2 intrări

Articole pe această temă:

59 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

doi, dóuă [At: PRAV. LUCACI, 231v/2 / V: (înv) doáo, doáuă (S și: doáă), doáu, dóo, doólea, doî, duór nc / S și: (înv) dóă / Pl: (rar, 28-31) dóiuri / E: ml *dui, duae] 1 nc Numărul care în numărătoare are locul între unu și trei și este indicat matematic prin cifrele 2 și II. 2 a Indică un număr mic, neprecizat I-am spus două vorbe. 3 a (Înv; îlav) În (sau din) două vorbe (sau cuvinte), ori în două vorbe și-un cuvânt (pe scurt) Fără multă vorbă. 4 nc (Îlav) La doi pași Foarte aproape. 5 nc (Îe) A vorbi (sau spune) cu două înțelesuri A se exprima echivoc. 6 nc (Îae) A vorbi neclar. 7 nc (Îe) Nu face (sau nu dai, pop, nu plătește) nici două parale (sau doi bani) Nu prezintă nici un interes. 8 nc (Îae) Nu are nici o valoare. 9 nc (Îlav) În (sau pe din) două În două părți (egale). 10 nc (Îlav) Nici una, nici două Neașteptat. 11 nc (Îal) Imediat. 12 nc (Înv; îlav) În (sau pe din) două cu... Amestecat (în părți egale) cu altceva. 13 nc (Fam; îlav) În doi timpi și trei (sau două) mișcări Foarte repede. 14 nc (Îal) Imediat. 15 nc (Îlav) Una-două Foarte des. 16 nc (Îal) Întruna. 17 nc (Îlav) Din două una sau una din două Ori... ori... 18 nc (Îlav; de obicei în construcții negative) Cu una, cu două Cu ușurință. 19 nc (Îe) Una și cu una fac două E limpede. 20 nc (Îlv) A nu vorbi (sau a nu zice) (nici) două A tăcea. 21 nc (Precedat de „vreo” și urmat de „trei”) Indică un număr aproximativ A stat vreo doi, trei ani. 22 nc Numărul abstract corespunzător cifrei 2. 23 (Precedat de „vreo” și urmat de „ori”) Intră în componența numeralului adverbial corespunzător Vine de vreo două ori pe an. 24 nc (Precedat de pp „de” și urmat de „ori”, intră în componența numeralului multiplicativ corespunzător) Îndoit S-a făcut de două ori mai mare. 25 nc (Precedat de „câte”, adesea cu valoare adjectivală) Intră în componența numeralului distribuitiv corespunzător S-au așezat doi câte doi. 26 no Al doilea. 27-28 nc (Cu elipsa substantivului determinat) Ora sau ziua. 29 sn Semn grafic ce reprezintă numărul doi (1). 30 sn Notă aflată între notele unu și trei. 31 sn Carte de joc marcată cu doi (1). 32 sn Față a zarului marcată cu două puncte. modificată

În original, cuv. nu are acc. - LauraGellner

doólea nc vz doi modificată

În original, neacc. Ca var. a cuv. „doi” însă este acc. doólea - LauraGellner

DOI, DÓUĂ num. card. Număr având în numărătoare locul între unu și trei și indicat matematic prin cifrele 2 și II. ◊ (Adjectival) Vine cu doi prieteni.Loc. adv. În (sau din) două vorbe (sau cuvinte) = pe scurt, fără multă vorbă. La doi pași = aproape. ◊ Expr. (Fam.) (A spune) două vorbe și-un cuvânt = (a spune) pe scurt, în puține cuvinte. (Fam.) În doi timpi și trei mișcări = foarte repede, imediat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Tomul doi. ◊ (Intră în componența num. adverbial) A venit de două ori. ◊ (Intră în componența num. distributiv) Plecau câte doi. ◊ (Substantivat) Trei de doi.Loc. adv. În (sau pe din) două = în două bucăți, în două părți (egale). În (sau pe din) două cu... = amestecat (în părți egale) cu altceva. Una-două = întruna, mereu, continuu. Cu una, cu două = (în construcții negative) cu ușurință, repede. Nici una, nici două = pe neașteptate; imediat. Din două una sau una din două = ori una, ori alta; ori..., ori... ◊ Expr. Una și cu una fac două = fără vorbă multă; scurt, limpede. A nu vorbi sau a nu zice (nici) două = a nu scoate o vorbă; a tăcea. ♦ (Adjectival) Vreo doi = câțiva. ♦ (Substantivat) Cifră care indică numărul definit mai sus. A scris un doi pe tablă.Lat. *dui, duae.

DOI, DÓUĂ num. card. Număr având în numărătoare locul între unu și trei și indicat matematic prin cifrele 2 și II. ◊ (Adjectival) Vine cu doi prieteni.Loc. adv. În (sau din) două vorbe (sau cuvinte) = pe scurt, fără multă vorbă. La doi pași = aproape. ◊ Expr. (Fam.) (A spune) două vorbe și-un cuvânt = (a spune) pe scurt, în puține cuvinte. (Fam.) În doi timpi și trei mișcări = foarte repede, imediat. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Tomul doi. ◊ (Intră în componența num. adverbial) A venit de două ori. ◊ (Intră în componența num. distributiv) Plecau câte doi. ◊ (Substantivat) Trei de doi.Loc. adv. În (sau pe din) două = în două bucăți, în două părți (egale). În (sau pe din) două cu... = amestecat (în părți egale) cu altceva. Una-două = întruna, mereu, continuu. Cu una, cu două = (în construcții negative) cu ușurință, repede. Nici una, nici două = pe neașteptate; imediat. Din două una sau una din două = ori una, ori alta; ori..., ori... ◊ Expr. Una și cu una fac două = fără vorbă multă; scurt, limpede. A nu vorbi sau a nu zice (nici) două = a nu scoate o vorbă; a tăcea. ♦ (Adjectival) Vreo doi = câțiva. ♦ (Substantivat) Cifră care indică numărul definit mai sus. A scris un doi pe tablă.Lat. *dui, duae.

DOI, DÓUĂ num. card. Numărul care în numărătoare are locul între unu și trei. Unu și cu unu fac doi. ♦ (Adjectival) Roșca aducea tovărășiei doi cai și un cîne ciobănesc. SADOVEANU, P. M. 13. Doi feciori în depărtări Ți i-a stins războiul. NECULUȚĂ, Ț. D. 112. Omul cu doi ochi Bine vede. TEODORESCU, P. P. 256. ◊ Loc. adv. În (sau din) două vorbe (sau cuvinte) = pe scurt, fără multă vorbă, fără pierdere de vreme. Și, din două vorbe, fiul craiului îl tocmește. CREANGĂ, P. 203. În două cuvinte, e vorba de a ști: al cui e dreptul de proprietate. ODOBESCU, S. II 6. La doi pași = aproape. Locuiește la doi pași de tramvai.Expr. În doi timpi și trei mișcări = imediat, foarte repede. Ozun dragă, ți-a răsucit... capul, în doi timpi și trei mișcări. Nu te-am crezut așa de slab de înger. C. PETRESCU, C. V. 339. Nu face (sau nu plătește) nici două parale (sau doi bani) = nu prezintă nici un interes, nu are nici o valoare. (Om sau taler) cu două fețe v. față. În doi peri v. păr. (În glumă) (A spune) două vorbe ș-un cuvînt = (a spune) pe scurt, în puține cuvinte. ♦ (Mai ales în stilul narativ, adesea în legătură cu «unu» sau «trei», ori precedat de adj. nehotărît «vreo») Exprimă un număr, o cantitate, o durată nehotărîtă; cîțiva, cîteva. Într-o zi se luă după un iepure, dete o săgeată, dete două și nu-l nimeri. ISPIRESCU, L. 8. Și merg ei o zi și merg două și merg patruzeci și nouă. CREANGĂ, P. 199. Se suie iute în pod și scoboară de acolo... vreo două dimerlii de păsat. id. ib. 5. Am zărit de la fereastră vro două trăsuri coborînd dealul spre sat. ALECSANDRI, T. I 339. Ce focul, bade, te ține De nu vii seara la mine, Batăr la două, trei zile ? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 237. ♦ (Familiar, cu valoare de num. ordinal) Al doilea, a doua. Etajul doi. Tomul doi. ♦ (Substantivat) Profesorul a dat elevului un doi (= nota doi). Doi de doi. (Eliptic, subînțelegîndu-se ora, ziua, banii, cartea de joc marcată cu acest număr etc.) E două și zece.Loc. adv. În (sau pe din) două = în două bucăți (egale sau nu). Împarte frățește, pe din două.Cînd o frîngi [pîinea albă] în două, se înalță un abur copt și bun. C. PETRESCU, C. V. 119. Îl prinse pe degetul cel mic și buzduganul se rupse în două. EMINESCU, N. 4. Mane-n lături tot fugea, Iară Toma-l agiungea Ș-așa bine mi-l chitea, Că din fugă mi-i tăia Giumătate-a trupului Cu trei coaste a negrului ! Mane-n două jos cădea. ALECSANDRI, P. P. 74. Una, două = mereu, într-una, continuu. Una, două, joacă !Și una, două, la pupăză, de nu știau cei din casă ce tot caut în pod așa de des. CREANGĂ, A. 55. (Despre anumite materii) În două (sau pe din două) cu... = amestecat (în părți egale) cu altceva. Făina e în două cu țărîna... Mîncăm pămînt fiert în loc de mămăligă ! VLAHUȚĂ, O. A. 157. S-a și stîrnit un vifor cumplit – cu lapoviță în două, – de nu vedeai nici înainte, nici înapoi. CREANGĂ, P. 143. (În propoziții negative) Cu una cu două = ușor, repede. Patroana nu se lasă bătută cu una cu două. CAMIL PETRESCU, T. I 418. Stambulachie însă nu este om să se dea bătut cu una cu două. MACEDONSKI, O. III 4. (Înaintea unei alternative) Din două una sau una din două = ori una, ori alta, ori... ori... Măi bărbate... alegeți una din două: ori merg eu de unde-am venit, ori alungă-ți copiii. RETEGANUL, P. I 43. ◊ Expr. Una și cu una fac două = limpede, scurt, fără vorbă, fără să mai încapă discuție. Nici una, nici două = fără multă vorbă, fără a sta pe gînduri, dintr-o dată, imediat. Nici una, nici două, haț ! pe ied de gît, îi retează capul pe loc. CREANGĂ, P. 23. Nici una, nici două, o dată începe a bate în poartă cît putea. id. ib. 308. A nu vorbi sau a nu zice (nici) două = a nu scoate o vorbă, a nu zice nici cîrc, a tăcea chitic. Toată dimineața N-a vorbit nici două, iar cînd a-nceput Mă-sa cu ocară, fata s-a făcut Albă și-apoi verde. COȘBUC, P. I 245.

doi num. m., f. dóuă; 2/II

*Răzbóiul celor Dóuă Róze s. propriu n.

dóuă míilea (precedat de al) num. m., f. a dóuă mia

dóuă milioáne num. (sil. -li-oa-)

dóuă milioánelea (precedat de al) num. m. (sil. -li-oa-), f. a dóuă milioána

dóuă sútelea (precedat de al) num. m., f. a dóuă súta

DE DÓI s. breaza (art.), ungureasca (art.), ca-la-Breaza. (~ este un dans popular.)

dói (-óuă), num. – Număr într unu și trei. – Mr. doi, dao, megl. doi, două, istr. doi, do. Lat. dui, f. duae (Pușcariu 540; Candrea-Dens., 503; REW 2798); cf. it. due (v. it. dui, piem. doui, duoe), prov. dui, duas, fr. deux, cat., sp. dos, port. dous, duas.Der. al doilea, num.; douăzeci, num.; doime, s. f. (jumătate); îndoi, vb. (a duplica; a dubla; a îndoi; a se îndoi; a oscila); îndoială, s. f. (nesiguranță; oscilație); îndoielnic, adj. (nesigur; incert); îndoință, s. f. (înv., îndoială); îndoios, adj. (nesigur); neîndoios, adj. (sigur, cert); îndoit, adj. (de două ori mai mult; dublu; îndoit; oscilant, nesigur); îndoiciune, s. f. (înv., îndoială); îndoitură, s. f. (încovoiere; cotitură); desdoi, vb. (a desfășura, a întinde); adăurat, adj. (Banat, nou, recent), de la adăoarăa doua oară.

DOI2 dóuă num. card. 1) Unu plus unu. ~ copaci. Două mere.În ~ timpi și trei mișcări foarte repede. Nu face nici două parale nu are nici o valoare. A nu scăpa cu una cu două a nu scăpa ușor. Din două una (sau una din două) ori una, ori alta; ori așa, ori așa. Nici una, nici două repede, fără a sta pe gânduri. A nu putea lega două vorbe (sau cuvinte) a fi redus, mărginit. 2) (cu valoare de num. ord.) Al doilea (a doua). /<lat. dui, duae

Intrare: doi
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular doi doiul
plural
genitiv-dativ singular doi doiului
plural
vocativ singular
plural
doi (num.) numeral cardinal
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
plural doi do
genitiv-dativ singular
plural
Intrare: Doiul
Doiul

doi doo doolea

  • 1. numeral cardinal Număr (constând din două unități) având în numărătoare locul între unu și trei și indicat matematic prin cifrele 2 și II.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 5 exemple
    exemple
    • Doi înmulțit cu doi. Unu și cu unu fac doi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • (și) adjectival Vine cu doi prieteni.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • (și) adjectival Roșca aducea tovărășiei doi cai și un cîne ciobănesc. SADOVEANU, P. M. 13.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Doi feciori în depărtări Ți i-a stins războiul. NECULUȚĂ, Ț. D. 112.
      surse: DLRLC
    • (și) adjectival Omul cu doi ochi Bine vede. TEODORESCU, P. P. 256.
      surse: DLRLC
    • 1.1. locuțiune adverbială În (sau din) două vorbe (sau cuvinte) = pe scurt, fără multă vorbă, fără pierdere de vreme.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Și, din două vorbe, fiul craiului îl tocmește. CREANGĂ, P. 203.
        surse: DLRLC
      • În două cuvinte, e vorba de a ști: al cui e dreptul de proprietate. ODOBESCU, S. II 6.
        surse: DLRLC
    • 1.2. locuțiune adverbială La doi pași = aproape
      surse: DEX '09 un exemplu
      exemple
      • Locuiește la doi pași de tramvai.
        surse: DLRLC
    • 1.3. expresie familiar glumeț (A spune) două vorbe și-un cuvânt = (a spune) pe scurt, în puține cuvinte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.4. expresie familiar În doi timpi și trei mișcări = foarte repede.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: imediat un exemplu
      exemple
      • Ozun dragă, ți-a răsucit... capul, în doi timpi și trei mișcări. Nu te-am crezut așa de slab de înger. C. PETRESCU, C. V. 339.
        surse: DLRLC
    • 1.5. expresie Nu face (sau nu plătește) nici două parale (sau doi bani) = nu prezintă niciun interes, nu are nicio valoare.
      surse: DLRLC NODEX
    • 1.6. expresie A nu scăpa cu una cu două = a nu scăpa ușor.
      surse: NODEX
    • 1.7. expresie (Om sau taler) cu două fețe.
      surse: DLRLC
    • 1.8. expresie În doi peri.
      surse: DLRLC
    • 1.9. (Cu valoare de numeral ordinal) Al doilea, a doua.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Etajul doi. Tomul doi.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • 1.10. Intră în componența numeralului adverbial:
      surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
      exemple
      • A venit de două ori.
        surse: DEX '09
    • 1.11. Intră în componența numeralului distributiv:
      surse: DEX '09 DEX '98 un exemplu
      exemple
      • Plecau câte doi.
        surse: DEX '09
    • 1.12. (și) substantivat neutru Profesorul a dat elevului un doi (= nota doi).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Trei de doi.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.13. locuțiune adverbială În (sau pe din) două = în două bucăți, în două părți (egale).
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 4 exemple
      exemple
      • Împarte frățește, pe din două.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • Cînd o frîngi [pâinea albă] în două, se înalță un abur copt și bun. C. PETRESCU, C. V. 119.
        surse: DLRLC
      • Îl prinse pe degetul cel mic și buzduganul se rupse în două. EMINESCU, N. 4.
        surse: DLRLC
      • Mane-n lături tot fugea, Iară Toma-l agiungea Ș-așa bine mi-l chitea, Că din fugă mi-i tăia Giumătate-a trupului Cu trei coaste a negrului ! Mane-n două jos cădea. ALECSANDRI, P. P. 74.
        surse: DLRLC
    • 1.14. eliptic Subînțelegându-se ora, ziua, banii, cartea de joc marcată cu acest număr etc.:
      surse: DLRLC un exemplu
      exemple
      • E două și zece.
        surse: DLRLC
    • 1.15. locuțiune adverbială În (sau pe din) două cu... = amestecat (în părți egale) cu altceva.
      surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Făina e în două cu țărîna... Mîncăm pămînt fiert în loc de mămăligă ! VLAHUȚĂ, O. A. 157.
        surse: DLRLC
      • S-a și stîrnit un vifor cumplit – cu lapoviță în două, – de nu vedeai nici înainte, nici înapoi. CREANGĂ, P. 143.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Una, două, joacă!
        surse: DEX '09 DLRLC
      • Și una, două, la pupăză, de nu știau cei din casă ce tot caut în pod așa de des. CREANGĂ, A. 55.
        surse: DLRLC
    • 1.17. locuțiune adverbială Cu una, cu două = (în construcții negative) cu ușurință.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: repede 2 exemple
      exemple
      • Patroana nu se lasă bătută cu una cu două. CAMIL PETRESCU, T. I 418.
        surse: DLRLC
      • Stambulachie însă nu este om să se dea bătut cu una cu două. MACEDONSKI, O. III 4.
        surse: DLRLC
    • 1.18. locuțiune adverbială Nici una, nici două = fără multă vorbă, fără a sta pe gânduri, dintr-o dată.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: imediat 2 exemple
      exemple
      • Nici una, nici două, haț ! pe ied de gît, îi retează capul pe loc. CREANGĂ, P. 23.
        surse: DLRLC
      • Nici una, nici două, o dată începe a bate în poartă cît putea. CREANGĂ, P. 308.
        surse: DLRLC
    • 1.19. locuțiune adverbială Din două una sau una din două = ori una, ori alta; ori..., ori...
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
      exemple
      • Măi bărbate... alegeți una din două: ori merg eu de unde-am venit, ori alungă-ți copiii. RETEGANUL, P. I 43.
        surse: DLRLC
    • 1.20. expresie Una și cu una fac două = fără vorbă multă, fără să mai încapă discuție.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: limpede scurt
    • 1.21. expresie A nu vorbi sau a nu zice (nici) două = a nu scoate o vorbă, a nu zice nici cârc, a tăcea chitic.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Toată dimineața N-a vorbit nici două, Iar cînd a-nceput Mă-sa cu ocară, fata s-a făcut Albă și-apoi verde. COȘBUC, P. I 245.
        surse: DLRLC
    • 1.22. expresie A nu putea lega două vorbe (sau cuvinte) a fi redus, mărginit.
      surse: NODEX
    • 1.23. (și) adjectival (Mai ales în stilul narativ, adesea în legătură cu «unu» sau «trei», ori precedat de adjectivul nehotărât «vreo») Exprimă un număr, o cantitate, o durată nehotărâtă; câțiva, câteva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 6 exemple
      exemple
      • Vreo doi.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • Într-o zi se luă după un iepure, dete o săgeată, dete două și nu-l nimeri. ISPIRESCU, L. 8.
        surse: DLRLC
      • Și merg ei o zi și merg două și merg patruzeci și nouă. CREANGĂ, P. 199.
        surse: DLRLC
      • Se suie iute în pod și scoboară de acolo... vreo două dimerlii de păsat. CREANGĂ, P. 5.
        surse: DLRLC
      • Am zărit de la fereastră vro două trăsuri coborînd dealul spre sat. ALECSANDRI, T. I 339.
        surse: DLRLC
      • Ce focul, bade, te ține De nu vii seara la mine, Batăr la două, trei zile ? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 237.
        surse: DLRLC
    • 1.24. (și) substantivat neutru Cifră care indică numărul definit mai sus.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX un exemplu
      exemple
      • A scris un doi pe tablă.
        surse: DEX '09
      • 1.24.1. Obiect marcat cu această cifră.
        surse: NODEX

etimologie: