3 intrări

47 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

cónul sm vz cocon corectată

CÓNUL, s. m. art. v. cucon.

cocon1 sm [At: CORESI, EV. 70/23 / V: cuc~ / Pl: ~i / E: nct] 1 Termen de politețe care denumește un bărbat Si: domn. 2 (Îvp) Fiu (aparținând unor părinți din clasele sociale înalte). 3 (Îrg) Copil mic, abia născut Si: prunc. 4 (Înv; irn) Boier tânăr. 5 (Bot; lpl) Planta Zinnia elegans.

cocon2 sm [At: DA / Pl: ~i / E: fr cocon] 1 Înveliș protector făcut din fire foarte subțiri, pe care le secretează larvele sau pupele unor insecte. 2 (Spc) Gogoașă a viermelui de mătase. 3 Înveliș protector făcut dintr-o substanță gelatinoasă care se solidifică și cu care își înfășoară ouăle unele animale nevertebrate.

con2 sn [At: GHICA, S. 543 / Pl: ~uri / E: fr cône] 1 (Gmt) Suprafață descrisă de o dreaptă care se deplasează sprijinindu-se pe o curbă închisă imobilă și pe un punct fix exterior. 2 (Gmt) Corp geometric mărginit de un con2 (1) și de un plan. 3 (Gmt; îs) Trunchi de ~ Corpul geometric obținut retezând unui con partea cuprinsă între vârf și o secțiune plană a conului. 4 (Gmt; îs) ~ oblic Con a cărui înălțime e oblică față de planul bazei. 5 (Ggf; îs) ~ vulcanic Formă de relief conică cât un munte, construită în urma erupțiilor vulcanice, din lavă, cenușă etc. 6 (Ggf; îs) ~ de dejecție Formă de relief în evantai, rezultată din acumularea materialului transportat de torenți acolo unde se micșorează panta Si: agestru. 7 (Fiz; îs) ~ de lumină Mănunchi de raze care pleacă dintr-un punct luminos și cade pe o suprafață. 8 (Teh) Piesă în formă de con2 (1). 9 (Bot) Fructul coniferelor Si: (reg) cucuruz, păpușoi de brad. 10 (Șnt) Scoică din mările tropicale.

COCÓN1, coconi, s. m. 1. (Pop.) Termen de politețe care denumește un bărbat; domn. 2. (Înv. și pop.) Fiu, fecior (aparținând unor părinți din clasele sociale înalte). 3. (Înv. și reg.) Copil mic, abia născut; prunc. [Var.: cucón s. m., cónul s. m. art.] – Et. nec.

COCÓN1, coconi, s. m. 1. (Pop.) Termen de politețe care denumește un bărbat; domn. 2. (Înv. și pop.) Fiu, fecior (aparținând unor părinți din clasele sociale înalte). 3. (Înv. și reg.) Copil mic, abia născut; prunc. [Var.: cucón s. m., cónul s. m. art.] – Et. nec.

CON2, conuri, s. n. 1. Suprafață descrisă de o dreaptă care se deplasează sprijinindu-se pe o curbă închisă imobilă și pe un punct fix exterior. ♦ Corp geometric mărginit de o asemenea suprafață și de un plan. 2. (Geogr.; în sintagmele) Con vulcanic = formă de relief conică de dimensiunea unui munte, constituită în urma erupțiilor vulcanice, din lavă, cenușă etc. Con de dejecție = formă de relief în evantai, rezultată din acumularea materialului transportat de torenți acolo unde se micșorează panta; agestru. ♦ (Fiz.) Con de lumină = fascicul de raze care pleacă dintr-un punct luminos și cade pe o suprafață. 3. Fructul coniferelor, format dintr-un ax cu numeroși solzi lemnoși, care reprezintă florile mascule sau femele. – Din fr. cône.

CUCÓN s. m. v. cocon1.

CON2, conuri, s. n. 1. Suprafață descrisă de o dreaptă care se deplasează sprijinindu-se pe o curbă închisă imobilă și pe un punct fix exterior. ♦ Corp geometric mărginit de o asemenea suprafață și de un plan. 2. (Geogr.; în sintagmele) Con vulcanic = formă de relief conică cât un munte, constituită în urma erupțiilor vulcanice, din lavă, cenușă etc. Con de dejecție = formă de relief în evantai, rezultată din acumularea materialului transportat de torenți acolo unde se micșorează panta; agestru. ♦ (Fiz.) Con de lumină = mănunchi de raze care pleacă dintr-un punct luminos și cade pe o suprafață. 3. Fructul coniferelor, format dintr-un ax cu numeroși solzi lemnoși, care reprezintă florile mascule sau femele. – Din fr. cône.

COCÓN1, coconi, s. m. 1. (Învechit și arlhaizant) Fiu, fecior (în raport cu părinții săi) de obicei din clasele exploatatoare. Ajunsese coconul împărătesc fecioraș frumos la chip. SADOVEANU, D. P. 15. Eu l-aș ținea și l-aș crește ca pe un cocon, dacă mi l-ați da mie. RETEGANUL, P. I 13. La dreapta ei umblau doi coconi tineri ca de 14 și 15 ani. ODOBESCU, S. I 108. 2. Prunc. Cum făcea băiat, murea și coconul și muma coconului. DELAVRANCEA, S. 86. Iară Irod-lmpărat... Mulți coconi mici a tăiat. TEODORESCU, P. P. 11 4.

CON2, conuri, s. n. 1. Corp format prin rotirea unui triunghi dreptunghi în jurul uneia din catete; p. ext. orice obiect cu o astfel de formă. Trei impresionante conuri... se desprind din masa celorlalți munți și se ridică spre cer. BOGZA, C. O. 160. Trunchi de con v. trunchi. Con de lumină = mănunchi de raze care pleacă -dintr-un punct luminos și cade pe o suprafață. Conul de lumină al reflectorului.Con de dejecție v. dejecție. 2. Fructul coniferelor, format dintr-un ax cu numeroși solzi lemnoși. Con de brad.

CUCÓN, cuconi, s. m. (Azi pe cale de dispariție, uneori ca nuanță familiară sau disprețuitoare; articulat, și în forma prescurtată conul) Denumire dată bărbaților din clasele dominante, titlu cu care cineva se adresează acestora; domn. În fine, sînt «cuconii», marii potentați. Cuconu Mihai, cuconu Alexe, cuconu Panică. BOGZA, A. I. 349. Nepoții lui conu Costache. BASSARABESCU, N. 129. Conul Leonida față cu reacțiunea [titlu]. CARAGIALE. Mare luptă avea unia dintre boierit tineri cu cuconul. Alecu Forăscu, care una-două îi tolocănea, mustrîndu-i. CREANGĂ, A. 153. Cuconul Andronache era unul dintr-acei oameni din norocire rari... NEGRUZZI, S. I 71. – Variantă: cónul s. m. art.

CON s.n. 1. Corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghi în jurul uneia dintre catetele sale; (p. ext.) obiect cu o astfel de formă; Con vulcanic = partea exterioară în formă de con (1), a unui vulcan; con de lumină = fascicul de raze care pleacă dintr-un punct luminos și cade pe o suprafață. 2. Fructul coniferelor. [Pl. -nuri. / < lat. conus, gr. konos, cf. fr. cône].

CON2 s. n. 1. corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghic în jurul uneia dintre catetele sale; obiect cu o astfel de formă. ◊ ~ vulcanic = partea exterioară, în formă de con, a unui vulcan; ~ de lumină = fascicul de raze care pleacă dintr-un punct luminos și cade pe o suprafață. 2. fructul coniferelor. (<fr. cône, lat. conus)

CON ~uri n. 1) Corp geometric rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghic în jurul catetei. 2) Obiect cu o astfel de formă. ◊ ~ vulcanic partea din afară a unui vulcan înălțată deasupra pământului. 3) Fructul coniferelor. ~ de brad. 4): ~ în trepte mecanism pentru schimbarea vitezei de rotație. /<fr. cône, lat. conus

cocon m. 1. odinioară, fecior de Domn, copil nobil, fecior de boier (azi încă, în Maramureș, cu sensul de „copil”): doi coconi tineri ca de 14 și 15 ani OD.; 2. titlu onorific ce boierii adoptară după decadența lui chir; 3. azi, termen de politeță în acelaș înțeles cu vorba domn (dar adesea ironic); cocoane Iancule! [Termen înrudit cu cocă, cocuță, nume desmierdătoare date copiilor și luate din graiul lor, ceea ce explică prezența lor în diferite limbi].

Coconul (Alexandru) m. Domnul Munteniei, fiul lui Radu Mircea (1623-1627).

con n. 1. Geom. corp solid cu baza circulară și țuguiat la capăt; 2. Zool. un fel de scoici.

arată toate definițiile

Intrare: Conul
Conul nume propriu
nume propriu (I3)
  • Conul
Intrare: cocon (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cocon
  • coconul
  • coconu‑
plural
  • coconi
  • coconii
genitiv-dativ singular
  • cocon
  • coconului
plural
  • coconi
  • coconilor
vocativ singular
  • coconule
plural
  • coconilor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cucon
  • cuconul
  • cuconu‑
plural
  • cuconi
  • cuconii
genitiv-dativ singular
  • cucon
  • cuconului
plural
  • cuconi
  • cuconilor
vocativ singular
  • cuconule
plural
  • cuconilor
substantiv masculin (M1-oa)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • conul
  • conu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • conului
plural
vocativ singular
  • coane
plural
Intrare: con (s.n.)
con1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • con
  • conul
  • conu‑
plural
  • conuri
  • conurile
genitiv-dativ singular
  • con
  • conului
plural
  • conuri
  • conurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

cocon (persoană) cucon con

  • 1. popular Termen de politețe care denumește un bărbat.
    surse: DEX '09 sinonime: chir (s.m.) domn musiu signor diminutive: coconaș
    • 1.1. articulat (Azi pe cale de dispariție, uneori ca nuanță familiară sau disprețuitoare; în forma cuconul și în forma prescurtată conul) Denumire dată bărbaților din clasele dominante, titlu cu care cineva se adresează acestora.
      surse: DLRLC sinonime: domn 5 exemple
      exemple
      • În fine, sînt «cuconii», marii potentați. Cuconu Mihai, cuconu Alexe, cuconu Panică. BOGZA, A. I. 349.
        surse: DLRLC
      • Nepoții lui conu Costache. BASSARABESCU, N. 129.
        surse: DLRLC
      • Conul Leonida față cu reacțiunea [titlu]. CARAGIALE.
        surse: DLRLC
      • Mare luptă avea unia dintre boierit tineri cu cuconul, Alecu Forăscu, care una-două îi tolocănea, mustrîndu-i. CREANGĂ, A. 153.
        surse: DLRLC
      • Cuconul Andronache era unul dintr-acei oameni din norocire rari... NEGRUZZI, S. I 71.
        surse: DLRLC
  • 2. învechit popular Fiu, fecior (aparținând unor părinți din clasele sociale înalte).
    exemple
    • Ajunsese coconul împărătesc fecioraș frumos la chip. SADOVEANU, D. P. 15.
      surse: DLRLC
    • Eu l-aș ținea și l-aș crește ca pe un cocon, dacă mi l-ați da mie. RETEGANUL, P. I 13.
      surse: DLRLC
    • La dreapta ei umblau doi coconi tineri ca de 14 și 15 ani. ODOBESCU, S. I 108.
      surse: DLRLC
  • 3. învechit regional Copil mic, abia născut.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: nou-născut prunc sugaci sugar diminutive: coconaș 2 exemple
    exemple
    • Cum făcea băiat, murea și coconul și muma coconului. DELAVRANCEA, S. 86.
      surse: DLRLC
    • Iară Irod-lmpărat... Mulți coconi mici a tăiat. TEODORESCU, P. P. 11 4.
      surse: DLRLC

etimologie:

con (s.n.)

  • 1. Suprafață descrisă de o dreaptă care se deplasează sprijinindu-se pe o curbă închisă imobilă și pe un punct fix exterior.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.1. Corp geometric mărginit de o asemenea suprafață și de un plan.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • 1.1.1. prin extensiune Orice obiect cu o astfel de formă.
        surse: DLRLC un exemplu
        exemple
        • Trei impresionante conuri... se desprind din masa celorlalți munți și se ridică spre cer. BOGZA, C. O. 160.
          surse: DLRLC
      • 1.1.2. Trunchi de con.
        surse: DLRLC
  • 2. geografie (în) sintagmă Con vulcanic = formă de relief conică de dimensiunea unui munte, constituită în urma erupțiilor vulcanice, din lavă, cenușă etc.
    surse: DEX '09 DN
  • 3. geografie (în) sintagmă Con de dejecție = formă de relief în evantai, rezultată din acumularea materialului transportat de torenți acolo unde se micșorează panta.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: agestru
  • 4. fizică (în) sintagmă Con de lumină = fascicul de raze care pleacă dintr-un punct luminos și cade pe o suprafață.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Conul de lumină al reflectorului.
      surse: DLRLC
  • 5. Fructul coniferelor, format dintr-un ax cu numeroși solzi lemnoși, care reprezintă florile mascule sau femele.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Con de brad.
      surse: DLRLC

etimologie: