ferește-te! [Origină necunoscută].

fereástră f., pl. ferestre (lat. fĕnĕstra, it. cat. finestra. Milano, pv. fenestra, fr. fenêtre, sp. hiniestra [= ventana]). Deschizătură făcută în părețiĭ caseĭ ca să intre lumina și aeru. A arunca baniĭ pe fereastră, a-ĭ cheltui fără socoteală. – În est fereastă, pl. fereștĭ.

ferésc v. tr. (lat. fĕrire, a lovi?). Apăr, protejez, depărtez de pericul: feresc corabia de stîncĭ. V. refl. Evit, mă păzesc: ferește-te de loviturĭ. Ferească Dumnezeŭ saŭ Doamne, ferește! Dumnezeŭ să apere, Doamne apără; nicĭ de cum (ca protestare): Aĭ fost la cîrcĭumă! – Ferească Dumnezeŭ saŭ Doamne ferește! – Imper. ferește și ferĭ se întrebuințează și ca o prescurtare îld. ferește-te!

+Doamne ferește loc. interj.

+ferească Dumnezeu loc. interj.

+ferească Sfântul loc. interj.

fereastră s. f., g.-d. art. ferestrei; pl. ferestre

feri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feresc, 3 sg. ferește, imperf. 1 feream; conj. prez. 1 sg. să feresc, 3 să ferească corectat(ă)

+feri, Doamne (pop.) loc. interj.

fereastră s. f., g.-d. art. ferestrei; pl. ferestre

feri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feresc, imperf. 3 sg. ferea; conj. prez. 3 să ferească

fereastră s. f., g.-d. art. ferestrei; pl. ferestre

feri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. feresc, imperf. 3 sg. ferea; conj. prez. 3 sg. și pl. ferească

fereastă (= fereastră) s. f., pl. fereste / ferești

fereastră, pl. ferestre

fereastră, -restre.

fereastră (ferestre), s. f. – Deschizătură lăsată în peretele unei clădiri, al unui vehicul etc., pentru a permite intrarea aerului. – Mr. fireastră. Lat. fĕnestra (Pușcariu 596; Candrea-Dens., 576; Pascu, I, 85; REW 3242; DAR), cf. alb. fënestü, it. finestra, prov. fenestra, fr. fenêtre). – Der. ferestruică, s. f. (fereastră mică); ferestrar, s. n. (rindea, gealău).

feri (feresc, ferit), vb. – 1. A ține, a respecta. – 2. (Înv.) a sărbători, a prăznui. – 3. (Înv.) A păstra, a menține. – 4. A prezerva, a asigura, a salva. – 5. A proteja, a ocroti. – 6. A evita, a scăpa. – 7. (Refl.) A se adăposti, a se proteja. – 8. (Refl.) A se feri. – 9. (Refl.) A se îndepărta, a se retrage. Mr. (a)firescu, megl. mi fires. Lat. fĕrῑre, care apare cu sensul de „a ține, a respecta” în limba clasică, mai precis la Cicero, De fato, 17. Celelalte explicații sînt inutile: de la afară, prin intermediul unei forme *fări (Philippide, Principii, 148); din mag. őrizni (Cihac, II, 498); de la un lat. *auferῑre, în loc de auferre (Candrea, GS, III, 424; REW 3642; Giuglea, Dacor., IV, 1554 și X, 66); din lat. *fērῑre „a sărbători”, der. de la fēriae (DAR; Rosetti, I, 166). Trecerea semantică de la „a ține, a respecta”, la „a sărbători” se repetă ca la a serba. – Der. fereală, s. f. (acțiunea de a se feri; refugiu); ferință, s. f. (înv., gardă); feritor, adj. (protector); feritoare, s. f. (Trans., adăpost).

Fer/escul, -ești, -oiu v. Fier II 3 și Feir 4.

a arunca (cu) banii pe fereastră expr. 1. a cheltui exagerat de mult, a fi risipitor. 2. a achiziționa un produs necorespunzător din punct de vedere calitativ.

a închide fereastra expr. (șc.) a nu copia după fițuică; a nu folosi metode frauduloase de copiere în timpul unui examen.

Doamne fereastră și o bucat’ de ușă albastră expr. (adol., glum.) Doamne ferește!

ferește-mă, Doamne! expr. (deț.) carceră.

opt cu ferestrele deschise expr. (șc.) nota trei.

FEREASTRĂ s. 1. geam. (Se uită pe ~.) 2. v. fantă.

FERI vb. v. respecta, ține.

FERI vb. 1. v. apăra. 2. a se păzi, (înv. și reg.) a se socoti, (înv.) a se lepăda, a se veghea. (Să te ~ de răceală.) 3. v. evita. 4. a evita, a ocoli, a se păzi, (înv.) a se îndupleca. (Se ~ să facă un anumit lucru.) 5. a evita. (Mă ~ să-l întâlnesc.) 6. a fugi. (~ din calea lui!) 7. a-și ascunde. (A-și ~ ochii, privirile.) 8. a se da, a se trage. (S-a ~ repede într-o parte.) 9. v. eschiva. 10. a evita, a ocoli. (Se ~ de cuvintele abstracte.)

RÂNDUNICĂ-DE-FEREASTRĂ s. v. lăstun.

FEREASTRĂ s. 1. geam. (Se uită pe ~.) 2. (FIZ.) fantă. (~ pentru radiații corpusculare.)

feri vb. v. RESPECTA. ȚINE.

FERI vb. 1. a apăra, a ocroti, a păzi, a proteja, (livr.) a prezerva, a salvgarda, (astăzi rar) a scuti, (înv. și pop.) a oblădui, (înv. și reg.) a ocoli, (înv.) a veghea, (fig.) a acoperi. (Să-i ~ de primejdii.) 2. a se păzi, (înv. și reg.) a se socoti, (înv.) a se lepăda, a se veghea. (Să te ~ de răceală.) 3. a evita, a împiedica, a îndepărta, a înlătura, a ocoli, a preîntîmpina, a preveni, (rar) a se apăra. (Încearcă să se ~ de primejdie.). 4. a evita, a ocoli, a se păzi, (înv.) a se îndupleca. (Se ~ să facă un anumit lucru.) 5. a evita. (Mă ~ să-l întîlnesc.) 6. a fugi. (~ din calea lui!) 7. a-și ascunde. (A-și ~ ochii, privirile.) 8. a se trage. (S-a ~ repede într-o parte.) 9. a eschiva, a para, (înv. și reg.) a sprijini. (A ~ lovitura adversarului, la box.) 10. a evita, a ocoli. (Se ~ de cuvintele abstracte.)

rîndunică-de-fereastră s. v. LĂSTUN.